Cine sunt sfinții lui Cristos? Matei 5:1-12

posted Nov 5, 2018, 6:27 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Nov 5, 2018, 6:28 AM ]

A XXIII-a Duminică după Sfânta Treime, Duminica Tuturor Sfinților

Pastor Sorin H. Trifa

Har si pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, astăzi suntem în cea de-a 23-a Duminică după Sfânta Treime, o Duminică în care Biserica noastră comemorează Duminica Tuturor Sfinților. În calendarul Bisericii noastre, deoarece ziua de 1 Noiembrie, care este Ziua Tuturor Sfinților, nu cade decât o dată la câțiva ani Duminica, prima Duminică după 1 Noiembrie este de fiecare dată dedicată acestei mari sărbători. Este o zi în care îi comemorăm pe sfinții din toate timpurile și din toate locurile, pe cei care au trăit credința în Cristos și care s-au așezat la masa de sărbătoare din Împărăția lui Dumnezeu. Pentru această Duminică specială, predica este fundamentată pe Evanghelia Sfântului Apostol Matei 5:1-12

Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte; şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel: "Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi! Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul! Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi! Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.

Dragii mei, suntem astăzi în Duminica în care comemorăm pe sfinții lui Cristos, așa cum am spus, din toate timpurile și din toate locurile. Deși sfinții ocupă un loc destul de important în viața creștină de credință, în prezent foarte puțini oameni au o ideea despre cine și ce anume este un sfânt. La această întrebare, cei mai mulți oameni sunt gata să răspundă că un sfânt este un om special care s-a remarcat într-un mod deosebit printr-o credință puternică manifestată nu doar prin cuvinte ci și prin trăire, sunt oameni plini de iubire pentru semeni, cunoscători ai voii lui Dumnezeu și mari iubitori ai Bisericii lui Cristos. Sfinții sunt oameni cu totul și cu totul speciali și cam acest lucru îl vedem dacă citim poveștile de viață a marilor sfinți pe care, de exemplu, sunt comemorați în tradiția poporului român. Sfinții au jucat, joacă și vor juca un rol deosebit de important în această tradiție iar acest lucru se vede foarte bine în această perioadă de toamnă când, de exemplu, în jurul datei de 14 Octombrie orașul Iași devine neîncăpător pentru sutele de mii de pelerini care vin să se închine Sfintei Parascheva. De asemenea, la 27 Octombrie vine rândul Bucureștiului să devină oraș de pelerinaj pentru zecii de mii, poate chiar sute de mii de oameni care vin să îi se închine Sfântului Dimitrie cel nou, considerat patronul spiritual al capitalei României. De-a lungul anului, locuri în care se află îngropați oameni despre care se afirmă că au fost sfinți devin locuri de pelerinaj cum este de exemplu Mănăstirea Prislop acolo unde se află mormântul lui Arsenie Boca. Așa dar, sfinții joaca un rol important în viața de credință a multor creștini, cel puțin majoritatea românilor punându-și încrederea în rolul de mijlocire pe care acești sfinți îl au înaintea Domnului Isus Cristos.

Cu privire la calitatea de sfânt, tendința generală este aceea de a afirma faptul că acest statut privilegiat este câștigat de către om în baza unor eforturi cu totul speciale de credință, eforturi care se reflectă în viața de zi cu zi și în acțiunile pe care persoana respectivă le face. Astfel că sfințenia devine o calitate căștigată de om datorită faptelor sale de zi cu zi.

Dar, dragii mei, dacă vom parcurge Sfânta Scriptura despre care noi spunem faptul că este absolut în totalitatea ei Cuvântul lui Dumnezeu, vom observa faptul că nu acesta este genul de sfințenie despre care ne vorbește Domnul Isus Cristos și Sfinții Apostoli. Iar acest lucru se reflectă perfect în Biserica lui Isus Cristos. Vedeți, astăzi oamenii se așteptă ca venind la Biserica lui Cristos să găsească oameni cu totul speciali. Dar, din păcate, de cele mai multe ori acești oameni veniți în căutare de sfinți pleacă dezamăgiți deoarece în loc de o Biserică plină de oameni fără păcat și trăitori de o viață de credință exemplară, ei găsesc oameni păcătoși, oameni plini de slăbiciuni, oameni care nu de puține ori acționează radical diferit față de ceea ce predică Biserica, oameni care au mereu nevoie să își mărturisească păcatele și să primească iertarea pentru el. Oamenii Bisericii lui Cristos ar trebui să fie sfinți însă, în mod surprinzător, nu par deloc să fie în acest fel.

Vedeți, lumea judecă omul după faptele pe care acesta le face. Despre cineva se va zice că nu este nici pe departe un sfânt pentru că alunecă în păcat deseori și cu multă ușurință. Poate că o astfel de persoană suntem chiar noi. Dacă vom căuta să privim cu sinceritate la viața noastră, ce am reuși să spunem despre noi.

Dragii mei, Dumnezeu nu ne-a lăsat să ne judecăm după standardele noastre. Dacă standardele noastre ar fi acelea care ar impune statutul de sfânt, atunci toți am fi sfinți, cu siguranță. Dar Dumnezeu nu a lăsat ca standardele noastre să judece gradul nostru de sfințenie ci Dumnezeu ne-a dat standardele lui pentru acest lucru. Standardul acesta se numește Legea lui Dumnezeu. Atunci când vorbim despre Legea lui Dumnezeu, cei mai mulți creștini se gândesc la Cele Zece Porunci și nu greșesc făcând acest lucru. Legea lui Dumnezeu este sumarizată în mod perfect în cele Cele Zece Porunci iar un om sfânt trebuie să trăiască ascultând la perfecție de ceea ce Dumnezeu ne cere în aceste Zece Porunci. Dar, dragii mei, Legea lui Dumnezeu nu se regăsește exclusiv în pagina care ne prezintă Cele Zece Porunci ci ea parcurge întreaga Scriptură, atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament. Peste tot găsim porunci cu privire la modul în care trebuie să trăim ca să fim sfinți. Chiar pericopa noastră este un astfel de pasaj care ne vorbește despre cum trebuie să trăim ca să fim binecuvântați de către Dumnezeu. În pericopa acesta Domnul Isus Cristos ne spune că noi trebuie să fim milostivi, iertători, să fim însetați după neprihănire, să fim cu inima curată, să fim răbdători și să fim făcători de pace. Aceste chestiuni sunt parte a Legii lui Dumnezeu pentru că asta trebuie să facem dacă dorim să avem parte de fericire și să fim binecuvântați de către Dumnezeu.

Dragii mei, privindu-ne prin ochii noștri este posibil să spunem că suntem cu toții după voia lui Cristos, dar, dacă ne privim în aceste standarde impuse de către Domnul Isus Cristos mai suntem noi după cum vrea Dumnezeu să fim? Suntem noi milostivi? Suntem noi iertători? Ne dorim noi mereu pacea și însetăm după dreptate? Da, probabil că putem să spunem că uneori suntem milostivi, uneori suntem iertători și așa mai departe. Dar acest uneori nu rezolva problema în favoarea noastră. Vedeți, Dumnezeu nu accepta jumătăți de măsură. Dumnezeu nu acceptă ca noi să fim 50% iertători și 50% nu. Nu acceptă nici măcar să fim 99% iertători și 1% nu. Iată de spune Domnul nostru Isus Cristos cu privire la acest aspect: voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit (Matei 5:48). Dumnezeu cere desăvârșire, adică 100%. El nu acceptă jumătăți de măsură. Legea lui Dumnezeu are un mesaj mai mult decât clar pentru noi. Iată ce afirmă Dumnezeu prin gura Sfântului Profet Moise: blestemat să fie cine nu va împlini cuvintele Legii acesteia şi cine nu le va face (Deuteronom 27:26) iar Sfântul Apostol Paul, la rândul lui spune foarte clar: toţi cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem; pentru că este scris: "Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă (Galateni 3:10).

Dragii mei, bazându-se pe propriile sentimente și pe propria rațiune, mulți oameni spun că au o inimă pură, dar Domnul Isus Cristos ne spune exact contrariul: din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele (Matei 15:19). De asemenea, pe toți acei oameni care au o părere bună despre ei, îi invit să citească relatarea potopului unde Dumnezeu însuși spune: Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău (Geneza 6:5). Dumnezeu nu vorbește aici doar despre anumiți oameni, despre o parte dintre ei ci vorbește despre absolut toți oamenii.

Cunoscând toate aceste aspecte, întrebarea care se ridică este următoare: există oameni pe acest pământ care să fie cu inima curată? Dragi mei, întrebarea acesta cere un răspuns serios pentru că dacă o tratăm cu superficialitate noi ne vom minți nu numai pe noi înșine ci îl vom disprețui pe Dumnezeu însuși. Legea lui Dumnezeu ne spune foarte clar că toți suntem cu inima murdară de păcat după cum însuși Sfântul Apostol Paul ne spune: nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor (Romani 3:10-18) pentru ca mai apoi să rezume toate aceste într-un singur gând când spune: toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23). Vedeți așa dar, dragii mei? Noi nu suntem capabili să respectăm standardele lui Dumnezeu nici la nivelul gândurilor noastre, nici la nivelul cuvintelor și nici la nivelul faptelor. Deci, după standardul Legii lui Dumnezeu, Lege pe care o găsim expusă pe tot parcursul Sfintei Scripturi, noi suntem păcătoși, foarte de parte de a fi sfinți. Privind la pericopa noastră de astăzi noi nu ar trebui să avem motive de bucurie deoarece noi nu putem să fim așa cum ne cere Cristos și ca atare suntem și vom fi lipsiți de binecuvântările sale deoarece nu respectăm Legea sa.

Și totuși, Sfânta Scriptură ne vorbește despre Sfinții lui Dumnezeu. Cum sunt aceștia sfinți dacă împreună am văzut că nici un om nu este capabil să împlinească cu desăvârșire voia lui Dumnezeu? Despre acest lucru nu ne mai vorbește Legea deoarece Legea este incapabilă să ofere vreunui om calitatea de sfânt ci doar pe aceea de păcătos și condamnat. Vedeți, pe lângă Lege, Cuvântul lui Dumnezeu mai conține și Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos care, la rândul ei umple toate paginile Sfintei Scripturi. Evanghelia lui Cristos ne vorbește nu despre ceea ce noi trebuie să facem ca să fim sfinți înaintea lui Dumnezeu ci despre ceea ce chiar Dumnezeu a făcut pentru ca noi să fim făcuți sfinți. Dumnezeu însuși a acoperit neputința noastră de a deveni sfinți. Cum a făcut asta? Prin Domnul nostru Isus Cristos. Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat a coborât din cer, s-a întrupat devenind om asemenea nouă. În ciuda naturii umane, el, ca Dumnezeu-om a ascultat perfect de Legea lui Dumnezeu și a împlinit absolut și perfect toate cerințele ei. El a fost pe deplin milostiv, iertător, însetat după neprihănire, cu inima curată, răbdător și făcător de pace. Apoi, dragii mei, Fiul lui Dumnezeu întrupat a făcut ceva cu totul special. El, care a trăit o viață fără nici un păcat a ales de bună voie să facă un schimb special cu fiecare dintre noi. El ne-a dat neprihănirea acesta pe care el a câștigat-o ascultând perfect de Legea lui Dumnezeu și a luat de la noi toate păcatele pe care noi le-am comis prin faptul că am călcat Legea lui Dumnezeu. Astfel, noi cei păcătoși am devenit neprihăniți datorită lui Cristos iar Cristos a devenit păcătos datorită nouă. Noi am devenit sfinți înaintea lui Dumnezeu nu prin sfințenia noastră ci prin sfințenia lui Cristos, o sfințenie străină de noi, venită din afara noastră. Cristos în schimb a ajuns pe cruce unde a primit pedeapsa pentru păcat, o pedeapsă care trebuia să fie a mea și a voastră pentru că noi am fost cei care, în realitate, am păcătuit. În Cristos păcatele noastre au fost iertate prin cruce și pentru că Domnul Isus Cristos ne-a oferit sfințenia lui, noi nu mai suntem păcătoși înaintea lui Dumnezeu ci suntem sfinți. Dumnezeu. Iată ce ne spune cu privire la acest lucru Sfântul Apostol Paul: sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus (Romani 3:24-26). De asemenea, tot Sfântul Apostol Paul ne spune faptul că: acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus (Romani 8:1)

Dragii mei, vedem faptul că în credința Bisericii Luterane Confesionale un sfânt nu este un om care ascultă perfect de Legea lui Dumnezeu pentru că, sper că am înțeles cu toții că nici un om nu poate să facă așa ceva atât timp cât trăiește în acest trup de carne. Omul este sfânt datorită justificării pe care o primește în Cristos prin credința în vestea cea bună a Evangheliei. De asemenea, sfânt nu înseamnă un om fără păcat pentru că, spune Sfântul Apostol Paul: știu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac (Romani 7:18) respectiv după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele (Romani 7:22-23). Calitatea de sfânt nu constă în lipsa păcatului în viața omului ci constă în absența condamnării din partea lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Cristos a murit pentru toate păcatele noastre și a pus neprihănirea lui în dreptul nostru. De aceea nu mai este condamnare pentru noi deși, pentru toată viața lor pe acest pământ, sfinții lui Dumnezeu sunt simul iustus et peccator, adică sfânt și păcătos în același timp. Păcătos pentru că Legea lui Dumnezeu scoate la lumină păcatul nostru dar și Sfânt deoarece Dumnezeu nu ia în calcul acest păcat și nu ne condamnă pentru păcatele noastre deoarece ele au fost stinse în jertfa Domnului nostru Isus Cristos pe cruce. Morți în păcat dar vii în Cristos, Domnul nostru cel minunat.

 

Astăzi comemorăm harul lui Dumnezeu prin care am fost făcuți sfinți în Cristos. Așa dar, calitatea de sfânt nu este o calitate dobândită prin efortul nostru de ascultare de Dumnezeu ci primită exclusiv prin harul lui Dumnezeu care este manifestat în și prin Isus Cristos. De aceea astăzi îi comemorăm pe sfinții lui Cristos din toate timpurile și din toate locurile și ne amintim și de cei dragi nouă care au plecat la Domnul fiind încredințați în mesajul de mântuire purtat de către Evanghelia lui Isus Cristos care ne spune, prin cuvintele Sfântului Apostol Paul: nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El (Romani 6:4-8).


AMIN!