Cristos in ieslea din Bethleem, Luca 2:1-14

posted Dec 26, 2018, 11:58 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Dec 26, 2018, 11:58 AM ]
predică: Nasterea Domnului Isus Cristos, Rev. Sorin H. Trifa

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, iată-ne împreună astăzi pentru a sărbători nașterea Domnului nostru Isus Cristos, o sărbătoare atât de importantă pentru Biserica noastră. Cu această ocazie sfântă, pentru Biserica noastră începe un nou sezon, al doilea sezon al noului an Bisericesc, mai precis Sezonul Crăciunului, un sezon care se întinde începând de astăzi și până la sărbătoarea Epifaniei, pe 6 ianuarie 2019. Este un sezon al cărui culoare liturgică este culoarea albă, o culoare care simbolizează puritatea și împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu, iar de Crăciun exact despre așa ceva este vorba. Predica din această zi specială de sărbătoare este din Luca 2:1-14

Dragii mei, această sărbătoare specială a fost stabilită în creștinismul primordial pentru a fi o ocazie în care să fie predicată istoria întrupării Domnului nostru Isus Cristos în această lume astfel încât oamenii de toate vârstele să învețe despre Mântuitorul lor. Acesta va fi subiectul predicii din această minunată zi de sărbătoare iar scopul ei este acela de a descoperi și înțelege realitatea istorică a nașterii Fiului lui Dumnezeu la Bethleem.

Sfânta Scriptură este cât se poate de clară în a ne spune faptul că întruparea Domnului nostru Isus Cristos nu este un simplu mit, așa cum există în numeroasele credințe care se regăsesc chiar și în prezent pe cot cuprinsul lumii. Nașterea Domnului nostru Isus Cristos este un fapt istoric, real, iar Evanghelia din această zi o localizează in istorie astfel: în vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius (Luca 2:1-2). Aceste informații oferite de către Sfântul Evanghelist Luca sunt o asigurare fermă pentru fiecare creștin credincios cu privire la faptul că fundamentul credinței noastre nu sunt niște povești frumos meșteșugite de oameni ci sunt fapte istorice concrete. 

Dragii mei, Scripturile Vechiului Testament au profețit cu secole înainte evenimentul nașterii Domnului nostru Isus Cristos. Ele vorbeau despre faptul că acest eveniment cu totul aparte avea să se întâmple în Bethleemul Iudeii. Iată ceea ce spunea, inspirat de către Duhul Sfânt, Sfântul Profet Mica cu aproximativ 7 secole înainte de nașterea Domnului nostru Isus Cristos: și tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei (Mica 5:2). Vedeți, despre Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Iosif, citim faptul că erau în Nazareth. Acolo, în Nazaret, Sfânta Fecioară Maria a primit vizita Sfântului Înger Gabriel care i-a spus următoarele cuvinte: iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit (Luca 1:31-33). Așa dar, pentru a se împlini profețiile cu privire la nașterea Mântuitorului, Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Iosif trebuiau să călătorească în localitatea Bethleem, aflată la aproximativ 110 Km distanță de Nazareth. Cum la vremea respectivă astfel de călătorii erau o adevărată încercare, fără nici un motiv cu totul special ele erau evitate. Dar istoria și întreaga lume sunt supuse lui Dumnezeu în împlinirea lucrurilor hotărâte de către Dumnezeu. Astfel că, sub autoritatea lui Dumnezeu, conducătorii Imperiului Roman au organizat un recensământ al populație, lucru ca i-a obligat pe Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Iosif să călătorească la Bethleem.

Ajunși la Bethleem după o călătorie foarte dificilă de vreo câteva zile, Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Iosif au descoperit o localitate plină de oameni veniți pentru acest recensământ, făcând astfel imposibilă găsirea unui loc în care ei să fie găzduiți. Situația era una cu adevărat disperată cu cât Evanghelia ne spune astfel: pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria (Luca 2:6).  În felul acesta, , Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Iosif au ajuns să se adăpostească într-un staul, acolo unde avea să se nască fiul lor. 
Crezul Bisericii noastre spune despre Domnul Isus Cristos: astfel: pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, s-a coborât din ceruri și s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, și S-a făcut om.

Vedeți, pruncul născut la Bethleem nu a fost un prunc obișnuit deși Sfânta Fecioară Maria, mama lui, era un om obișnuit. Despre acest prunc citim că s-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Sfânta Fecioara Maria. Cuvântul acesta ne spune clar faptul că Sfânta Fecioara Maria nu l-a zămislit pe fiul ei printr-o relație trupească cu Sfântul Iosif ci sarcina acesta a fost rodul lucrării supranaturale a Duhului Sfânt după cum ne spune Cuvântul lui Dumnezeu: Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu (Luca 1:35). Timpul petrecut la Bethleem trebuie să fi fost unul foarte dificil pentru tânăra mamă. Vedeți, astăzi este la modă un colind care spune Maria, ai știut? Acest colind trimite la ideea că Sfânta Fecioară nu ar fi fost conștientă cu privire la cine este cu adevărat Fiul ei. Noi, luteranii, nu rezonăm cu această idee ci spunem că Sfânta Fecioară Maria știa foarte bine cine este Fiul ei. Tocmai faptul acesta o făcea să fie, probabil, nedumerită de condițiile în care a dat naștere Fiului lui Dumnezeu. Sfântul Înger Gabriel i-a spus Sfintei Fecioare cu nouă luni în urmă astfel: Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit (Luca 1:32-33). Dar Fiul Mariei nu s-a născut în palatul regal din Ierusalim, nu a fost culcat într-un pat moale și curat, nu a fost îmbrăcat în haine moi și călduroase și nici nu a avut o armată de servitori care să facă tot posibilul să îi acorde confortul cuvenit celui care avea să stea pe tronul marelui împărat David și a cărui împărăție avea să nu se sfârșească niciodată. Un colind românesc care mă emoționează de fiecare dată când îl ascult descrie condițiile nașterii Domnului Isus Cristos astfel: Naște-n ieslea boilor,Pe-mpăratul tuturor, Preacurata Stă și plânge încetișor. N-are scutec de-nfășat, Nici hăinuțe de-mbrăcat, Pentru pruncul de-mpărat. Nașterea Domnului nostru Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu coborât din ceruri, a avut loc în cel mai modest, am putea să spunem chiar cel mai umilitor mod cu putință. Fiul lui Dumnezeu nu a coborât din ceruri în glorie ci a făcut acest lucru în maximă umilință, ca un rob ci nici de cum ca un mare împărat, așa cum, de exemplu, cei trei înțelepți de la răsărit s-au așteptat. Vă aduceți aminte de faptul că aceștia, convinși că fenomenul astrologic anunța nașterea unui mare împărat s-au dus la palatul regal din Ierusalim și acolo au căutat pe prunc întrebând: Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.(Matei 2:2). 

Dar, dragii mei, Împăratul iudeilor, moștenitorul tronului lui David, cel prea înalt, Fiul lui Dumnezeu, cel prin care toate s-au făcut, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, una cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, cel despre care Sfântul Apostol Paul spune: în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii (Galateni 2:9) nu se afla în palatul Regal, acolo unde îi era locul de drept, ci era la Bethleem într-un grajd de animale, născut în condiții mizere și inconfortabile, specifice sclavilor ci nicidecum stăpânilor chiar și pentru poporul evreu. 

Dragii mei, întruparea Fiului lui Dumnezeu la Bethleem este cea mai mare onoare pe care umanitatea o putea primi din partea lui Dumnezeu. Acolo, în grajdul de animale, Dumnezeu atotputernic s-a înumanizat luând asupra sa natura noastră umană și făcându-se asemenea nouă astfel încât noi, umili păcătoși nevrednici de nici o atenție, să fim de aceeași natură cu Fiul lui Dumnezeu. El, Fiul lui Dumnezeu prim care toate s-au făcut a devenit om asemenea nouă fiind născut în această lume ca unul dintre noi cu o singură excepție. Excepția acesta este datorată conceperii supranaturală de care Domnul Isus Cristos a avut parte. El nu a fost conceput asemenea nouă dintr-o mamă și un tată, bărbat și femeia, ci el s-a întrupat prin lucrarea supranaturală a Duhului Sfânt, la nașterea lui Cristos în Bethleem, mama sa, Maria fiind fecioară.

Dragii mei, prin întruparea sa, Domnul Isus Cristos nu a venit ca un stăpânitor atotputernic peste oameni ci a venit ca un frate al nostru, ca unul ca noi. S-a născut în umilință sa să trăiască în umilință, ca să moară în umilință și să fie îngropat în umilință. Acesta onoare de al avea pe Dumnezeu ca unul dintre noi a fost făcută pentru noi oameni, iar această onoare ne-a ridicat mai presus de îngerii cei sfinți și fără de păcat. Fiul lui Dumnezeu nu a devenit un înger ci el a devenit un om. Dragii mei, acest lucru nu trebuie privit cu superficialitate. Îmi doresc enorm de mult să înțelegeți cât de mare este onoarea pe care Dumnezeu ne-a făcut-o nouă, unor bieți, umili și mizerabili păcătoși. Fiul lui Dumnezeu a devenit om asemenea nouă. El nu a devenit om așa cum Adam și Eva au devenit oameni fiind creați de mâna lui Dumnezeu. Nu! Ci Isus Cristos, Fiul etern și atotputernic, a devenit om prin întruparea sa în pântecul unei femei, exact așa cum se întâmplă cu fiecare dintre noi. A fost timp de nouă luni purtat în pântecul mamei sale, el, Dumnezeul acestei lumi. El a fost întrupat din trupul și din sângele Sfintei Fecioare Maria, ca oricare dintre noi, excepție fiind faptul că el a fost zămislit în pântecul Sfintei Fecioare de către Duhul Sfânt, în mod supranatural, pe când noi sunt concepuți în mod natural, prin aportul tatălui. Dar acest lucru nu știrbește cu nimic glorioasa onoare pe care Dumnezeu ne-a făcut-o, nouă oamenilor ca Fiul lui Dumnezeu să devină unul asemenea nouă, să fie una cu noi, să nu fie nici un fel de diferență biologică între trupul nostru și trupul Fiului lui Dumnezeu, singura excepție fiind aceea că el a fost conceput fără păcat și nu a purtat păcat în trupul său de carne. Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a experimentat astfel absolut tot ceea ce ține de natura umană. A flămânzit, i-a fost frig, a fost trist, a suferit durerea trupească, a obosit și așa mai departe. Fiul lui Dumnezeu a fost făcut asemenea omului iar acest lucru, dragii mei, reprezintă cea mai glorioasă onoare pe care umanitatea ar fi putut să o primească din partea lui Dumnezeu. Ca Dumnezeu însuși să se umilească pe sine atât de adânc pentru a deveni asemenea creaturii sale. Sfântul Profet Isaia vorbește despre Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeul atotputernic, astfel: El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui (Isaia 53:4). Cristos s-a făcut una cu noi tocmai ca să poată să poarte în trupul lui toate aceste suferințe și toate aceste dureri cu care noi, oamenii, ne confruntăm zi de zi în viața noastră. Toate acestea pentru ca să ne poată elibera pe noi de aceste suferințe, pentru a ne elibera de robia păcatului luând asupra sa păcatul nostru, pentru a ne elibera de robia morții luând asupra sa moartea noastră acolo pe cruce. Cristos nu s-a întrupat pentru a duce o viață de glorie aici pe pământ. Dragii mei, ași vrea să înțelegeți acest lucru foarte clar. Chiar dacă Domnul Isus Cristos ar fi mers la Ierusalim să domnească pe tronul lui David în glorie, întruparea sa tot ar fi fost un lucru inimaginabil de umilitor. Cu atât mai mult vă invit să reflectați la întruparea Domnului Isus Cristos care spune despre sine însuși: Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-și dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi (Matei 20:28). Fiul lui Dumnezeu a venit să se umilească mai mult decât orice minte omenească își poate imagina. Despre Fiul lui Dumnezeu întrupat citim astfel: vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-și odihni capul (Luca 9:58). Acolo, în ieslea de la Bethleem, Fiul lui Dumnezeu s-a umilit devenind om dar nu un om care să fie glorificat de frații lui ci un om care să trăiască în suferință, în lipsuri, în durere, în batjocură, luând asupra lui blestemul care afectează omenirea păcătoasă și făcându-se pe sine blestem pentru noi (Galateni 3:13) astfel încât noi înșine, niște păcătoși, să fim salvați de blestemul Legii.

Dragii mei, în această minunată zi în care sărbătorim nașterea Domnului nostru Isus Cristos ași vrea să vă întreb ceva. Dar înainte să vă pun această întrebare, ași vrea ca fiecare dintre noi, în taina inimii noastre, să privim sincer la noi înșine. Suntem noi niște păcătoși mizerabili? Suntem noi sub blestemul Legii datorită păcatului nostru? Suntem noi apăsați de spectrul condamnării eterne datorită păcatului nostru? Dacă răspunsul este unul pozitiv, dacă sufletul nostru este apăsat de povara păcatului, dacă nu reușim să găsim nici un fel de speranță cu privire la salvarea noastră din starea în care ne aflăm, dați-mi voie să vă spun fiecăruia dintre voi vestea uimitoare pe care Sfinții Îngeri au adus-o păstorilor care stăteau pe dealurile din apropierea Betheemului: nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul (Luca 21:10-11). Acolo în Betheem s-a născut acela care a venit să ne salveze din robia păcatului nostru, a venit să ne salveze din condamnarea noastră datorită păcatului nostru, a venit să ne salveze din moartea pe care o merităm datorită păcatului nostru, a venit să ne salveze de mânia veșnică a lui Dumnezeu. 

Mesajul îngerilor spune nu vă temeţi! Dragii mei, datorită faptului că Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat la Bethleem noi nu mai avem nici un motiv să ne mai temem. Fiul lui Dumnezeu a venit printre noi, s-a făcut unul asemenea nouă ca să devină Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29). Vestea cea bună a Crăciunului este că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El (Ioan 3:16-17)

Dragii mei, istoria acesta a întrupării și a nașterii Domnului nostru Isus Cristos la Bethleem, pentru cei care cred cuvântul Evangheliei, trebuie să producă o mare bucurie, o nespus de mare bucurie. Pentru toți aceia care cred Cuvântul lui Dumnezeu, care cred și știu că sunt păcătoși, Crăciunul nu este o sărbătoarea a cadourilor, a meselor îmbelșugate, a petrecerilor dezmățate, a consumului excesiv de alcool, al îmbuibării de toate felurile ci este sărbătoarea în care reflectăm la ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi și pentru salvarea noastră din păcatele de care suntem pe deplin vinovați. Întruparea Domnului Isus Cristos la Bethleem stă sub umbra crucii de la Golgota: Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-și dea viaţa răscumpărare pentru mulţi (Marcu 10:45).  Pruncul de la Bethleem a venit la noi ca să moară pentru păcatele mele și ale fiecăruia dintre voi, și astfel, spune Sfântul Apostol Paul: acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus (Romani 8:1). 

Despre aceasta este sărbătoarea Crăciunului, nu despre ceea ce noi facem ci despre ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi și pentru mântuirea noastră, pentru ca noi să nu ne mai temem ci să ne bucurăm de prezența Dumnezeului nostru care ne-a mântuit prin pruncul întrupat la Bethleem acum mai bine de două mii de ani, atunci când Sfinții îngeri și păstorii din Bethleem, împreună cu Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Iosif au sărbătorit primul Crăciun.

AMIN