LUTHERANISM SI REFORMA

  
  • Sf. Fecioara Maria, Maica Domnului     Aceasta prelegere a fost sustinuta in data de 17.08.2014 in cadrul serviciului liturgic din Biserica Evanghelica Lutherana din Bucuresti, Parohia Maghiara si Romana. Scopul acestei prelegeri a fost ...
    Posted Aug 18, 2014, 12:37 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther
  • Despre Cuvantul lui Dumnezeu Partea1: Cuvântul lui Dumnezeu reprezintă adevărul divin transmis nouă  prin intermediul unui limbaj uman.    1.      Dumnezeu în toate căile Lui este adevăr și iubire. Psalmul 25:10 - “Toate cărările ...
    Posted May 21, 2014, 1:27 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther
  • Morti in pacatele noastre Incepand de ieri, pentru toata lumea crestina, indiferent de denominatie sau Biserica, a debutat Saptamana Sfanta asa cum este ea cunoscuta in traditia lutherana sau Saptamana Mare asa cum este ...
    Posted Sep 26, 2016, 2:38 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther
Showing posts 1 - 3 of 3. View more »

Sf. Fecioara Maria, Maica Domnului

posted Aug 18, 2014, 12:37 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Aug 18, 2014, 12:37 AM ]

    Aceasta prelegere a fost sustinuta in data de 17.08.2014 in cadrul serviciului liturgic din Biserica Evanghelica Lutherana din Bucuresti, Parohia Maghiara si Romana. Scopul acestei prelegeri a fost sa faca un rezumant al doctrinei despre Sf. Fecioara Maria, Maica Domnului.
 
 
    O prelegere de Sorin H. Trifa
 
 

Despre Cuvantul lui Dumnezeu

posted May 21, 2014, 1:10 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated May 21, 2014, 1:27 AM ]

Partea1:

Cuvântul lui Dumnezeu reprezintă adevărul divin transmis nouă

 prin intermediul unui limbaj uman.
 

 

1.      Dumnezeu în toate căile Lui este adevăr și iubire.

Psalmul 25:10 - “Toate cărările Domnului sunt îndurare şi credincioşie pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui

Psalmul 117:2 - „Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Domnul!

 

2.      Cristos a venit pentru a restabili adevărul, care a fost umbrit de către păcat și de către Satana.

Ioan 1:17 - “căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos

Ioan 14:6 - „Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine

Ioan 18:37 – „Atunci un Împărat tot eşti! I-a zis Pilat. Da, a răspuns Isus. Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu

 

3.      Este voia lui Dumnezeu ca toți oamenii să cunoască șise bucură de acest adevăr.

Ioan 8:32veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi

1 Timotei 2:4 – „[Dumnezeu] care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului

 

4.      Adevărul lui Dumnezeu este transmis oamenilor prin intermediul Cuvântul Său.

a.      Dumnezeu face cunoscut adevărul lui prin proclamarea aceastuia.

Psalmul 40:10 – „Nu ţin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul Tău şi mântuirea Ta, şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare”

Ioan 5:33 – Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit pentru adevăr

Ioan 16:7 – Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite

 

b.      Cuvântul Său este în totalitate identic cu adevărul.

2 Samuel 7:28 – Acum, Doamne Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeu, şi cuvintele Tale sunt adevăr, şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău

Psalmul 119:86,142,160 – „Toate poruncile Tale nu sunt decât credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă! [...] Dreptatea Ta este o dreptate veşnică, şi Legea Ta este adevărul [...]Temelia cuvântului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sunt veşnice

Ioan 17:17 – „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”

 

 

 

 

Partea 2:

Dumnezeu ne-a dat cuvântul său în Sf.Scriptură prin inspirație.

 

1.     Sf.Scriptură este în mod corect și precis numita Cuvântul lui Dumnezeu”.

a.      În ceea ce privește Scripturile Vechiului Testament, avem mărturie clară că acesta reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu.

Evrei 1:1 –După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu

Romani 1:1,2 – “Pavel, rob al lui Isus Cristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu. Pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi.”

1 Petru 1:10,11 – „Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Cristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Cristos şi slava de care aveau să fie urmate

 

b.      În ceea ce privește Noul Testament, de asemenea, avem mărturia clară că acesta reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu.

                                                  i.      Ceea ce apostolii au predicat a fost Cuvântul lui Dumnezeu.

1 Corinteni 2:13 – „Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti

Matei 10:19,20 – „Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela. Fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi

1 Tesaloniceni 2:13 – „De aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.”

                                                ii.      Scrierile apostolice sunt în acord cu mărturia acestora facută pe cale orala.

1 Ioan 1:2-4 – „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii - pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată - deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Cristos. Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină”

1 Corinteni 14:37 –„Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului.”

2 Tesaloniceni 2:15- „Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră

 

                                              iii.      Scrierile apostolice sunt numite Scriptura.

2 Petru 3:16 – „ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor

2 Timotei 5:15 – „Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului când treieră bucate”; şi: „Vrednic este lucrătorul de plata lui.”

 

2.     Noi folosim termenul de "inspirație" pentru a descrie procesul prin care Dumnezeu a imputernicit anumiti oameni să scrie Scriptura. Noi folosim termenul "inspirat" pentru a identifica scrierile care au fost produse în acest mod.

a.      Scriitorii alesi au fost chemați și calauziti de Duhul Sfânt în sarcina de a proclama și de a scrie Cuvântul lui Dumnezeu.

2 Petru 1:21 – Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt

Exod 17:14 – „Domnul a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, şi spune lui Iosua că voi şterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.”

Exod 34:27 – ”Domnul a zis lui Moise: „Scrie-ţi cuvintele acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte închei legământ cu tine şi cu Israel!”

Ieremia 30:2 – „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Scrie într-o carte toate cuvintele pe care ţi le-am spus”

Fapte 1:16 – „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus”

Apocalipsa 1:11 – „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă. Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.”

 

b.      Scrierile astfel rezultate sunt identificate ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, adică cuvintele inspirate divin.

2 Timotei 3:15-16 – “din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Cristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire”

2 Petru 1:21 –Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt”

Zaharia 7:12 – Şi-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n-asculte Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oştirilor prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oştirilor S-a aprins de o mare mânie.

2 Samuel 23:2 – Duhul Domnului vorbeşte prin mine, şi cuvântul Lui este pe limba mea”

1 Petru 1:10-11 – Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Cristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Cristos şi slava de care aveau să fie urmate”

 

c.       Această inspirație divină a Scripturilor se extinde inclusiv la alegerea cuvintelelor folosite.

                                                  i.      Acest fapt este relevat în mai multe ocazii în paginile Sf. Scripturi.

1 Corinteni 2:13 – Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.”

Ioan 10:35-36 – Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată - cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!”

Matei 5:18 – Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile”

Matei 10:19-20 – Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela. fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi”

Galateni 3:16 – Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui.” Nu zice: „şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „şi seminţei tale”, adică Cristos”

Matei 22:31-32 – Cat priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.”

 

                                                ii.      Acest lucru nu înseamnă întelegem acest proces ca fiind o dictare mecanică.

Psalmul 45:1 – Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă şi zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!”

Luca 1:3-4 – ”am găsit şi eu cu cale, preaalesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit prin viu grai.”

 

3.     Citatele și argumentele in favoarea inspirației verbale sunt linistitoare doar pentru un creștin.

a.      Pentru un necredincios aceste argumente sunt pur și simplu generatoare de noi întrebări.

b.      Pentru un creștin aceste argumente sunt concludente.

                                                  i.      Un credincios a experimentat puterea divină a Cuvântului.

Psalmul 119:92 – Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea

Romani 1:16 – „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului”

1 Tesaloniceni 1:5 – „În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi, am fost aşa printre voi.

 

                                                ii.      Prin urmare, credinciosul crede toate declarațiile Scripturii.

Psalmul 119:81 – „Îmi tânjeşte sufletul după mântuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta

Ioan 8:47 – Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu

 

4.     Există multe obiecții cu privire la inspirația verbală, dar ele nu sunt valabile.

a.      Unele obiecții față de inspirația verbală se bazează pe stilurile diferite ale scriitorilor.

                                                  i.      Același scriitor poate folosi diferite stiluri, cum ar fi narativ, poezie și oratorie.

                                                ii.      Acest lucru poate fi cauzat de abordarea unor subiecte diferite cum ar fi istoria, doctrina, diverse amenințări și diverse îndemnuri.

                                              iii.      Acest lucru poate reflecta, în parte, formarea și experiență de viață primită de la Dumnezeu însuși de către autori.

Luați în considerare: Amos 1:1 și 7:14Cuvintele lui Amos, unul din păstorii din Tecoa, vedeniile pe care le-a avut el despre Israel, pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului de pământ” și Amos 7:14 – „Amos a răspuns lui Amaţia: „Eu nu sunt nici proroc, nici fiu de proroc; ci sunt păstor şi strângător de smochine de Egipt”

Luați în considerare diverse experiențe din viețile lui Moise, Isaia, Daniel, Pavel sau Petru.

 

                                              iv.      Acest lucru poate să reflecte modul în care scriitorul a obținut informația dorită.

Apocalipsa 2:1 – “Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur

Luca 1:3 – „am găsit şi eu cu cale, preaalesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele”

1 Corinteni 1:11 – „Căci, fraţilor, am aflat despre voi de la ai Cloei, că între voi sunt certuri”

 

b.      Unele obiecții față de inspirația verbală se bazează pe variațiile existente la diferiți autori în ceea ce privește relatarile acestora cu  privire la acelasi eveniment, de exemplu:

Luați în considerare variațiile privitoare la descrierea inscripției de pe crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul Isus Cristos:

Matei 27:37 -  Şi I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.”

Marcu 15:26 – „Deasupra Lui era scrisă vina Lui: „Împăratul iudeilor.”

Luca 23:38 – Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti: „Acesta este Împăratul iudeilor.”

Ioan 19:19-20 – „Piat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”. Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte”

 

i.        Aceste variații pot să fi cauzate de un anumit scop a scriitorului.

ii.  Variațiile servesc pentru a se completa unul pe altul, ci nu pentru a se contrazice unul pe altul. Fiecare dintre aceștia adaugă detalii sau informații suplimentare.

 

c.       Unele obiecții față de inspirația verbală se bazează pe presupuse contradicții, care de multe ori dispar la o investigație mai atentă

2 Samuel 24:24 – „Dar împăratul a zis lui Aravna: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ de argint şi nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi de tot, care să nu mă coste nimic.” Şi David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de sicli de argint.

1 Cronici 21:25 – Şi David a dat lui Ornan şase sute de sicli de aur pentru locul ariei.

Răspuns: În relatarea lui Samuel ni se prezintă prețul pentru teren și pentru boii în relatarea din cartea Cronicilor ni se prezintă prețul oferit de David pentru proprietatea respectivă.

 

Matei 7:1 – Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”

1 Corinteni 2:15 – “Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni”

Răspuns: În primul caz Isus Cristos interzice judeca fățarnică a altor persoane. În al doilea caz Sf. Apostol Pavel vorbește despre capacitatea creștinului de a judeca doctrina datorită faptului că Dumnezeu i-a dezvăluit adevărul Său și i-a deschis înțelegerea astfel încât să poată să distingă între doctrină adevărată și invățăturile false.

 

 

d.      Unele obiecții față de inspirația verbală se bazează pe presupuse inexactități istorice, dar o serie de cercetari recente au clarificat cele mai multe dintre aceste obiecții. De exemplu:

                                                  i.      Sargon

Isaia 20:1-2 – „În anul când a venit Tartan la Asdod, trimis de Sargon, împăratul Asiriei, să bată Asdodul, şi l-a luat, in vremea aceea Domnul a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoţ [...]”

Cum pentru multă vreme nu au existat referințe extra-biblice privitoare la Sargon al II-lea, regele Asiriei (722-705 î.Cr) mulți au considerat această referință biblică ca fiind neistorică.

Răspunsul constă în faptul că excavările arheologice facute la Dur Sharrukin (Khorsabad) în perioada 1920 - 1930 au schimbat opinia publică confirmând din punct de vedere istoric identitatea lui Sargon.

 

                                                ii.      Belșațar

În cartea lui Daniel la capitolul 5 ne este prezentat personajul Belșațar ca fiind ultimul rege al Babilonului. Menționarea regelui Belșațar a fost mult timp considerată de către critici drept o relatare neistorică

Raspunsul consta in faptul ca inscripțiile descoperite recent spun în timp ce Nabonidus era rege, fiul său, Belșațar, a deținut un statut de co-regent iar orașul Babilon s-a aflat în administrația sa directă. Acest lucru explica, de asemenea, de ce Belşaţar a dat poruncă, şi au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănţişor de aur la gât şi au dat de ştire că va avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei Daniel 5:29

 

e.       Unele obiecții cu privire la inspirația verbală se bazează pe presupuse erori făcute de autori. De exemplu:

                                                  i.      Un moment de uitare?

1 Corinteni 1:16 – Da, am mai botezat şi casa lui Stefana; încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva

Răspunsul constă în faptul că Sf. Apostol Pavel a fost corect și sincer spunând nu își amintește aceste detalii evitând astfel tocmai comiterea unei posibile erori.

 

                                                ii.      Ieremia sau Zaharia?

Matei 27:9 – Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginţi, preţul Celui preţuit, pe care L-au preţuit unii din fiii lui Israel;

Zaharia 11:12-13 – Eu le-am zis: „Dacă găsiţi cu cale, daţi-mi plata; dacă nu, nu mi-o daţi!” Şi mi-au cântărit ca plată, treizeci de arginţi. Dar Domnul mi-a zis: „Aruncă olarului preţul acesta scump cu care m-au preţuit!” Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în Casa Domnului pentru olar”

Răspunsul constă în faptul că profetul Ieremia face o profeție similară (Ieremia 32:6-15). Sf. Apostol Matei îmbină cele două profeții într-una singură și astfel a putut să folosească în mod legitim atât numele lui Ieremia cât și al lui Zaharia. Apostolul a ales  pur și simplu a ales să folosească numele celui mai proeminent dintre cei doi profeti ai Vechiului Testament.

 

                                              iii.      Care este numarul corect?

1 Corinteni 10:8 – „Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii

Numeri 25:9 – „Douăzeci şi patru de mii au murit loviţi de urgia aceea”

Răspunsul constă în posibilitatea ca numărul prezentat in Corinteni, 23000, face referire la cei care au murit de boală în ziua a declarat, în timp ce numarul precizat de Moise îi include și pe cei care au fost executați de către Moise si poporul lui Israel, așa cum se menționează în Numeri 25:5 -  Moise a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare din voi să ucidă pe aceia dintre ai lui care s-au alipit de Baal-Peor.”

 

                                              iv.      Toiag sau pat?

Evrei 11:21 – “Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi „s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.”

Geneza 48:2 – „Au dat de ştire lui Iacov şi i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.” Şi Israel şi-a adunat puterile şi s-a aşezat pe pat.”

Răspunsul poate să fie unul extrem de simplu acceptând ca Iacov putea să stea pe pat și în același timp să se sprijine pe vârful toiagul său, caz în care ambele afirmații sunt adevărate.

 

                                                v.      Luând în considerare aceste erori presupuse în textul biblic, ne întrebăm în mod corespunzător: poate ignoranța noastră să fie considerată drept o dovadă că autorul se face  vinovat de eroare?

1 Corinteni 13:12 – “Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.”

 

f.       Unele obiecții față de inspirația verbală se bazează pe o serie de declarații despre care se pretinde ca sunt nepotrivite pentru conceptul de inspirație divină.

2 Timotei 4:13 – Când vei veni, adu-mi mantaua pe care am lăsat-o în Troa, la Carp, şi cărţile, mai ales pe cele de piele”

1 Timotei 5:23 – „Să nu mai bei numai apă, ci să iei şi câte puţin vin, din pricina stomacului tău şi din pricina deselor tale îmbolnăviri

Proverbe 11:22 – Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în râtul unui porc

Raspunsul corect in cazul acestor obiecții constă în urmatoarele două afirmații:

 

i.        Cine poate sa judece ce fel de idei sunt transmise prin inspiratie?

 

ii.  S-ar putea ca un anumit lucru care în anumite circumstanțe este considerat banal să fie de mare importanță în alte împrejurări?

 

g.      Unele obiecții față de inspirația verbală se bazează pe o presupusa corupție evidentă ale textului în procesul de transmisie. În realitate, acestea nu au legatură cu doctrina despre inspirație, ci mai degrabă cu doctrina despre conservarea Scripturii.

                                                  i.      Copistii și editorii nu au fost inspirați

În acest sens se face trimitere la așa-numitul „Narrenbibel, o ediție germană în careNarren” (păcălit) a fost tradus folosind expresia Herren” (Domnului), sauWicked Biblia”, o ediție în limba engleză care în mod accidental a exclus porunca a șasea din Decalog.

 

                                                ii.      Atunci când există variații textuale, textul corect trebuie să fie stabilit prin metode adecvate ale criticii textuale.

                                              iii.      Dumnezeu, care ne-a dat Cuvântul Său, în providența Sa iubitoare, s-a îngrijit si a  urmarit procesul de conservare a acestuia.

Isaia 40:8 – iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac”

1 Petru 1:23-25 – „fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac. Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă, şi floarea cade jos, dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.”

 

                                              iv.      Nu există în acest moment nici o traducere care să fi schimbat adevărul Evangheliei.

Siegbert Becker: Adevaratul lutheranism conservator nu are motive să se teamă să studieze  diverse variante. Mesajul transmis nouă în Sfintele Scripturi nu este distorsionat sau afectat în niciuna dintre ele. ("Inspirația verbală și variantele de citire" WLQ, iulie 1974, p. 184).

 
O traducere de Sorin H. Trifa dupa un manula de Noul Testament apartinand WELS. Traducerea este autorizata si documentul este utilizat cu acordul WELS.

 

Morti in pacatele noastre

posted Apr 15, 2014, 5:21 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Sep 26, 2016, 2:38 AM ]

Incepand de ieri, pentru toata lumea crestina, indiferent de denominatie sau Biserica, a debutat Saptamana Sfanta asa cum este ea cunoscuta in traditia lutherana sau Saptamana Mare asa cum este ea denumita in traditia ortodoxa, traditie comuna celor mai multi dintre locuitorii acestor meleaguri. In harul Bunului Dumnezeu, in Biserica noastra se va organiza cate o slujba pentru fiecare zi a acestei saptamani cu scopul de a intelege mai clar minunata lucrare de mantuire facuta de catre Dumnezeu, lucrare care si-a atins apogeul, cel putin din punct de vedere uman, cu mai bine de 2000 de ani, exact in saptamana premergatoare pastelui evreiesc.
 

Citind chiar si intr-un mod superficial Evangheliile Noului Testament, spre finalul fiecareia dintre ele descoperim trista poveste a arestarii, a patimilor, a rastignirii si a mortii scumpului nostru Mantuitor. Este aproape inevitabil ca sa nu apara, chiar si doar pentru cateva clipe, intrebarea de ce a fost nevoie sa sufere si sa moara Domnul nostru Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel vesnic? Care a fost cauza si care a fost scopul acestor evenimente petrecute acum mai bine de 2000 de ani? A platit Mantuitorul pentru niste pacate personale, pentru niste infractiuni pe care le-ar fi savarsit dupa cum l-au acuzat mai marii poporului evreu? S-a facut el vinovat de astfel de fapte antisociale sau blasfemii? Scopul prelegerii din aceasta seara este acela de a ajunge impreuna la un raspuns la aceasta intrebare arzatoare pentru orice om care il cauta sincer pe Dumnezeu.

Romani 3:9-18: „Fiindcă am dovedit că toţi, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.”

Af. Apostol Pavel nu pare deloc relaxat atunci cand trateaza problemele enumerate in textul Biblic mentionat anterior. In acest paragraf, Apostolul vorbeste despre faptul ca intreaga omenire se afla “sub pacat”. Prin acest “sub” Sf. Apostol vrea sa spuna defapt ca omenirea se afla in robia pacatului, adica sub stapanirea acestuia. Datorita acestei inrobiri, intreaga rasa umana se afla sub mania vesnica a lui Dumnezeu. Faptul ca Sf. Apostol foloseste expresia “nici unul macar” arata in mod clar ca judecata lui Dumnezeu si mania vesnica nu sunt deloc niste exagerari ci sunt cu adevarat lucruri reale. Interesant este ca in textul de mai sus, Sf. Apostol Pavel nu se rezuma doar la a prezenta situatia omenirii la general la situatia omului in particular. Vedem astfel ca nici un om, nici macar unul singur dintre miliardele de oamenii care au trait, traiesc sau se vor naste in viitor, nici unul nu mai este supus lui Dumnezeu ci toti s-au abatut ajungand niste nelegiuiti. Descrierea este una infioratoare si concluzia deasemenea: nici un om, indiferent de faptele sale, nu face binele cerut de Dumnezeu.

Intrebarea naturala care se ridica in fata acestei descrieri atat de radicale este: Cum a ajuns omul intr-o astfel de situatie nefericita? Sf. Scriptura ne spune ca la baza acestei coruperi a naturii umane sta pacatul originar. Dar ce este acest pacat originar datorita caruia toata omenirea a ajuns moarta in pacat? Sf. Scriptura ne relateaza chiar in debutul cartii Geneza cum primii oameni, Adam si Eva, la instigarea diavolului au incalcat unica porunca data de catre Dumnezeu imediat dupa crearea lor. Parintilor intregii rase umane, dupa ce au fost asezati in Gradina Edenului, Creatorul lor le-a spus astfel: Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit” (Geneza 3:16-17). Acesta a fost primul legamant incheiat intre Dumnezeu in calitate de Creatos si Suveran Universal si om, creatura sa. Este un legamant clar. Omul avea sa beneficieze de o vesnicie in prezenta lui Dumnezeu cu o singura conditie. Sa nu manance din pomul indicat de catre Dumnezeu, cu alte cuvinte sa asculte de aceasta unica porunca primita. Este foarte interesant de remarcat aici faptul ca omul nu s-a aflat sub presiunea unei ispite deoarece Sf. Scriptura ne spune ca in Gradina Edenului erau numerosi pomi fructiferi de care omul se putea bucura liber. Pomul interzis era un copac intr-o padure imensa in care fiinta creata isi putea desfata existenta. Cu toate acestea, omul a incalcat foarte curand legamantul facut cu Dumnezeu si, sub influenta Diavolului, atat Eva cat si Adam au mancat din unicul pom din care aveasu interdictie sa o faca. Din acel moment blestemul aferent legamantului s-a abatut asupra primilor doi oameni si asupra tuturor descendentilor acestora, deci, in consecinta si asupra fiecaruia dintre noi. Pacatul originar, asa cum se regaseste el in doctrina Bisericii Lutherane, nu reprezinta exclusiv pacatul efectiv comis de Adam si Eva ci se refera, la general la vina mostenita si la coruperea morala a intregii rase umane datorita acestui pacat comis de primii nostrii parinti.

Daca inainte de caderea in primul pacat, primii nostrii parinti, ca reprezentanti ai rasei umane, aveau posibilitatea de a se delimita de pacat, de a i se impotrivi acestuia, dupa caderea in primul pacat omul a devenit rog al acestuia si astfel si-a pierdut capacitatea de a se mai opune savarsirii pacatului. Ba mai mult, omul nu a pierdut doar capacitatea de a se impotrivi ci, poate cel mai infiorator aspect, a pierdut dorinta de a se mai impotrivi pacatului si astfel intreaga rasa umana a inceput sa isi gaseasca placerea in a pacatui impotriva lui Dumnezeu.

Coruperea naturii umane nu reprezinta, cu siguranta o idobitocire, a fiintei umane. Putem vedea cu multa usurinta faptul ca omul a ramas in continuare o fiinta „deosebita”. Omul este capabil sa faca lucruri mai mult decat uimitoare in arta, in stiinta, in tehnica si chiar si in relatii sociale. Omul poate sa fie darnic, sufletist, iubitor, familist, umanist etc, dar, ceea ce nu poate omul sa faca este sa asculte de Dumnezeu. Toate aceste lucruri extraordinare nu reprezinta forme de ascultare de Dumnezeu ci, privite cu maxima seriozitate si esenta, scot la iveala impotriviri fata de dumnezeu si scopuri egoiste. Omul nu il poate impaca pe Dumnezeu prin aceste „fapte” deoarece acestea nu reprezinta o supunere fata de legea lui Dumnezeu.

Sf. Scriptura este foarte dura la acest capitol. Pentru a exclude absolut orice posibilitate ca omul sa se faca placut lui Dumnezeu si sa colaboreze chiar si ineficient cu Acesta, Biblia il declara pe om „mort spiritual”. Mai precis, adresandu-se credinciosilor din Efes, Sf.Apostol Pavel spune astfel: Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre. în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi (Efeseni 2:1-3). Mesajul apostolului nu lasa urma de indoiala. „Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre” este tradus pe scurt cu expresia „mort spiritual”, adica fara nici un fel de scop sau intentii spirituale. Din momentul primului pacat, adica a neascultarii din Gradina Edenului, omul si-a pierdut libertatea in favoarea robiei pacatului. Sf. Augustin spunea ca omul nu devine pacatos atunci cand el pacatuieste ci omul pacatuieste datorita faptului ca el este pacatos. Cu alte cuvinte, devenind robi ai pacatului datorita neascultarii primilor nostrii parinti, oamenii au ajuns in imposibilitatea de a nu pacatui. Omul pacatuieste datorita faptului ca in natura lui este un pacatos. Asa cum un leu vaneaza datorita faptului ca in natura lui este un pradator, asa un om pacatuieste datorita faptului ca in natura lui este un pacatos.

Cea mai completa si interesanta descriere a ceea ce inseamna sa fi „mort spiritual” o face Sf. Apostol Pavel in debutul Epistolei adresate Romanilor. Iata cum este descrisa „mortea spirituala” de catre apostol: „fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. Mai apoi ni se spune ca „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori. bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi. fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.”. Va este cunoscuta aceasta stare de moarte spirituala? Nu cumva o intalnim noi la tot pasul? Mesajul acesta este cu adevarat unul infiorator. Omenirea nu are alta posibilitate decat sa astepte revarsarea eterna a maniei lui Dumnezeu in pedeapsa vesnica a iadului. Aceasta este finalitatea drumului pe care umanitatea l-a inceput atunci cand Adam si Eva au ales, atunci in mod cu adevarat liber, sa incalce porunca lui Dumnezeu.

Iata ceea ce spune Confesiunea Augustana, una dintre marturisirile de credinta care formeaza baza teologica a credintei evanghelice lutherane, despre pacat “[…] după căderea lui Adam în păcat, toţi oamenii născuţi în mod natural sunt concepuţi şi născuţi în păcat, adică, toţi oamenii, încă din pântecul mamei, sunt înclinaţi pe de-antregul către pofta rea şi nu pot avea pe cale naturală temere adevărată faţă de Dumnezeu, nici credinţă adevărată, în consecinţă şi această rătăcire înnăscută şi păcat originar este cu adevărat păcat şi de aceea, ea îi condamnă pe toţi la mânia veşnică a lui Dumnezeu, pe toţi aceia care nu sunt născuţi din nou prin botez şi Duhul Sfân.”. Iar intr-un rezumat al credintei evanghelice lutherane ni se spune “Noi credem că Adam și Eva și-au pierdut imaginea lor divină atunci când au cedat ispitei lui Satan și nu au ascultat de porunca lui Dumnezeu. Acest lucru i-a pus față în față cu judecata lui Dumnezeu: "Veți muri negreșit" (Geneza 2:17). Din momentul căderii în primul păcat, toți oamenii sunt concepuți și născuți într-o starea păcătoasă (Psalmul 51:5) și sunt înclinați doar spre rău (Geneza 8:21). "Carnea dă naștere la carne" (Ioan 3:06). Din moment ce toți oamenii sunt, prin natura lor, morți în păcat și despărțiți de Dumnezeu (Efeseni 2:1), ei nu sunt în stare să se împace cu Dumnezeu prin nici un fel de eforturi proprii.

Acum, pusi fata in fata cu acesta stare reala in care se afla omenirea in relatia ei cu Dumnezeu, convinsi de prapastia de netrecut care s-a cascat intre omul pacatos si Dumnezeu cel Sfant, daca am fost adusi la viata prin puterea Duhului Sfant si din vointa unilaterala a lui Dumnezeu, nu putem decat sa ne punem, dispecrati, aceeasi intrebare care l-a macinat si pe Sf. Apostol Pavel “O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Romani 7:24). Raspunsul plin de har al lui Dumnezeu cu privire la aceasta problema insurmontabila din punct de vedere uman este dat chiar de catre Mantuitorul nostru Isus Cristos care spune: Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu (Luca 18:27).

Mantuitorul ne spune ca omul se afla in neputinta datorita faptului ca este “mort spiritual”. In consecinta, daca se doreste reconcilierea, impacarea dintre Dumnezeu si om, acest lucru trebuie sa fie initiata exclusiv de Dumnezeu. Dumnezeu este acela care a fost ofensat de catre pacatul omului si tot Dumnezeu este acela care initiaza impacarea cu omul. Pentru impacarea omului cu Dumnezeu erau necesare doi mari pasi (1) cineva sa plateasca pentru pacatele oamenilor in locul acestora astfel incat pacatosii sa nu fie pedepsiti vesnic pentru pacatul lor (2) omul pacatos, pentru care s-a facut plata pacatelor, sa fie trezit prin Duhul Sfant din moartea spirituala si astfel sa devina din rob al pacatului o fiinta doritoare si ascultatore de Dumnezeu. Acesti doi pasi nu puteau sa fie facuti decat de catre Dumnezeu! Ceea ce este cu adevarat uimitor este ca exact partea vatamata este cea care planuieste inca din vesnici si pune in aplicare acest minunat plan de mantuire despre care vom continua sa discutam in serile urmatoare.

Cristos s-a facut pacat pentru noi, El a platit prin moartea lui pentru pacatele noastre si astfel a pus in dreptul nostru nevinovatia lui. Prin Cristos noi am fost curatati de pacate si declarati nevinovati de catre Dumnezeu. Apoi, prin Duhul Sfant am fost facuti constienti de aceast maret plan al lui Dumnezeu. Am inviat din moartea pacatului impreuna cu Mantuitorul nostru si astazi, prin Duhul Sfant,  suntem doritori sa il urmam si sa ii aducem inchinarea noastra! Amin

 

Un articol de Sorin H. Trifa

1-3 of 3