Articolele de la Smalcald - Partea 5

posted Apr 7, 2014, 5:24 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Sep 22, 2016, 8:21 AM ]
Următoarele articole vor trata problemele pe care trebuie sa le discutam cu oameni învățați și sensibili sau chiar între noi. Papei și curții sale nu le pasă prea mult despre aceste lucruri, ei nu sunt preocupați de probleme de conștiință ci doar de bani, fală și puterea.
 
PARTEA 3
 

 

 
ARTICOLUL 1 - DESPRE PĂCAT

 

“1. Aici trebuie să ne mărturisim ceea ce spune Sf. Apostol Pavel în Romani 5:12, anume, păcatul își are originea într-un singur om, Adam, prin a cărui neascultare toți oamenii au fost făcuți păcătoși și au devenit supusi morții și diavolului. Aceasta poartă numele de păcat original, sau rădăcina păcatului

„2. Roadele acestui păcat sunt toate faptele rele ulterioare, care sunt interzise în cele zece porunci ....

Păcatul nu este în primul rând ceva ce facem. Este mai degrabă o corupere completă a naturii noastre, a inimii și a minții noastre așa încât tot ceea ce produce inima noastră este păcătos.

În general, oamenii vor admite despre ei nu sunt perfecți. Omul spune: "Nimeni nu este perfect, și ce este cu asta? Am slăbiciunile mele la fel ca toată lumea. Dar am, de asemenea, punctele mele bune. Eu trăiesc o viață cinstită. Încerc să fiu un bun vecin. Nu trebuie -mi fie rușine de mine însumi". Este corectă o astfel de afirmație? Nu!

3. Acest păcat ereditar este o așa de adâncă corupție a naturii încât, din acest motiv, nu se poate înțelege. Acesta trebuie să fi crezut pentru este revelat în Sf. Scriptură (Psalmul 51:5, Romani 5:12, Exod 33:20, Geneza 3:6). Prin urmare, ceea ce teologii scolastici învățată cu privire la acest articol nu este nimic altceva decât eroare și prostie

Scolasticii au fost teologi care au folosit logica și speculația într-o încercare de a înțelege, a armoniza și a dovedii corectitudinea doctrinei. Apogeul gandirii scolastice a fost in secolul al  XIII-lea. Eroare lor comună a constat în credința acestora în bunătatea naturală a omenirii.

În cazul în care astfel de învățături ar fi adevărate atunci Isus Cristos a murit în zadar. Acest lucru deoarece nu a existat niciun un defect sau păcat în om pentru care ar fi trebuit să moară. Astfel, Isus Cristos ar fi murit doar pentru trup și nu pentru suflet deoarece numai trupul ar fi supus morții.
  
ARTICOLUL 2 - DESPRE LEGE

 

Susținem că Legea a fost dată de către Dumnezeu în primul rând pentru a pune o stavilă păcatelor prin amenințări, teamă de pedeapsă, promisiuni, favoruri și oferta de har. Dar acest scop al Legii a eșuat din cauza răutății pe care păcatul a lucrat-o în om.

4. Cu toate acestea, funcția de bază sau puterea Legii este aceea de a face păcatul originar să se manifeste și să arate omului cât de adâncă și cât de corupt a devenit natura sa. Deci, Legea trebuie să-i spună omului că nu are nici un interes față de Dumnezeu și el se închină altor dumnezei, ceea ce nu ar putea sa fie crezut fără o cunoaștere a Legii. Astfel, el este înfricoșat, lovit și umilit, ajungând descurajat și disperat, dorind cu nerăbdare ajutor, dar, pentru că nu știe unde să-l găsească, începe să fie înstrăinat de Dumnezeu și să murmure, etc”

Când prin Lege omul își seama neputință lui, el devine suparat pe Dumnezeu care a scris astfel de cereri imposibile pe el. Astfel, el ajunge să comită păcat după păcat.

 

ARTICOLUL 3 - DESPRE POCĂINȚĂ

 

Așa cum am afirmat la început, ne amintim cum de definiția dată de Marturisirea de Credință de la Augsburg pentru pocăință: Pocăința este formată în mod corespunzător din aceste două părți: prima dintre ele este căință, aceasta  constă în spaimele care lovesc conștiința datorită cunoașterii păcatului, iar cealaltă este credință, care este născută din Evanghelie, din iertare și care crede că îi sunt iertate păcatele pentru numele lui Dumnezeu, alinând astfel conștiința și eliberând-o din teroare.

„1. Această funcție a Legii este susținută și predată de către Noul Testament. Deci, Sf. Apostol Pavel spune în Romani 1: 18 - "Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor [...]" și în Romani 3:19 și 20 - "Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi". Isus Cristos spune, de asemenea, în Ioan 16:8, "Şi când va veni El [Duhul Sfânt], va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata"

2. Acest lucru este fulgerul prin care Dumnezeu, cu o singură lovitură, distruge atât păcătoși pe față cât și sfinți cei falși. El nu permite nimănui să se justifice de unul singur. El conduce totul spre teroare și disperare. Aceasta este ciocanul de care vorbește profetul Ieremia când spune că "nu este cuvântul meu ca un ciocan care sparge stânca în bucăți?" (Ieremia 23:29)

Disperarea impusă de Legea lui Dumnezeu nu reprezință o bază pentru iertare. Mai degrabă teama de mânia lui Dumnezeu și părerea de rău privitoare la păcat reprezintă doar prima parte din actul pocăinței.

4. Pentru acest rol al legii, Noului Testament adaugă imediat promisiunea consolatoare a harul din Evanghelie. Acest lucru trebuie sa fie crezut, după cum spune Isus Cristos în Marcu 1:15, "Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie", care este totuna cu a spune, "Devin-o diferit, procedează altfel, și crede promisiunea mea."
 
Acest articol reprezinta o traducere autorizata a unui curs sustinut de pastorul lutheran american John F. Vogt. Acest articol este tradus si publicat cu avizul WELS de catre Sorin H. Trifa