Cristos este nimicitorul diavolului, Luca 11,14-28

posted Mar 26, 2019, 5:19 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Astăzi, în mila bunului Dumnezeu, suntem în cea de-a treia Duminică din Postul Mare, zi care, în calendarul Bisericii noastre poartă numele de Duminica Oculi. Această denumire vine din limba latină și se traduce prin expresia ”privesc”, expresie care o regăsim în Psalmul 25:15, unde, în limba română citim astfel:  ”Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul”. Textul pentru predica din Duminica Oculi, a treia Duminică din Postul Mare este din Luca 11:14-28.

Isus a scos dintr-un bolnav un drac care era mut. După ce a ieşit dracul, mutul a grăit, şi noroadele s-au mirat. Dar unii ziceau: "El scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor." Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau un semn din cer. Isus le-a cunoscut gândurile şi le-a zis: "Orice împărăţie dezbinată împotriva ei este pustiită; şi o casă dezbinată împotriva ei se prăbuşeşte peste alta. Deci, dacă Satana este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi că Eu scot dracii cu Beelzebul? Şi dacă Eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei înşişi vor fi judecătorii voştri. Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi. Când omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sunt la adăpost. Dar dacă vine peste el unul mai tare decât el şi-l biruie, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea şi împarte prăzile luate de la el. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu adună cu Mine risipeşte. Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: "Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit." Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită. Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi." Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: "Ferice de pântecele care Te-a purtat şi de ţâţele pe care le-ai supt!" Şi El a răspuns: "Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!"

Dragii mei, în mila lui Dumnezeu parcurgem împreună sezonul Postului Mare, un sezon în care, așa cum am văzut, suntem învățați despre necesitatea omului de a se pocăi, de ași mărturisi păcatele și de a trăi în părere de rău pentru păcatele noastre. Pericopa aceasta este una extrem de valoroasă pentru noi deoarece ni-l prezintă pe Domnul Isus Cristos nu doar ca pe un Mântuitor pentru timpul acela ci ca un Mântuitor care acționează în lume până la finalul istoriei, atât timp cât Împărăția lui Dumnezeu este pe acest pământ. Pericopa aceasta ne vorbește despre ceea ce oamenii credeau despre Isus Cristos iar acest aspect reprezintă o ocazie pentru noi să învățăm o lecție cu adevărat specială. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care această pericopă îl evidențiază este faptul că Domnul nostru Isus Cristos este stăpân peste diavol și că această autoritate nu a fost valabilă doar pentru timpul în care Domnul Isus Cristos a fost în trup pe acest pământ ci este valabilă și astăzi și va fi valabilă până la finalul acestei lumi. Pentru a ne dovedi acest lucru foarte important pentru noi, Domnul Isus Cristos a instituit sacramentul Sfântului Botez, sacramentul Cinei Domnului, Sfânta Absoluție sau Spovedania, Serviciul Cuvântului și alte elemente care aparțin oficiului slujirii Bisericii lui Cristos. Toate aceste elemente au rolul de ai apăra pe oameni de atacurile diavolului, de al ține pe diavol departe de cei credincioși astfel încât oamenii să devină liber din robia și împărăția diavolului. Lucrul acesta este adevărat și întărit de cuvintele lui Dumnezeu care spun: ”cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele” (Isaia 55,11). Dragii mei, așa cum apa care cade peste un pământ sterp produce o explozie de vegetație, la fel și Cuvântul lui Dumnezeu produce roade atunci când acționează asupra omului. Duhul Sfânt lucrează prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu pentru a lumina și purifica inimile cu scopul de a le elibera de sub robia și tirania diavolului. Această lucrare a Duhului Sfânt nu este una vizibilă ochiului uman așa cum a fost evenimentul relatat în pericopa noastră unde citim faptul că: ”Isus a scos dintr-un bolnav un drac care era mut” (Luca 11,14). Noi însă, aceia care credem Cuvântul lui Dumnezeu, suntem plini de bucurie știind faptul că Dumnezeu a instituit mijloace prin care, zi de zi, diavolul este alungat din noi.

Dragii mei, nu este nici un secret faptul că orice om care se naște pe acest pământ aparține împărăției lui Satan unde diavolul își exercită autoritatea asupra lui. Sfântul Împărat David afirmă acest lucru spunând: ”iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea” (Psalm 51, 5). Din acest motiv, dragii mei, este nevoie ca noi să îi aducem pe micuții noștri pentru a fi botezați, în acord cu porunca lui Cristos pentru ca ei să fie regenerați pentru Împărăția lui Dumnezeu după cum însuși Mântuitorul nostru ne spune: ”dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5). Atunci când un copil este botezat în numele lui Isus Cristos, Dumnezeu își revarsă asupra lui mila sa. La fel stau lucrurile și în ceea ce privește acele conștiințe încărcate de povara păcatului care vin la Biserica lui Cristos pentru a primi consolare de la slujitorii Bisericii, înzestrați cu autoritate de către Isus Cristos pentru a le alina suferințele arătându-le suferințele pe care Domnul Isus Cristos le-a îndurat pentru fiecare dintre ei. Diavolul nu îi va elibera pe acești oameni datorită puterilor noastre ci datorită promisiunii de iertare a păcatelor conținută de către Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi, dragii mei, ori de câte ori conștiința noastră este apăsată și împovărată de păcate, Dumnezeu, în harul său nemărginit, ne-a dat Cina Domnului, pe care însuși Domnul nostru Isus Cristos a instituit-o în mod special pentru consolarea noastră. Atunci când noi ne împărtășim cu trupul și cu sângele Domnului nostru Isus Cristos noi primim deplina asigurare a faptului că El a murit pentru toate păcatele noastre, pentru ca păcatele noastre să afle iertare. Dragii mei, în fața acestor mijloace de manifestare ale harului lui Dumnezeu, orice formă de teroare și de înrobire din partea diavolului încetează. Aceasta este un lucru foarte important pe care Biserica lui Cristos trebuie să îl facă până la sfârșitul timpului, deoarece diavolul este numit în mod clar de Scriptură:  ”balaurul cel mare, șarpele cel vechi numit Diavolul si Satana, acela care înșeală întreaga lume” (Apoc. 12, 9).

Dragii mei, Domnul Isus Cristos a dat autoritate Bisericii sale să ducă această lucrare minunată a eliberării omului din robia diavolului. Biserica, prin slujitorii ei ordinați, predică Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos și administrează Sfintele Sacramente, stând astfel cu succes împotriva eforturilor diavolului de a ține omul în sclavia sa. De aceea, noi trebuie să rămânem în Biserica lui Cristos pentru a putea să fim în siguranță deoarece, Sfântul Apostol Petru ne spune astfel: ”potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită” (1 Petru 5, 8). Iar lucrul acesta, dragii mei, din păcate, rămâne valabil până la sfârșitul timpului.

Dragii mei, Scriptura ne spune faptul că Domnul Isus Cristos nu a venit doar pentru al alunga pe diavol de la noi. Sfântul Apostol Ioan ne spune faptul că ”Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3, 8). Cu alte cuvinte, Domnul nu doar îl alungă pe diavol ci i-a luat și absolut orice putere de a avea autoritate asupra acelora care cred în Isus Cristos. Din păcate însă, toți aceia care nu cred în Cristos, oricât de speciali pot părea ca oameni, ei vor pieri sub robia diavolului, exact așa cum s-a întâmplat și cu evreii. Nu există nici o altă scăpare din robia Diavolului decât credința în Cristos.

Astăzi, din păcate, diavolul acționează pentru al îndepărta cât de mult posibil pe om de acele mijloace prin care Dumnezeu îl poate elibera din robie. Cele mai multe Biserici numite Creștine fie au desființat sacramentele șie le-au transformat în ceva ce Cristos nu a instituit. De asemenea, cele mai multe Biserici așa zis creștine au strâmbat Cuvântul lui Dumnezeu astfel încât oamenii să nu mai poată înțelege promisiunile lui Dumnezeu. În felul acesta, oamenii împovărați ajung sub judecata și condamnarea lui Dumnezeu. Noi trebuie să primim învățătura despre Cuvântul lui Dumnezeu și despre Sfintele Sacramente cu foarte multă smerenie ci nu să le tratăm cu lipsă de respect, așa cum procedează cei mai mulți dintre creștinii protestanți radicali. Atunci când noi tratam Cuvântul lui Dumnezeu și Sfintele Sacramente cu smerenie și credință, vom descoperi cât de multe binecuvântări ne transmite bunul Dumnezeu prin aceste mijloace ale harului. Sfântul Apostol Paul spune foarte frumos: ”mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Romani 1, 16). Evanghelia lui Cristos este o putere divină prin intermediul căreia omul este salvat, puterea lui Dumnezeu care ne eliberează din păcat și din moarte dându-ne în schimb iertarea păcatelor noastre, vindecare și viață. Evanghelia lui Cristos este cea care ne scoate din împărăția diavolului și ne aduce în Împărăția lui Dumnezeu. De aceea, în Evanghelia lui Cristos care ne este oferită nouă prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin Sfintele Sacramente, noi avem o mare comoară aducătoare de numeroase binecuvântări pentru viața noastră. Nimic nu poate să fie mai glorios în viața noastră și pentru viața noastră decât Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos. De aceea noi ar trebui să ne apropiem continuu de acest dar minunat pe care Dumnezeu ni l-a oferit pentru a ne apăra împotriva diavolului.

Pericopa noastră din această Duminică este una foarte complexă. Ea continuă prin a ne prezenta modul în care oamenii se raportează la Domnul Isus Cristos și la lucrarea lui de mântuire. O primă categorie de oamenii pe care îi descoperim sunt oamenii simpli care cred ceea ce văd cu privire la Cristos. Acești oameni au inima atinsă de către Duhul Sfânt și primesc cu smerenie Evanghelia lui Cristos făcând din aceasta bucuria vieții lor. Dar, din păcate, pericopa noastră ne vorbește și despre o altă categorie de oameni. Oameni care au inima împietrită cu privire la Evanghelia lui Cristos. Deși acești oameni au ochii deschiși, ei nu văd Evanghelia lui Cristos ca fiind o putere venită de la Dumnezeu. Acești oameni prezentați în pericopa noastră sunt atât de orbiți încât atribuie lucrarea Evangheliei diavolului ci nu lui Dumnezeu spunând: ”El scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor” (Luca 11, 15). Este foarte interesant să remarcăm faptul că acești oameni nu au fost absolut deloc mișcați de minunea Domnului nostru Isus Cristos. Din contră, în necredința lor, ei au ajuns să afirme faptul că o astfel de minune nu îi aparține lui Dumnezeu și că, de fapt, în Isus Cristos lucra însuși Satana. Ei nu au depus eforturi să nege minunea afirmând că ar fi fost vorba doar despre un truc sau despre o iluzie ci ei depun eforturi să îi facă pe oameni să creadă că minunea respectivă era opera diavolului. Oamenii aceștia, prin blasfemia lor, căutau să îl zugrăvească pe Isus Cristos, Mântuitorul lumii, într-o păpușă care acționează la cuvântul celui care i se opune lui Dumnezeu. Deși se credeau plin de înțelepciune divină, acești farisei nu au înțeles nici o clipă un lucru elementar. Domnul Isus Cristos le explică orbirea lor spunându-le: ”orice împărăţie dezbinată împotriva ei este pustiită; şi o casă dezbinată împotriva ei se prăbuşeşte peste alta. Deci, dacă Satana este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui […] ?” (Luca 11, 17-18). Ceea ce oamenii aceștia nu reușeau să vadă, deși se considerau ca fiind niște teologi de primă clasă era faptul, că ei erau cu adevărat aflați sub stăpânirea diavolului, unelte în mâna diavolului, fiind niște blasfematori, niște mincinoși și niște ucigași – deoarece intenția lor evidentă era aceea de al aduce la tăcere pe acest Isus din Nazaret.

Dragii mei, adevărata Biserică a lui Cristos nu duce lipsă de astfel de oponenți. Astăzi, numeroși așa ziși creștini, din păcate, cei mai mulți dintre ei afirmând că vin din Reforma Protestantă, susțin faptul că Biserica noastră nu este de fapt Biserica lui Cristos ci a diavolului pentru că noi afirmăm regenerarea pe care Dumnezeu o lucrează prin botez, pentru că noi afirmăm necesitatea botezării copiilor, pentru că noi afirmăm și credem cu tărie faptul că în Sfânta Cină noi mâncăm și bem adevăratul trup și adevăratul sânge al Domnului Isus Cristos, pentru că noi credem că Biserica a primit autoritate de la Domnul nostru Isus Cristos însuși să rostească iertarea păcatelor în dreptul celor care își mărturisesc păcatele și se pocăiesc de acestea că avem î închinare liturgică, că nu suntem iconoclaști și așa mai departe. Ei condamnă Biserica noastră ca fiind de fapt Biserica lui Beelzebul, domnul dracilor.

Dragii mei, noi nu ne temem de astfel de oameni orbiți de propria lor rațiune și falsă pietate. Noi știm cu adevărat cine stăpânește asupra lor. Știm foarte clar de unde provine ura împotriva noastră și a Bisericii noastre. Vedem foarte clar cât de violenți erau împotriva Domnului Isus Cristos acești farisei, cu mult mai violenți decât omul pe care Domnul Isus Cristos l-a eliberat de sub posesia lui Satana. Acțiunile lor erau unele de persecuție împotriva Evangheliei lui Cristos așa cum și împotrivitorii noștri din prezent nu si se împotrivesc nouă ci Evangheliei lui Cristos.

O ultimă categorie de oameni despre care ne vorbește pericopa noastră sunt aceia care își condiționează credința în Evanghelia lui Cristos de primirea unor semne supranaturale. Acești oameni sunt la fel de orbi ca și categoria precedentă chiar dacă, sigur, nu putem să spunem că sunt la fel de violenți. Acești oameni nu reușesc să vadă niciodată semnele venite de la Dumnezeu ci așteaptă semne special făcute pentru ei. Ei își doresc un fel de magician care să îi încânte cu trucurile sale spectaculoase. Deoarece Dumnezeu nu le răspunde la cerințele lor, acești oameni preferă să stea departe de Biserica lui Cristos fiind orbi la mesajul Evangheliei și la miracolul Sfintelor Sacramente.

Dragii mei, Cuvântul lui Dumnezeu nu este o jucărie aflată la îndemâna noastră. Sfântul Apostol Paul spune foarte clar faptul că ”Evanghelia lui Cristos [...] este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: "Cel neprihănit va trăi prin credinţă." (Romani 1, 16-17). Oricine primește prin credință Evanghelia aceasta, oferită de către Dumnezeu prin Cuvânt și Sacramente, va experimenta puterea lui Dumnezeu de eliberare de sub robia păcatului, a morții și a diavolului si va experimenta harul mântuitor al lui Isus Cristos care a murit pentru iertarea păcatelor noastre. Dar oricine tratează cu dispreț Evanghelia lui Cristos trebuie să ia aminte, de asemenea, la cuvintele Sfântului Apostol Paul care spun: ”mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor” (Romani 1, 18). Acești oameni rămân sub robia diavolului și vor experimenta judecata și condamnarea lui Dumnezeu.

Dragii mei, în această lume nu există neutralitate. Ori suntem alături de Cristos, primind și încrezându-ne în Evanghelia sa, fie suntem sub robia diavolului opunându-ne lui Cristos. De aceea, voi încheia această predică amintindu-vă cuvinte cu care se încheie și pericopa din această a treia Duminică din Post: ”ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!” (Luca 11, 28). 

AMIN!

Comments