Despre Cuvantul lui Dumnezeu

posted May 21, 2014, 1:10 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated May 21, 2014, 1:27 AM ]

Partea1:

Cuvântul lui Dumnezeu reprezintă adevărul divin transmis nouă

 prin intermediul unui limbaj uman.
 

 

1.      Dumnezeu în toate căile Lui este adevăr și iubire.

Psalmul 25:10 - “Toate cărările Domnului sunt îndurare şi credincioşie pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui

Psalmul 117:2 - „Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Domnul!

 

2.      Cristos a venit pentru a restabili adevărul, care a fost umbrit de către păcat și de către Satana.

Ioan 1:17 - “căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos

Ioan 14:6 - „Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine

Ioan 18:37 – „Atunci un Împărat tot eşti! I-a zis Pilat. Da, a răspuns Isus. Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu

 

3.      Este voia lui Dumnezeu ca toți oamenii să cunoască șise bucură de acest adevăr.

Ioan 8:32veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi

1 Timotei 2:4 – „[Dumnezeu] care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului

 

4.      Adevărul lui Dumnezeu este transmis oamenilor prin intermediul Cuvântul Său.

a.      Dumnezeu face cunoscut adevărul lui prin proclamarea aceastuia.

Psalmul 40:10 – „Nu ţin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul Tău şi mântuirea Ta, şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare”

Ioan 5:33 – Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit pentru adevăr

Ioan 16:7 – Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite

 

b.      Cuvântul Său este în totalitate identic cu adevărul.

2 Samuel 7:28 – Acum, Doamne Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeu, şi cuvintele Tale sunt adevăr, şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău

Psalmul 119:86,142,160 – „Toate poruncile Tale nu sunt decât credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă! [...] Dreptatea Ta este o dreptate veşnică, şi Legea Ta este adevărul [...]Temelia cuvântului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sunt veşnice

Ioan 17:17 – „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”

 

 

 

 

Partea 2:

Dumnezeu ne-a dat cuvântul său în Sf.Scriptură prin inspirație.

 

1.     Sf.Scriptură este în mod corect și precis numita Cuvântul lui Dumnezeu”.

a.      În ceea ce privește Scripturile Vechiului Testament, avem mărturie clară că acesta reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu.

Evrei 1:1 –După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu

Romani 1:1,2 – “Pavel, rob al lui Isus Cristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu. Pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi.”

1 Petru 1:10,11 – „Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Cristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Cristos şi slava de care aveau să fie urmate

 

b.      În ceea ce privește Noul Testament, de asemenea, avem mărturia clară că acesta reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu.

                                                  i.      Ceea ce apostolii au predicat a fost Cuvântul lui Dumnezeu.

1 Corinteni 2:13 – „Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti

Matei 10:19,20 – „Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela. Fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi

1 Tesaloniceni 2:13 – „De aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.”

                                                ii.      Scrierile apostolice sunt în acord cu mărturia acestora facută pe cale orala.

1 Ioan 1:2-4 – „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii - pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată - deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Cristos. Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină”

1 Corinteni 14:37 –„Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului.”

2 Tesaloniceni 2:15- „Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră

 

                                              iii.      Scrierile apostolice sunt numite Scriptura.

2 Petru 3:16 – „ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor

2 Timotei 5:15 – „Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului când treieră bucate”; şi: „Vrednic este lucrătorul de plata lui.”

 

2.     Noi folosim termenul de "inspirație" pentru a descrie procesul prin care Dumnezeu a imputernicit anumiti oameni să scrie Scriptura. Noi folosim termenul "inspirat" pentru a identifica scrierile care au fost produse în acest mod.

a.      Scriitorii alesi au fost chemați și calauziti de Duhul Sfânt în sarcina de a proclama și de a scrie Cuvântul lui Dumnezeu.

2 Petru 1:21 – Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt

Exod 17:14 – „Domnul a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, şi spune lui Iosua că voi şterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.”

Exod 34:27 – ”Domnul a zis lui Moise: „Scrie-ţi cuvintele acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte închei legământ cu tine şi cu Israel!”

Ieremia 30:2 – „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Scrie într-o carte toate cuvintele pe care ţi le-am spus”

Fapte 1:16 – „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus”

Apocalipsa 1:11 – „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă. Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.”

 

b.      Scrierile astfel rezultate sunt identificate ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, adică cuvintele inspirate divin.

2 Timotei 3:15-16 – “din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Cristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire”

2 Petru 1:21 –Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt”

Zaharia 7:12 – Şi-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n-asculte Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oştirilor prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oştirilor S-a aprins de o mare mânie.

2 Samuel 23:2 – Duhul Domnului vorbeşte prin mine, şi cuvântul Lui este pe limba mea”

1 Petru 1:10-11 – Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Cristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Cristos şi slava de care aveau să fie urmate”

 

c.       Această inspirație divină a Scripturilor se extinde inclusiv la alegerea cuvintelelor folosite.

                                                  i.      Acest fapt este relevat în mai multe ocazii în paginile Sf. Scripturi.

1 Corinteni 2:13 – Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.”

Ioan 10:35-36 – Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată - cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!”

Matei 5:18 – Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile”

Matei 10:19-20 – Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela. fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi”

Galateni 3:16 – Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui.” Nu zice: „şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „şi seminţei tale”, adică Cristos”

Matei 22:31-32 – Cat priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.”

 

                                                ii.      Acest lucru nu înseamnă întelegem acest proces ca fiind o dictare mecanică.

Psalmul 45:1 – Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă şi zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!”

Luca 1:3-4 – ”am găsit şi eu cu cale, preaalesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit prin viu grai.”

 

3.     Citatele și argumentele in favoarea inspirației verbale sunt linistitoare doar pentru un creștin.

a.      Pentru un necredincios aceste argumente sunt pur și simplu generatoare de noi întrebări.

b.      Pentru un creștin aceste argumente sunt concludente.

                                                  i.      Un credincios a experimentat puterea divină a Cuvântului.

Psalmul 119:92 – Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea

Romani 1:16 – „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului”

1 Tesaloniceni 1:5 – „În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi, am fost aşa printre voi.

 

                                                ii.      Prin urmare, credinciosul crede toate declarațiile Scripturii.

Psalmul 119:81 – „Îmi tânjeşte sufletul după mântuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta

Ioan 8:47 – Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu

 

4.     Există multe obiecții cu privire la inspirația verbală, dar ele nu sunt valabile.

a.      Unele obiecții față de inspirația verbală se bazează pe stilurile diferite ale scriitorilor.

                                                  i.      Același scriitor poate folosi diferite stiluri, cum ar fi narativ, poezie și oratorie.

                                                ii.      Acest lucru poate fi cauzat de abordarea unor subiecte diferite cum ar fi istoria, doctrina, diverse amenințări și diverse îndemnuri.

                                              iii.      Acest lucru poate reflecta, în parte, formarea și experiență de viață primită de la Dumnezeu însuși de către autori.

Luați în considerare: Amos 1:1 și 7:14Cuvintele lui Amos, unul din păstorii din Tecoa, vedeniile pe care le-a avut el despre Israel, pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului de pământ” și Amos 7:14 – „Amos a răspuns lui Amaţia: „Eu nu sunt nici proroc, nici fiu de proroc; ci sunt păstor şi strângător de smochine de Egipt”

Luați în considerare diverse experiențe din viețile lui Moise, Isaia, Daniel, Pavel sau Petru.

 

                                              iv.      Acest lucru poate să reflecte modul în care scriitorul a obținut informația dorită.

Apocalipsa 2:1 – “Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur

Luca 1:3 – „am găsit şi eu cu cale, preaalesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele”

1 Corinteni 1:11 – „Căci, fraţilor, am aflat despre voi de la ai Cloei, că între voi sunt certuri”

 

b.      Unele obiecții față de inspirația verbală se bazează pe variațiile existente la diferiți autori în ceea ce privește relatarile acestora cu  privire la acelasi eveniment, de exemplu:

Luați în considerare variațiile privitoare la descrierea inscripției de pe crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul Isus Cristos:

Matei 27:37 -  Şi I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.”

Marcu 15:26 – „Deasupra Lui era scrisă vina Lui: „Împăratul iudeilor.”

Luca 23:38 – Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti: „Acesta este Împăratul iudeilor.”

Ioan 19:19-20 – „Piat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”. Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte”

 

i.        Aceste variații pot să fi cauzate de un anumit scop a scriitorului.

ii.  Variațiile servesc pentru a se completa unul pe altul, ci nu pentru a se contrazice unul pe altul. Fiecare dintre aceștia adaugă detalii sau informații suplimentare.

 

c.       Unele obiecții față de inspirația verbală se bazează pe presupuse contradicții, care de multe ori dispar la o investigație mai atentă

2 Samuel 24:24 – „Dar împăratul a zis lui Aravna: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ de argint şi nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi de tot, care să nu mă coste nimic.” Şi David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de sicli de argint.

1 Cronici 21:25 – Şi David a dat lui Ornan şase sute de sicli de aur pentru locul ariei.

Răspuns: În relatarea lui Samuel ni se prezintă prețul pentru teren și pentru boii în relatarea din cartea Cronicilor ni se prezintă prețul oferit de David pentru proprietatea respectivă.

 

Matei 7:1 – Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”

1 Corinteni 2:15 – “Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni”

Răspuns: În primul caz Isus Cristos interzice judeca fățarnică a altor persoane. În al doilea caz Sf. Apostol Pavel vorbește despre capacitatea creștinului de a judeca doctrina datorită faptului că Dumnezeu i-a dezvăluit adevărul Său și i-a deschis înțelegerea astfel încât să poată să distingă între doctrină adevărată și invățăturile false.

 

 

d.      Unele obiecții față de inspirația verbală se bazează pe presupuse inexactități istorice, dar o serie de cercetari recente au clarificat cele mai multe dintre aceste obiecții. De exemplu:

                                                  i.      Sargon

Isaia 20:1-2 – „În anul când a venit Tartan la Asdod, trimis de Sargon, împăratul Asiriei, să bată Asdodul, şi l-a luat, in vremea aceea Domnul a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoţ [...]”

Cum pentru multă vreme nu au existat referințe extra-biblice privitoare la Sargon al II-lea, regele Asiriei (722-705 î.Cr) mulți au considerat această referință biblică ca fiind neistorică.

Răspunsul constă în faptul că excavările arheologice facute la Dur Sharrukin (Khorsabad) în perioada 1920 - 1930 au schimbat opinia publică confirmând din punct de vedere istoric identitatea lui Sargon.

 

                                                ii.      Belșațar

În cartea lui Daniel la capitolul 5 ne este prezentat personajul Belșațar ca fiind ultimul rege al Babilonului. Menționarea regelui Belșațar a fost mult timp considerată de către critici drept o relatare neistorică

Raspunsul consta in faptul ca inscripțiile descoperite recent spun în timp ce Nabonidus era rege, fiul său, Belșațar, a deținut un statut de co-regent iar orașul Babilon s-a aflat în administrația sa directă. Acest lucru explica, de asemenea, de ce Belşaţar a dat poruncă, şi au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănţişor de aur la gât şi au dat de ştire că va avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei Daniel 5:29

 

e.       Unele obiecții cu privire la inspirația verbală se bazează pe presupuse erori făcute de autori. De exemplu:

                                                  i.      Un moment de uitare?

1 Corinteni 1:16 – Da, am mai botezat şi casa lui Stefana; încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva

Răspunsul constă în faptul că Sf. Apostol Pavel a fost corect și sincer spunând nu își amintește aceste detalii evitând astfel tocmai comiterea unei posibile erori.

 

                                                ii.      Ieremia sau Zaharia?

Matei 27:9 – Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginţi, preţul Celui preţuit, pe care L-au preţuit unii din fiii lui Israel;

Zaharia 11:12-13 – Eu le-am zis: „Dacă găsiţi cu cale, daţi-mi plata; dacă nu, nu mi-o daţi!” Şi mi-au cântărit ca plată, treizeci de arginţi. Dar Domnul mi-a zis: „Aruncă olarului preţul acesta scump cu care m-au preţuit!” Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în Casa Domnului pentru olar”

Răspunsul constă în faptul că profetul Ieremia face o profeție similară (Ieremia 32:6-15). Sf. Apostol Matei îmbină cele două profeții într-una singură și astfel a putut să folosească în mod legitim atât numele lui Ieremia cât și al lui Zaharia. Apostolul a ales  pur și simplu a ales să folosească numele celui mai proeminent dintre cei doi profeti ai Vechiului Testament.

 

                                              iii.      Care este numarul corect?

1 Corinteni 10:8 – „Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii

Numeri 25:9 – „Douăzeci şi patru de mii au murit loviţi de urgia aceea”

Răspunsul constă în posibilitatea ca numărul prezentat in Corinteni, 23000, face referire la cei care au murit de boală în ziua a declarat, în timp ce numarul precizat de Moise îi include și pe cei care au fost executați de către Moise si poporul lui Israel, așa cum se menționează în Numeri 25:5 -  Moise a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare din voi să ucidă pe aceia dintre ai lui care s-au alipit de Baal-Peor.”

 

                                              iv.      Toiag sau pat?

Evrei 11:21 – “Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi „s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.”

Geneza 48:2 – „Au dat de ştire lui Iacov şi i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.” Şi Israel şi-a adunat puterile şi s-a aşezat pe pat.”

Răspunsul poate să fie unul extrem de simplu acceptând ca Iacov putea să stea pe pat și în același timp să se sprijine pe vârful toiagul său, caz în care ambele afirmații sunt adevărate.

 

                                                v.      Luând în considerare aceste erori presupuse în textul biblic, ne întrebăm în mod corespunzător: poate ignoranța noastră să fie considerată drept o dovadă că autorul se face  vinovat de eroare?

1 Corinteni 13:12 – “Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.”

 

f.       Unele obiecții față de inspirația verbală se bazează pe o serie de declarații despre care se pretinde ca sunt nepotrivite pentru conceptul de inspirație divină.

2 Timotei 4:13 – Când vei veni, adu-mi mantaua pe care am lăsat-o în Troa, la Carp, şi cărţile, mai ales pe cele de piele”

1 Timotei 5:23 – „Să nu mai bei numai apă, ci să iei şi câte puţin vin, din pricina stomacului tău şi din pricina deselor tale îmbolnăviri

Proverbe 11:22 – Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în râtul unui porc

Raspunsul corect in cazul acestor obiecții constă în urmatoarele două afirmații:

 

i.        Cine poate sa judece ce fel de idei sunt transmise prin inspiratie?

 

ii.  S-ar putea ca un anumit lucru care în anumite circumstanțe este considerat banal să fie de mare importanță în alte împrejurări?

 

g.      Unele obiecții față de inspirația verbală se bazează pe o presupusa corupție evidentă ale textului în procesul de transmisie. În realitate, acestea nu au legatură cu doctrina despre inspirație, ci mai degrabă cu doctrina despre conservarea Scripturii.

                                                  i.      Copistii și editorii nu au fost inspirați

În acest sens se face trimitere la așa-numitul „Narrenbibel, o ediție germană în careNarren” (păcălit) a fost tradus folosind expresia Herren” (Domnului), sauWicked Biblia”, o ediție în limba engleză care în mod accidental a exclus porunca a șasea din Decalog.

 

                                                ii.      Atunci când există variații textuale, textul corect trebuie să fie stabilit prin metode adecvate ale criticii textuale.

                                              iii.      Dumnezeu, care ne-a dat Cuvântul Său, în providența Sa iubitoare, s-a îngrijit si a  urmarit procesul de conservare a acestuia.

Isaia 40:8 – iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac”

1 Petru 1:23-25 – „fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac. Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă, şi floarea cade jos, dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.”

 

                                              iv.      Nu există în acest moment nici o traducere care să fi schimbat adevărul Evangheliei.

Siegbert Becker: Adevaratul lutheranism conservator nu are motive să se teamă să studieze  diverse variante. Mesajul transmis nouă în Sfintele Scripturi nu este distorsionat sau afectat în niciuna dintre ele. ("Inspirația verbală și variantele de citire" WLQ, iulie 1974, p. 184).

 
O traducere de Sorin H. Trifa dupa un manula de Noul Testament apartinand WELS. Traducerea este autorizata si documentul este utilizat cu acordul WELS.