Ce aţi ieşit să vedeţi? Matei 11:2-10

posted Dec 18, 2019, 7:52 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther

Duminica Gaudete, a treia Duminică din Advent. Predică Rev. Sorin H. Trifa

Har și pace vouă de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, astăzi suntem în cea de-a treia Duminică din Advent, zi care poartă denumirea de ”Duminica Gaudete”, cuvânt în limba latină care se traduce prin expresia ”Bucură-te”. Este o Duminică a Adventului, deci este o zi a bucuriei, așa cum sunt fiecare dintre Duminici deoarece ele ne amintesc de învierea în glorie a Domnului nostru Isus Cristos. Predica pentru această zi minunată Duminică a bucuriei este fundamentată pe Matei 11:2-10


2 Auzind Ioan, în închisoare, de faptele lui Cristos, i-a trimis pe unii dintre discipolii săi 3 ca să-i spună: „Tu eşti cel care trebuie să vină sau să aşteptăm un altul?”. 4 Isus, răspunzând, le-a spus: „Mergeţi şi faceţi-i cunoscut lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: 5 orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună! 6 Şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine”. 7După ce au plecat aceştia, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie legănată de vânt? 8 Sau ce [altceva] aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei care poartă haine moi sunt în casele regilor! 9 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet. 10 Acesta este cel despre care s-a scris: «Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea înaintea ta!»”

Dragii mei, după cum am observat, pericopa pentru această Duminică este una a întrebărilor. Prima dintre aceste întrebări îi aparține Sfântului Ioan Botezătorul care, prin intermediul ucenicilor săi, îl întreabă pe Domnul Isus Cristos ”Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul? (Mt.11,3). Cea de-a doua întrebare îi aparține lui Isus Cristos și este adresată martorilor ocularilor la evenimentul relatat de pericopa noastră. Această întrebare este următoarea: ”ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu?” (Mt.11,7). 

Deși este dificil să vedem acest lucru, cele două întrebări marchează viața oamenilor din toate timpurile și din toate locurile. Întrebarea ”Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” (Mt.11,3) răsună din gura creștinilor de-a lungul veacurilor. Cine este Isus Cristos? Ce credem noi despre El? Este el un simplu om bun, un lider politic și social sau este chiar Dumnezeu, Mântuitorul nostru? Este Isus Cristos acela de care are nevoie omul pentru mântuirea veșnică sau doar o persoană care a schimbat exclusiv modul în care omul poate să își trăiască această viață trecătoare? Este el centru întregii noastre existențe sau doar ceva care ne face viața mai frumoasa? Așa dar, întrebarea Sfântului Ioan Botezătorul este pe buze fiecărui om care interacționează cu persoana Domnului nostru Isus Cristos. 

Diavolul, dușmanul lui Cristos și al Bisericii sale, depune eforturi uriașe astfel încât să îi facă pe oameni să își formeze tot felul de idei greșite despre Domnul nostru Isus Cristos, altele decât faptul că Domnul Isus Cristos este Mântuitorul nostru care a murit pe cruce purtând asupra lui păcatele fiecăruia dintre noi. Așa cum în zilele Domnului Isus Cristos, poporul Israel aștepta un alt Mesia decât cel promis de către Dumnezeu prin profeții Vechiului Testament, deoarece aceștia au preferat să se bazeze pe părerile proprii ci nu pe Cuvântul lui Dumnezeu. Din acest motiv, deși erau față în față cu Fiul lui Dumnezeu întrupat, evreii nu l-au recunoscut ca atare deoarece Mântuitorul nu corespundea așteptărilor lor. Evreii așteptau un fel de VIP al vremii, un super erou, un prinț din poveste. Ei așteptat un Mesia care să le satisfacă nevoile imediate ale vieții lor. Acesta trebuia să fie un lider militar care să elibereze Israelul de sub asuprirea romană, un Mesia readucă gloria Israelului din vremea lui David și să le asigure prosperitate națională. Fariseii, de exemplu, așteptau un Mesia care să le aprobe eforturile de ținere a Legii, un Mesia care să le laude eforturile și sa le recunoască meritele spirituale. Toți acești oameni aveau ceva în comun. Ei își doreau un Mesia care să corespundă voinței și dorințelor lor. Așteptau un Mesia care sa acționeze conform principiilor lor ci nu un Mesia care să îi critice și să le ceară să își schimbe viața. 

Răspunsul pe care Domnul Isus Cristos îl dă ucenicilor Sfântului Ioan Botezătorul a avut rolul să îndrepte mintea oamenilor la adevăratul Mesia despre care Dumnezeu a vorbit prin Sfinții Profeți. De aceea, răspunsul nu este alt ceva decât o parafrazare a ceea ce Sfântul Profet Isaia spunea: ”Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea (Is.61,1). Mântuitorul trece în revistă activitatea depusă de el până atunci, anume: ”orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia” (Mt.11,5).  Este important să remarcăm faptul că la finalul acestui răspuns, Domnul Isus Cristos spune astfel: ”ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire” (Mt.11,6). Cu alte cuvinte, Domnul ne spune că cel care crede că El este Mesia cel promis de către Dumnezeu, așa cum l-a promis Dumnezeu ci nu cum îl doresc oamenii, este cu adevărat fericit.

Prin răspunsul său, Domnul Isus Cristos nu l-a contrazis pe Sfântul Ioan Botezătorul ci doar la ghidat spre Cuvântul lui Dumnezeu și despre cum acest Cuvânt Sfânt îl prezintă pe Mesia, invitându-l să se concentreze pe ceea ce Dumnezeu spune ci nu pe ceea ce rațiunea sau emoțiile dictează. Pentru noi, adevăratul Cristos este Cristosul Scripturii ci nu unul fabricat de oameni. Noi nu căutam un Mântuitor în prezența căruia să ne simțim bine și să fim fericiți din punct de vedere lumesc. Nu căutăm un Mântuitor care să ne satisfacă propriile noastre ambiții și dacă toate aceste aspecte se întâmplă, atunci ne încredem în El iar dacă nu, îl respingem.

Acesta este momentul în care Domnul leagă între ele cele două probleme și adresează el o întrebare celor prezenți. ”ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu?” (Mt. 11,7). Întrebarea este cu referire la Sfântul Ioan Botezătorul însă, în esența ei, întrebarea este cu referire chiar la Domnul Isus Cristos. Domnul Isus trimitea audiența cu gândul la Sfântul Ioan Botezătorul în timp ce Sfântul Ioan Botezătorul trimitea audiența cu gândul la Mesia, Salvatorul. Concluziile trase de către Domnul Isus Cristos cu privire la Sfântul Ioan Botezătorul sunt, de fapt, concluzii trase cu privire la sine însuși. Întrebarea acesta este valabilă și pentru noi, acum. De ce suntem aici? Am venit noi aici în Sfânta Biserică pentru al întâlni pe Domnul așa cum este El și pentru a asculta ceea ce el ne spune sau am venit cu alte scopuri în mintea noastră? Ați venit aici să ascultați cuvintele unor oameni sau cuvintele lui Cristos? Am venit ca Domnul să ne arate ce nu este în regulă la noi, să ne mărturisim păcatele, să primim iertarea lor și să primim învățătură de la Domnul nostru sau am venit să ne simțim bine în compania unor prieteni? Așa dar, aceeași întrebare este valabilă și pentru fiecare dintre noi. ”Ce aţi ieşit să vedeţi?

Astăzi, cei mai mulți dintre creștini merg la Biserică cu alte scopuri decât acela pentru ca Domnul Isus Cristos a instituit Sfânta Sa Biserică. Oamenii vor să audă, și sunt încântați, să audă predici care să nu le vorbească despre păcatele sau slăbiciunile lor. Ei caută o formă de închinare antrenantă care să le ofere aceleași emoții pe care le generează o discotecă. Mulți creștini caută un predicator care să le spună lucruri amuzante iar Biserica să râdă cu hohote pentru ca, spun ei, Dumnezeu are simțul umorului. Predicile serioase care prezintă Evanghelia lui Cristos așa cum este ea sunt plictisitoare și nu atrag deloc. Fără tot felul de povestioare emoționante, predica nu este o plăcere pentru cei mai mulți dintre creștinii proveniți din Bisericile Radicale. Oamenii acești nu vor să găsească realitatea lui Dumnezeu ci vor propria lor realitate. Cuvântul lui Dumnezeu este astăzi respins de foarte mulți creștini deoarece el prezintă un alt mesaj decât cel dorit de ei. Oamenii moderni vor să audă faptul că Dumnezeu îi iubește și îi aproba fără să le arate păcatul și fără să le ceară să își schimbe viața. Pentru cei mai mulți creștini, Biserica a devenit un fel de fast-food unde vin, comandă ceea ce le place și pleacă. Cristos nu mai are loc în Biserica Creștină modernă decât dacă el însuși se supune regulilor și voinței oamenilor prezenți acolo.

Dragii mei, Biserica lui Cristos este foarte departe de acest tablou pocit. Biserica este Trupul lui Cristos, este comuniunea Sfinților care au fost justificați și salvați prin jertfa Mântuitorului lor. Cristos a murit și le-a iertat păcatele iar acum vine la ei în Sfânta Scriptură și în Sfintele Sacramente. Creștinii adevărați vin la Biserica lui Cristos pentru a se împărtăși cu harul lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu ne este oferit nouă prin Cuvântul citit și predicat și prin împărtășirea cu trupul și sângele lui Cristos. Doar în acest fel Domnul ne așteaptă să ne întărească prin harul său. El ne-a promis har iar noi credem promisiunile Sale. El a promis că prin jertfa lui Cristos păcatele noastre sunt iertate și avem viață veșnică datorită a ceea ce Cristos a făcut pentru noi la cruce. El ne-a promis că noi, cei care ne încredem în El, vom fi înviați din morți pentru slava și bucuria veșnică așa cum și El a înviat dintre cei morți.

Domnul Isus Cristos vrea ca noi să ne trăim viața în calitate de slujitori ai Săi ci nu după plăcerea generată de emoțiile, tradiția sau rațiunea. Domnul vrea ca noi să fim atrași de Cuvântul Său și să ne supunem acestuia. Cristos ne spune astfel: ”Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Io.14,6). Cristos ne cheamă să venim la Dumnezeu prin El ci nu prin înțelepciunea, voința sau tradițiile omenești.

Dragii mei, dacă ați venit aici ca să îl vedeți pe Isus, atunci faceți acest lucru. Probabil că acest lucru nu o sa fie distractiv pentru că nu veți face ceea ce doriți ci ceea ce Dumnezeu ne cere să face. Este posibil să trecem, în voia lui Dumnezeu, prin suferințe. Sau printr-o boală îndelungată. Poate că am pierdut ceea ce am iubit enorm. Poate vom avea probleme la locul de muncă sau vom fi dați afară din case. Poate că vom fi dați chiar la moarte. Dumnezeu ne cere să mărturisim cu răbdare Cuvântul Său cel Sfânt. Știu foarte bine cât de dificil este acest lucru. Oamenii pe care voi îi respectați și îi admirați și pentru ca vă rugați, v-ar putea trata cu dispreț când le veți vorbi despre Cristos. În predicare Evangheliei ne lovim de circumstanțe dureroase, de presiune și de diverse alte dificultăți, dar nu ne imaginam cât de mari sunt binecuvântările atunci când un suflet primește vestirea noastră și este mântuit.

Încredeți-vă în Dumnezeu cu toată inima voastră. El a promis că este mereu cu noi. El, la urma urmei este Dumnezeu iar noi suntem doar niște oameni. Isus i-a întrebat pe cei prezenți ce anume au ieșit să vadă atunci când au mers după Sfântul Ioan Botezătorul. Unii ieșiseră împinși de curiozitate să vadă un om cu slăbiciunile lui în timp ce alții, probabil puțini la număr, ieșiseră să vadă un trimis al lui Dumnezeu. Dar chiar și atunci când oamenii își doresc un Dumnezeu după chipul și asemănarea lor, există încă loc pentru adevăratul Dumnezeu și pentru adevărata credință. Dumnezeu ne-a chemat pe fiecare dintre noi prin Cuvântul Său, ne-a chemat să devenim parte a familiei lui. Ne-a chemat la iertarea păcatelor și la dragostea sa. El ne-a îndemnat să îl iubim pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Împlinind aceste două porunci, noi trăim zi de zi în credință, în lumina iubirii lui Dumnezeu oriunde ne-am afla, fiind parte a familiei lui Dumnezeu deoarece prin Cristos a fost făcuții fiii și fiicele sale. Dumnezeu nu ne-a chemat pentru ca noi să înțelegem absolut toate tainele divinității, nu ne-a chemat la prosperitate financiară, nu ne-a chemat la succes, nu ne-a chemat la sănătate și nici măcar la fericire lumească. Domnul ne-a chemat la mântuirea veșnică, la viață veșnică. Și pentru acesta ne-a dat Cuvântul său și sfintele sale Sacramente, pentru ca noi sa creștem în credință și să fim încurajați pe acest drum prin harul lui Cristos.

 

Dragii mei, suntem aici pentru iubirea lui Cristos, pentru puritatea Cuvântului, pentru participarea la masa sacramentală și pentru a fi în comuniunea sfinților lui Cristos. În Biserica Sa, Dumnezeu revarsă asupra noastră viața veșnică doar de dragul lui Isus Cristos. Dacă suntem aici pentru oricare alt motiv, vom sfârși dezamăgiți. Dacă am venit să căutam un al Salvator decât cel prezentat de Sfânta Scriptură, suntem în locul greșit. Dar dacă am venit pentru Cristosul cel răstignit și înviat, aici vom găsi pacea sufletelor noastre după cum el însuși ne spune: ”veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară (Mt.11:28-30)

 

Amin!

 

Comments