Așteptând cu înțelepciune, Matei 25:1-13

posted Nov 30, 2019, 12:51 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Nov 30, 2019, 12:51 AM ]

Har si pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru, Isus Cristos. Dragii mei, în mila lui Dumnezeu, în această Duminică ploioasă și mohorâta suntem în ultima Duminică a anului Bisericesc, o zi care în calendarul Bisericii noastre poartă numele de a XXIII-a Duminică din sezonul Sfintei Treimi. Începând cu Duminica viitoare vom intra în noul an Bisericesc cu prima Duminică din Advent - mai precis Duminica Ad Te Levavi - și vom aprinde prima dintre cele patru lumânări care marchează cele patru duminici ale Sezonului de Advent. Pentru această Duminică, predica este fundamentată pe Matei 25:1-13

Atunci împărăţia cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare care, luându-şi candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci, înţelepte. 3 Cele nechibzuite şi-au luat candelele, dar nu au luat cu ele untdelemn, 4 însă cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat untdelemn în vasele lor. 5 Întrucât mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit. 6 Iar la miezul nopţii s-a auzit un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!». 7 Atunci s-au ridicat toate acele fecioare şi şi-au pregătit candelele. 8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci candelele noastre se sting!». 9 Dar cele înţelepte au răspuns, zicând: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Mergeţi mai bine la cei care vând şi cumpăraţi-vă!». 10 Dar, plecând ele ca să cumpere, a venit mirele. Cele care erau pregătite au intrat cu el în [sala] de nuntă şi uşa s-a închis. 11 Mai târziu au venit şi celelalte fecioare şi au zis: «Stăpâne, stăpâne, deschide‑ne!». 12 Dar el, răspunzând, le-a zis: «Adevăr vă spun: nu vă cunosc». 13 Vegheaţi, aşadar, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!

Dragii mei, această pericopă din Sfânta Evanghelie este una foarte cunoscută și destul de des predicată cel puțin în mediul lărgit al Bisericilor protestante. Este o parabolă pe care Domnul Isus Cristos a spus-o pe când deja se afla în Ierusalim pentru ultimele sale zile petrecute pe acest pământ. Suntem, așa dar, la doar ore de momentul în care Domnul Isus Cristos va fi trădat, arestat, condamnat și răstignit, toate acestea pentru ca păcatele noastre să fie iertate și noi să putem să participăm la această mult așteptată nuntă a Mielului lui Dumnezeu cu Biserica sa pe care, în mai multe rânduri, Sfânta Scriptură o numește ca fiind Mireasa.

Detaliile pericopei sunt numeroase și, din acest motiv, se pot extrage numeroase subiecte pentru predicare. Se poate discuta despre numărul fecioarelor și despre gruparea lor în cinci înțelepte și cinci neînțelepte. Numeroși teologi caută să înțeleagă semnificația acestor detalii încercând să înțeleagă dacă pilda dorește să ne comunică faptul că jumătate din numărul creștinilor care astăzi așteaptă cu nerăbdare revenirea lui Cristos vor pierde acest eveniment datorită faptului că, în lipsa lor de înțelepciune, nu sunt suficient de bine pregătiți pentru întârzierea Mirelui. Nu este mic nici grupul teologilor care depun eforturi să înțeleagă ce anume simbolizează uleiul din lămpi pentru că, trebuie să admitem, lămpile sunt deosebit de importante în această pildă. În viziunea acestor teologi, este esențial pentru noi să înțelegem ce simbolizează uleiul deoarece acest lucru ne va ajuta să înțelegem în ce anume constă pregătirea noastră în vederea revenirii Domnului nostru Isus Cristos. Da, toate aceste aspecte pot fi considerate importante și tocmai acestea fac ca această pildă să fie atât de atractivă pentru predicare.

În această ultimă Duminică a anului bisericesc îmi doresc însă să ne concentrăm pe un alt aspect al acestei pilde. Mai precis să nu privim la detaliile descrise mai sus ci să descoperim un al mesaj important al acestei pericope. Este vorba despre așteptare.

Dragii mei, încă din zorii Bisericii Creștine, la foarte scurt timp după înălțarea la ceruri a Domnului Isus Cristos, credincioșii au manifestat nerăbdare cu privire la revenirea în glorie a Domnului nostru. Mai mult decât atât, ne aducem aminte că doar cu câteva clipe înainte de înălțarea la ceruri, Sfinții Apostoli îl întreabă pe Domnul astfel: „Doamne, în acest timp vei restabili împărăţia lui Israél?”(Fap. 1,6). De asemenea, dacă citim cea de-a doua Epistolă a Sfântului Apostol Paul adresată creștinilor din Tesalonic, găsim faptul că și aceștia erau nerăbdători cu privire la revenirea Domnului Isus Cristos. Astfel, îl descoperim pe Sfântul Apostol Paul făcând următoarea remarcă: ”Referitor la venirea Domnului nostru Isus Cristos şi la adunarea noastră împreună cu el, vă rugăm, fraţilor, 2 să nu vă [lăsaţi] tulburaţi repede la minte sau înspăimântaţi nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ce [pare] a fi de la noi, cum că ziua Domnului ar fi aproape!” (2 Tes. 2,1-2). Așa dar, această revenire a Domnului Isus Cristos nu este doar problema creștinilor din ultimele două secole ci a fost un subiect arzător chiar pentru creștinii primelor decenii ale existenței Bisericii. Exact despre acest aspect al răbdării doresc să vă vorbesc astăzi.

 

În pericopa noastră citim faptul că zece fecioare s-au pregătit pentru al întâmpina pe mirele care venea la casa miresei pentru petrecerea de nuntă. În cultura poporului evreu nunta nu începea până când mirele nu ajungea. Pregătirile de nuntă a mirelui se făceau la casa acestuia și puteau să dureze o perioadă mai lungă de timp. La casa miresei, mirele era așteptat de niște fete pe care mirele le cunoștea iar acestea îl conduceau în locul unde era pregătită petrecerea. De regulă venirea mirelui nu se lăsa așteptată mult timp, motiv pentru care vedem faptul că cinci dintre cele zece fecioare nu au considerat ca fiind necesar să pregătească rezerve suplimentare de ulei pentru lămpile lor. Celelalte fecioare au fost însă mai precaute și au luat ulei suplimentat pentru o eventuală așteptare prelungită față de cum era obișnuit.

 

În pilda noastră avem de-a face cu zece fecioare care așteaptă ca mirele să vină. Este stau acolo, în fața casei, fiecare cu lampa ei, nerăbdătoare ca mirele să apară și petrecerea să înceapă. Încerc să îmi închipui câte de multe eforturi au depus fiecare dintre aceste fecioare să se pregătească pentru întâlnirea cu mirele. Cât timp, câtă pasiune și, de ce nu, ce resurse financiare au investit în a se pregăti să arate cât mai bine pentru acest moment cu totul special. Dar răbdarea lor avea să fie foarte strașnic pusă la încercare de întârzierea complet neobișnuită a mirelui. Entuziasmul acestor tinere s-a stins pe măsură ce orele de întârziere treceau astfel încât, în cele din urmă, Sfânta Scriptură ne spune că ”întrucât mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit” (Mt. 25,5). Citim faptul că acest lucru s-a întâmplat cu toate cele zece fecioare ci nu doar cu cele neînțelepte.

 

Similitudinea consta aici în mod special în așteptare sau mai bine zis în capacitatea noastră de a aștepta. Lucrurile stau în viața reală identic cu ceea ce povestea acesta ne relatează. Și noi suntem deosebit de entuziasmați la gândul că Domnul va reveni pentru a ne lua în Împărăția sa cea veșnică. La fel ca și cele zece fecioare și noi ne pregătim intens pentru acest eveniment special și investim mult din noi în toate acele aspecte care caracterizează viața noastră spirituală. Însă pe măsură ce timpul așteptării se lungește, și nouă ne vine din ce în ce mai greu să suportăm această așteptare pentru ca Domnul să își aducă la îndeplinire promisiunile pe care ni le-a făcut. Vedeți, lumea din jurul nostru devine, încetul cu încetul, mult mai tentantă pentru fiecare dintre noi astfel încât așteptarea promisiunilor lui Dumnezeu devine din ce în ce mai slabă. Știu că, cel puțin în tradiția poporului român există un proverb care spune ”să nu dai pasărea din mână pentru pasărea de pe gard. Cu alte cuvinte, ni se spune faptul că este o lipsă totală de înțelepciune să punem în plan secundar oportunitățile pe care le avem la îndemână în această viață și, în schimb, să ne încredem în niște promisiuni a căror împlinire creștinii o așteaptă de aproape două milenii. Dat fiind că de aproape două mii de ani această promisiune nu s-a împlinit, nu avem nici cel mai mic motiv să credem că acest eveniment al ”parusiei” va avea loc mâine sau poate peste doar câteva ore și, în consecință, este mult mai înțelept să ne concentrăm eforturile pe trăirea acestei vieții decât pe viața veșnică.

 

Acesta nu este o problema simplă ci este o problemă de credință sau necredință. Despre revenirea sa, în mai mult rânduri, Domnul Isus Cristos ne spune astfel: ”fiţi şi voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiţi! (Mt. 24,44) iar Sfântul Apostol Paul spune și el astfel: ”ştiţi precis că ziua Domnului vine ca un hoţ în timpul nopţii (1 Tes. 5,2). Nimeni nu știe exact când Domnul va reveni deoarece acest moment este unul tainic după cum însuși Domnul Isus Cristos ne spune: ”vouă nu vă este [dat] să cunoaşteţi timpurile sau momentele pe care Tatăl le-a stabilit prin propria autoritate (Fap. 1:7). Așa dar, revenirea Mirelui poate să aibă loc absolut oricând, în seara acesta, peste o săptămână, peste un an, peste un secol sau chiar peste un mileniu. Mântuitorul nostru nu ne spune să identificăm momentul în care Domnul revine ci ne spune să fim pregătiți în absolut orice moment pentru acest eveniment.

 

Vedeți, în pilda aceasta avem cinci fecioare despre care ni se spune că erau neînțelepte. Ele nu s-au pregătit decât pentru o așteptare scurtă. Pentru ele entuziasmul și emoțiile au fost mai puternice decât înțelepciunea. De aceea, pe măsură ce timpul a trecut, și entuziasmul s-a stins. Lucrul acesta se întâmplă și astăzi cu foarte mulți dintre creștini. Sunt enorm de mulți cei care privesc creștinismul în baza emoțiilor și sentimentelor. Entuziasmul lor este unul debordant și îi vezi stând ore în sir cu mâinile ridicate și cântând imnuri de laudă. Acești creștini afirmă faptul că nu învățătura Sfintei Scripturi și nu doctrinele Bisericii sunt importante ci relația personală cu Domnul Isus Cristos. Iar în viziunea lor, această ”relație personală cu Dumnezeu” este fundamentată pe ceea ce ei simt ci nu pe fundamentul solid al învățăturilor Bisericii lui Cristos. Pe măsură însă de timpul trece și Domnul întârzie să revină, entuziasmul si emoțiile se sting iar lămpile acestor creștini nu mai au combustibil să își continue arderea.

 

În contrast cu acești oameni pe care Domnul îi numește ”nechibzuiți” sau ”neînțelepți sunt adevărații așteptători ai Domnului, aceia care se fundamentează și pe învățătura Cuvântului lui Dumnezeu. Cu adevărat înțelepți sunt aceia care nu se bazează doar pe simțuri în această așteptare ci se echipează cu învățătura curată și sănătoasă a Scripturii. Credinciosul înțelept este acela care se concentrează pe adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Este acea insistență încăpățânată cu privire la doctrinele Bisericii, doctrine care nu sunt predate de către înțelepciunea umană ci sunt predicate de către Cuvântul lui Dumnezeu care este Sfânta Scriptură. Noi nu tratăm doctrinele cu dispreț așa cum cei mai mulți protestanți o fac sub influența pietismului și a mișcării carismatice. Luteranii se concentrează pe aceste învățături deoarece cred că ele sunt fundamentale pentru ca flacăra credinței să nu se stingă în timp ce îl așteptăm pe Mântuitorul nostru.

 

Tendința generală a creștinismului post-modern este să uite de viața spirituală. Astăzi, milioane de oameni se declară creștini dar au uitat să mai meargă la Biserică, au uitat să studieze Sfânta Scriptură, au uitat să se mai roage și au uitat că trebuie să fie pregătiți de revenirea Domnului. De fapt, cei mai mulți au uitat că o astfel de revenire este promisă de către Domnul Isus Cristos în Sfânta Scriptură acolo unde Domnul însuși ne spune: ”voi veni curând (Apoc. 22,20). Astfel, asemenea fecioarelor neînțelepte, cei mai mulți creștini nu se pregătesc cu adevărat pentru acest eveniment special și nu consideră că este necesar ceva mai mult decât entuziasmul.

 

Dragii mei, vreau să lămuresc un lucru important. Fecioarele care nu au luat ulei suplimentar nu oameni răi și nici nu erau necredincioase. Ele chiar îl așteptau pe Mire cu mult entuziasm. Ele nu au trata cu dispreț acest subiect. Ba din contră, au stat acolo alături de celelalte fecioare oră după oră. Diferența dintre aceste cinci fecioare neînțelepte și cele înțelepte a constat doar în pregătirea suplimentară a celor înțelepte. Scriptura ne spune că somnul le-a cuprins pe toate, nu doar pe cele neînțelepte. De aceea nu putem să spune că somnul a fost rezultatul ne-înțelepciunii lor. Situația este similară cu creștinii din prezent. Găsim creștini care sunt credincioși și dornici după Dumnezeu dar care consideră că nu este necesară o pregătire specială și că este suficientă o pregătire superficială. Nu vreau să fiu nepoliticos, dar în prezent, majoritatea covârșitoare a creștinilor sunt în această situație nefericită. Enorm de mulți creștini cred că totul este rezolvată dacă din când în când aprind o lumânare, sau merg la către o slujbă a Bisericii, pupă o icoană sau o relicvă bisericească, dau niște bănuți la Biserică și nu muncesc în anumite zile speciale. Nu o să spun niciodată faptul că oamenii aceștia sunt răi. Nu! Ei sunt doar niște neînțelepți care nu înțeleg cât de importantă este cu adevărat o pregătire solidă a credinței în vederea așteptării Mirelui. De aceea, cei mai mulți dintre creștinii din prezent trăiesc o viață care constă într-un amestec de elemente lumești cu cele spirituale crezând că acest lucru este suficient pentru salvare. Dar Sfântul Apostol Paul ne spune foarte clar următorul lucru: nu vă conformaţi lumii acesteia, ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii, ca să discerneţi care este voinţa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit!(Rom. 12,2).

 

Dragii mei, știu că au trecut aproape 2000 mii de ani de când creștinii așteaptă revenirea Domnului Isus Cristos. Este o așteptare foarte lungă dar Sfântul Apostol Paul ne spune astfel: [faceţi] aceasta cunoscând timpul [în care trăim]: căci este deja ceasul să vă treziţi din somn! Într-adevăr, acum mântuirea noastră este mai aproape decât atunci când am [început] să credem. Noaptea este pe sfârşite, ziua este aproape. Aşadar, să ne dezbrăcăm de faptele întunericului şi să îmbrăcăm armele luminii! Să ne purtăm cuviincios, ca în timpul zilei: nu în chefuri şi beţii, nu în necurăţii şi desfrâuri, nu în certuri şi gelozii, ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Cristos! Şi să nu aveţi grija trupului spre a-i face poftele!”(Rom. 13,11-14)

Mesajul din  această ultimă duminică a anului Bisericii, mesajul este unul dublu: Domnul nostru Isus Cristos negreșit vine din nou ca să ne aducă în Împărăția sa cea veșnică. În același timp, fiecare dintre trebuie să fim atenți și să ne concentrăm astfel încât să fim pregătiți când va veni chemarea: "Iată, mirele! Ieșiți să-l întâlniți” (Mt. 25,6). AMIN.