Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul; Luca 21,25-34.

posted Dec 10, 2019, 9:16 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Dec 10, 2019, 9:16 AM ]

Dragii mei, astăzi suntem în cea de-a doua Duminică a Sezonului de Advent, o Duminică numită în calendarul Bisericii noastre ”Populus Zion”. Denumirea aceasta din limba latină se traduce prin expresia ”poporul din Sion” și provine din Cartea Profetului Isaia 62,11 unde citim astfel: ”spuneţi fiicei Sionului: "Iată, Mântuitorul tău vine".  Pentru că am amintit de Sezonul Adventului, ași vrea să privim un pic la acest sezon special al anului Bisericesc. Sezonul Adventului este un sezon de pregătire pentru sărbătoarea Crăciunului. Așa dar, apogeul Sezonului Adventului este sărbătoarea nașteri Domnului nostru Isus Cristos. Predica din această Duminică este fundamentată pe Luca 21, 25-34.

 

25Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. 26Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. 27Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. 28Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!”. 29Şi le-a zis o parabolă: „Uitaţi-vă la smochin şi la toţi copacii! 30De îndată ce vedeţi că înmuguresc, vedeţi de la ei şi ştiţi că vara este deja aproape. 31La fel şi voi, când veţi vedea că acestea se întâmplă, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape! 32Adevăr vă spun: nu va trece generaţia aceasta până când nu se vor fi întâmplat toate. 33Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece. 34Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, 35ca un laţ! Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ. 36Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi [în picioare] în faţa Fiului Omului!”.

Sărbătoarea Crăciunului vorbește despre întruparea Domnului nostru Isus Cristos din Sfânta Fecioară Maria în ieslea din Betleem. Astfel, Scriptura ne spune faptul că Mântuitorul nostru a venit în această lume într-un mod smerit și a crescut la fel de smerit într-un oraș numit Nazaret, fiind cunoscut drept ”tâmplarul, fiul Mariei” (Mc.6,3). Parcurgând paginile Evangheliilor, aflăm faptul că Isus și-a continuat existența smerită, după cum citim: ”Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul” (Lc.9,58). Sfântul Profet Isaia ne oferă o imagine amănunțită despre acest aspect spunând astfel: ”dispreţuit şi refuzat de oameni, om al durerii, cunoscător al suferinţei, de care îţi ascunzi faţa. Era dispreţuit şi noi nu l-am luat în seamă” (Is.53,3). În tot acest timp, Isus din Nazaret a predicat vestea cea bună a Evangheliei care spune: ”[atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Io.3,16). Sfântul Apostol Paul ne vorbește despre misiunea Fiului lui Dumnezeu pe acest pământ astfel: ”Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se pentru noi blestem, căci este scris: „Blestemat oricine este atârnat pe lemn (Gal.3,13). Citim în Evanghelie faptul că o vreme mulțimile l-au urmat pe Domnul Isus Cristos, dar apoi, acesta a fost lepădat, răstignit și a murit pe cruce, după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispăşire pentru ca, prin credinţa în sângele său, să-şi arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut în timpul îngăduinţei lui Dumnezeu, ca să arate dreptatea lui în timpul de acum, aşa încât să fie drept şi să-l justifice pe cel care crede în Isus” (Rom.3,25-26).

Povestea primei veniri a lui Isus nu se termină la cruce și nici la mormânt. Scriptura ne spune faptul că Fiul lui Dumnezeu a înviat din morți după cum el însuși le spuse ucenicilor săi, zicând: iată, urcăm la Ierusalím şi se vor împlini toate cele scrise prin profeţi despre Fiul Omului, căci va fi dat pe mâna păgânilor şi va fi batjocorit, insultat şi scuipat; şi după ce-l vor fi biciuit, îl vor ucide, dar în ziua a treia va învia”(Lc.18,31-33). După învierea sa în prima zi a săptămânii, Sfântul Evanghelist Luca ne spune astfel: ”el li s-a prezentat viu, cu multe dovezi, arătându-li-se timp de patruzeci de zile şi vorbindu-le despre cele privitoare la împărăţia lui Dumnezeu” (Fapte 1,3). La patruzeci de zile de la înviere, crezul Bisericii noastre mărturisește faptul că Domnul Isus Cristos s-a înălțat la ceruri, la dreapta lui Dumnezeu.

Dar povestea lui Isus nu se termină, dragii mei, nici la înălțarea sa la ceruri. În Evanghelia lui Ioan citim următoarea promisiune a Domnului Isus Cristos: ”nu vă voi lăsa orfani. Voi veni la voi” (Io.14,18). Biserica noastră mărturisește credința în faptul că Domnul Isus Cristos va reveni pentru a judeca viii și morții. Dar această a doua venire a lui Cristos nu va fi una asemenea primei veniri pe care noi o sărbătorim în ziua de Crăciun. Dacă prima venire a fost una necunoscută sau tainică, a doua venire a Domnului va fi însoțită de semne speciale, semne care nu sunt unele naturale. Orice om va fi martor al revenirii Domnului Isus Cristos despre care Scriptura spune astfel: ”Iată că vine cu norii şi orice ochi îl va vedea” (Rev.1,7).

Pericopa aceasta face parte dintr-un capitol mai larg în care Domnul vorbește despre sfârșitul timpului, moment care coincide cu revenirea Domnului nostru Isus Cristos. Semnele acestea cuprind întreaga creație după cum citim: ”vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor” (Lc.21,25). Semnele acestea ale veniri Împărăției lui Dumnezeu vor afecta întreaga planetă deoarece Împărăția lui Dumnezeu nu se va extinde doar asupra unui oraș, a unei națiuni sau a unor regiuni ci asupra întregului pământ. Cu privire la ziua reveniri Domnului Isus Cristos, Scriptură o prezintă ca fiind o ”zi a judecății”. Despre această zi, Sfântul Apostol Paul ne spune astfel: ”Domnul Isus se va arăta din ceruri cu îngerii puterii sale, într-o flacără de foc, pedepsindu-i pe cei care nu-l recunosc pe Dumnezeu şi pe cei care nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus. Ei vor fi pedepsiţi cu pieire veşnică, departe de faţa Domnului şi de gloria puterii sale(2 Tes.1,8-9). Scriptura ne spune faptul că această revenire a Domnului Isus Cristos va fi primită în mod diferit de către oameni. Despre cei nepregătiți, Scriptura ne spune că vor primi ziua Domnului cu groază. astfel: ”oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite” (Lc.21,26). În schimb, acelora care sunt pregătiți pentru revenirea lui Cristos, Domnul le spune astfel: ”când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!” (Lc.21,28).

Întrebarea care se ridică aici este ”cum poți să fi pregătit să îl vezi pe Cristos revenind în glorie?”. Cum pot să fiu sigur că atunci când toate aceste evenimente care însoțesc revenirea Domnului mă vor face să îmi ridic capul pentru că eliberarea este aproape și nu mă vor îngrozi? Răspunsul la această întrebare este unul multiplu. Oamenii au încercat să emită numeroase teorii de-a lungul timpului. Marea majoritate a predicilor care dezbat această idee pun accentul pe Legea lui Dumnezeu și au dus Evanghelia lui Cristos undeva la periferie. Realitatea Scripturii este însă una cu totul diferită. 

Dragii mei, dați-mi voie să vă spun faptul că nici un om nu poate să fie pregătit să îl vadă pe Cristos revenind în glorie atât timp cât nu îl vede pe Cristos în gloria Împărăției lui Dumnezeu ascuns în Cuvântul Evangheliei și în Sfintele Sacramente administrate în Sfânta sa Biserică. Cu alte cuvinte, nimeni nu este pregătit pentru venirea Împărăției lui Dumnezeu în condițiile în care nu vede Împărăția lui Dumnezeu ascunsă în Liturghia Bisericii lui Cristos.

Vă aduceți aminte faptul că înainte de înălțarea sa la ceruri, Domnul Isus Cristos ne-a făcut o promisiune foarte importantă, spunând: ”eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Mt.28,20). Dragii mei, cuvintele acestea ale Domnului Isus Cristos ne spun faptul că după înălțarea lui Isus la ceruri și până la revenirea sa în Glorie, Biserica nu s-a închinat unui Dumnezeu absent, unui Dumnezeu aflat la distanță ci unui Dumnezeu care a fost mereu prezent cu Biserica sa. În Liturghia Bisericii, Domnul nostru Isus Cristos împlinește această promisiune și ne permite fiecăruia dintre noi să gustăm din Împărăția lui Dumnezeu. Da, Împărăția lui Dumnezeu despre care spunem că va fi instalata la a doua revenire a lui Cristos, nu este ceva distant de noi ci din contră, această Împărăție a lui Dumnezeu vine la noi în fiecare Liturghie a Bisericii deoarece acolo unde este Cristos este întotdeauna și Împărăția lui Dumnezeu. Vă amintiți faptul că însuși Domnul Isus Cristos îi îndemna pe Sfinții săi Apostoli să le predice evreilor spunând: ”s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Lc.10,7). Acolo unde este Cristos este întotdeauna plinătatea Împărăției lui Dumnezeu ci nu firmituri din aceasta. În Liturghia Bisericii lui Cristos noi ne închinăm lui Dumnezeu alături de îngeri, de arhangheli și de toți aceia care se află în Împărăția lui Cristos, printre aceștia și cei dragi nouă plecați la Domnul. Astfel, dragii mei, noi, ori de câte ori participăm la Liturghia Bisericii lui Cristos putem să spunem cu foarte mare convingere faptul că participăm în mod profund la Împărăția lui Dumnezeu.

Desigur, dragii mei, că în Sfânta Biserică, Împărăția lui Dumnezeu nu vine la noi într-un mod plenar, așa cum va veni la finalul timpului o dată cu revenirea lui Cristos. În Biserica lui Cristos noi experimentăm Împărăția aceasta a lui Dumnezeu nu prin ochii biologici ci prin cei ai credinței. Participarea la Împărăția lui Dumnezeu până la revenirea lui Cristos se face prin credință. Noi nu îl vedem pe Dumnezeu față în față așa cum îl vom vederea atunci când va reveni după cum spune Sfântul Profet Isaia: ”ochii tăi îl vor vedea pe rege în frumuseţea lui” (Is.33,17)

Am spus faptul că în Biserica lui Cristos, Domnul este mereu prezent cu noi dar această prezență este ascunsă în Cuvânt și în Sacramente. Dragii mei, cu privire la Botezul nostru, Sfântul Apostol Paul ne spune astfel: ”toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos” (Gal.3,27). Aceasta pentru că în Botezul nostru, spune Scriptura, fiecare ”am fost botezaţi în moartea lui [Cristos]” (Rom.6,3) și, în același timp ”dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu el” (Rom.6,8). Vedeți dragii mei? În Botezul nostru noi am fost puși într-o viață nouă împreună cu Cristos. Noi îi aparținem lui Cristos, suntem uniți cu Cristos și trăim prin Cristos. Numele lui Dumnezeu este peste fiecare dintre noi datorită Botezului nostru iar fiecare dintre noi în are astfel pe Dumnezeu ca Tată ci nu ca judecător.

Prin Botezul nostru Dumnezeu ne așează în familia sa împreună cu toți aceia care îl au pe Dumnezeu ca Tatăl, toți aceștia devenind ”frații noștri în trupul lui Cristos” care este Sfânta sa Biserică. Aici Dumnezeu ne hrănește viața spirituală prin cuvântul Evangheliei lui Cristos citi și predicat, despre care Sfântul Apostol Paul spune: ”ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om](Rom.1,16). Evanghelia lui Cristos ne spune tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi în și prin Cristos. Evanghelia este cea care ne conectează, prin credință, cu întruparea lui Cristos, cu viața lui Cristos, cu învățătura lui Cristos cu minunile lui Cristos, cu jertfa lui Cristos pentru iertarea păcatelor noastre, cu învierea și înălțarea lui Cristos. Toate aceste duc la creșterea noastră în credință după cum Sfântul Apostol Paul spune: ”dreptatea lui Dumnezeu este revelată în ea din credinţă spre credinţă, după cum este scris: „Cel drept va trăi din credinţă” (Rom.1,17).

În Biserica lui Cristos, Dumnezeu ne hrănește cu trupul și cu sângele lui Cristos. Domnul Isus Cristos însuși vine cu trupul și cu sângele său ascunse în pâinea și vinul Euharistic pentru a ne aduce iertarea păcatelor și viață veșnică după cum spune Domnul Însuși: ”cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el” (Io.6,54-56). Cristos ni se dă pe sine ca hrană iar acesta este, dragii mei, ”misterul ascuns de veacuri şi de generaţii, dar acum descoperit sfinţilor săi [...] adică Cristos în voi, speranţa gloriei” (Col.1,26-27).

Dragii mei, în Biserica lui Cristos noi experimentăm deja prezența Mântuitorului nostru și a împărăției sale. Dar experimentăm prezența lui Cristos ascunsă în Cuvântul Scripturii, în apa Botezului și în pâinea și vinul Sfintei Cine. Milioane de creștini din prezent privesc la credința noastră și ne iau în râs. Consideră că această credință pe care noi o mărturisim este una primitivă și nu mai răspunde standardelor post-moderne ale creștinismului, un creștinism care nu se mai lasă călăuzit de o carte veche ci și-a dezvoltat propriile sale unelte de cunoaștere ale lui Dumnezeu, acestea fiind emoțiile și rațiunea. Supunând Cuvântul lui Dumnezeu emoțiilor și rațiunii, creștinismul post-modern a eșuat să îl mai vadă cu adevărat pe Dumnezeu. Chiar și prima venire a lui Cristos, acolo în ieslea din Nazaret, a devenit pentru cei mai mulți dintre creștinii de astăzi doar o poveste emoționantă și nimic mai mult. La fel și viața sa, moartea sa ca jertfă pentru păcat, învierea și înălțarea sa sunt văzute fie ca mituri fie ca niște povești din trecutul îndepărtat care nu mai au relevanță pentru timpul actual. De aceea, când privesc la Cuvântul lui Dumnezeu, cei mai mulți creștini văd astăzi doar o poveste despre Dumnezeu ci nu Cuvântul viu al lui Dumnezeu care dă viață după cu spune Sfântul Apostol Paul: ”Sfintele Scripturi care îţi pot da înţelepciunea spre mântuire prin credinţa care este în Cristos Isus” (2Tim.3,16). Pornind de aici, totul se ține lanț. Pentru că nu cred Scriptura ca fiind Cuvântul viu al lui Dumnezeu, milioane de creștini nu mai văd în Crăciun decât o sărbătoare distractivă în care își permit tot felul de excese. Cristos nu își mai are locul în această sărbătoare sau, dacă totuși apare acolo pe undeva, el este redus doar la o poveste emoționantă în care nici măcar nu este personajul principal. Privind la Sfântul Botez, acești creștini nu văd decât apa simplă iar în Sacramentul Euharistiei decât pâine și vin. Ei nu îl mai văd pe Cristos prezent în Cuvânt și în Sacramente în Sfânta sa Biserică. De fapt, Biserica a fost transformată într-o adunare de oameni care vin și discută despre Dumnezeu, cântă și se roagă dar care nu cred nici o clipă că Domnul Isus Cristos este prezent acolo cu ei deși invocă mereu o așa numită ”relație personală cu Cristos”.

Dragii mei, pentru că noi, prin credință, gustăm acum și aici Împărăția lui Dumnezeu, sufletul nostru tânjește după împlinirea plenară a promisiunilor lui Dumnezeu. De aceea, noi primim semnele revenirii lui Cristos cu bucurie și cu credință. Lumea aceasta încă ne provoacă suferință, diavolul ne atacă, profeții mincinoși caută să ne abată de la credința noastră ispitindu-ne cu tot felul de învățături false, dar noi știm că alergarea noastră se apropie de sfârșit, iar acolo, la sfârșit, ne așteaptă ”cununa vieții veșnice” promisă nouă în Cristos. De aceea noi nu ne vom da duhul de spaimă atunci când semnele care vestesc revenirea lui Cristos vor apărea, pentru că dacă pentru cei necredincioși acesta vestesc sfârșitul, pentru noi, cei care suntem botezați în Cristos și care credem Evanghelia și mâncăm și bem trupul și sângele Domnului, pentru noi este începutul, este începutul veșniciei după cum spune Sfântul Apostol Paul: ”şi astfel vom fi cu Domnul pentru totdeauna” (1Tes.4,17)

Timpul Adventului nu este doar o reflectare a primei veniri a lui Cristos în această lume acum aproximativ două mii de ani ci este o reflectare la împlinirea plenară a acestei veniri care este revenirea în glorie a Domnului nostru Isus Cristos pentru a duce pe toți aceia care cred în Împărăția lui Dumnezeu pentru eternitate. De aceea dragii mei voi încheia această predică amintindu-vă de îndemnul Sfântului Apostol Paul:”este deja ceasul să vă treziţi din somn! Într-adevăr, acum mântuirea noastră este mai aproape decât atunci când am [început] să credem. Noaptea este pe sfârşite, ziua este aproape. (Rom.13,11-12)

Amin!