Cristos ne hrănește sufletul și trupul; Marcu 8, 1-9

posted Aug 7, 2019, 2:33 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Aug 7, 2019, 2:34 AM ]

A șaptea Duminică după Sfânta Treime. Predica Rev. Sorin H. Trifa

Har și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. Mila Domnului s-a revărsat peste noi și iată că astăzi ne bucurăm de o zi frumoasă și răcoroasă. Este cea de-a șapte Duminică după Sfânta Treime, o Duminică în care vom continua să descoperim și să înțelegem învățăturile Domnului nostru Isus Cristos pentru noi, cei care suntem parte a trupului său prin credință și prin botez. În această minunată Duminică, predica se fundamentează pe Marcu 8, 1-9.

În zilele acelea, adunându-se din nou o mulţime mare şi neavând ce să mănânce, i-a chemat pe discipoli şi le-a spus: „Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. Dacă îi trimit acasă flămânzi, vor leşina pe drum, iar unii dintre ei au venit de departe”. Discipolii lui i-au răspuns: „Cum ar putea cineva să-i hrănească pe aceştia cu pâine aici în pustiu?”. El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?”. I-au spus: „Şapte”. Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. Şi, luând cele şapte pâini, a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor lui ca să le pună înainte. Iar ei le-au pus înaintea mulţimii. Şi mai aveau câţiva peştişori. Binecuvântându-i, a spus ca şi pe aceştia să-i pună înainte. Au mâncat, s-au săturat şi au adunat, din ceea ce a prisosit, din bucăţi şapte coşuri. Erau cam patru mii. El le-a dat drumul”

Dragii mei, Sfânta Scriptură ne vorbește despre faptul că Domnul Isus Cristos a făcut o astfel de minune, anume să hrănească în mod miraculos mii de persoane, de două ori. În Sezonul Postului Mare am citit despre modul în care Domnul Isus Cristos a hrănit cinci mii de bărbați, fără să se fi socotit numărul femeilor și al copiilor, cu doar cinci pâini și doi pești, la final străngându-se doisprezece coșuri pline cu resturile rămase. Evanghelia Sfântului Marcu ne vorbește despre un al doilea eveniment asemănător în care Domnul Isus Cristos a hrănit patru mii de bărbați, nici de data aceasta nu s-au numărat femeile și copiii, cu șapte pâini și câțiva pești, la final ridicându-se șapte coșuri cu resturile rămase neconsumate.

Este o componentă a naturii umane corupte de păcat să dispere atunci când resursele necesare vieții devin insuficiente. Gândul fiecăruia se îndreaptă spre tot felul de scenarii sumbre. Dar, dacă privim de fiecare dată în urmă găsim exemple ale modului minunat în care Dumnezeu, în providența sa, ne-a purtat de grijă în tot felul de momente dificile prin care am trecut. Dragii mei, reformatorul Martin Luther spunea că toți aceia care nu recunosc astfel de binecuvântări date de către Dumnezeu sunt niște ne-creștini. De ce, pentru că un creștin adevărat are toată încrederea în ceea ce pericopa din această Duminică ne relatează, anume faptul că Dumnezeu are toată puterea ca să facă lucruri mari cu lucruri mici și puține.

Pericopa din Evanghelia Sfântului Ucenic Marcu este o dovadă foarte clară a faptului că Dumnezeu merită crezut în tot ceea ce ne spune. Este dovada clară a faptului că Dumnezeu are toată puterea de a se îngriji de noi și de toate nevoile vieții noastre de zi cu zi. În acest pasaj al Sfintei Scripturi citim faptul că aproximativ patru mii de oameni au fost hrăniți de către Domnul Isus Cristos într-un mod cu totul supranatural. Această mulțime de oameni se afla de trei zile într-o zonă pustie ascultându-l pe Domnul Isus Cristos care le predica modul minunat în care Dumnezeu, prin Fiul Său, a salvat omul de sub puterea păcatului, a morții și a Diavolului. Deși nu ne sunt redate învățăturile Domnului Isus Cristos predate cu această ocazie, ele trebuie să îi fi ținut pe oameni cu sufletul la gură atât de mult încât o parte dintre aceștia nici măcar nu au mâncat în tot acest timp. Oricum, în cele trei zile petrecute în pustiu, mulțimea a ajuns complet lipsită de hrana necesară trupului și a ajuns la înfometare.

Un lucru important ne sare în atenție atunci când parcurgem textul nostru. Citim faptul că: Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: "mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lângă Mine şi n-au ce mânca. Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe" (Marcu 8,1-3). Dragii mei, imaginea pe care noi o avem despre Dumnezeu, de cele mai multe ori este una falsă. Trăim mereu cu ideea că Dumnezeu este acolo sus, neatent la viața noastră, si pentru ai îndrepta atenția înspre noi și problemele noastre trebuie să ne rugăm mult de tot și cu ardoare, trebuie să împlinim diverse ritualuri și să postim des și mult și să face numeroase alte fapte cerute de Legea de la Sinai sau de multitudinea de legi imaginate și inventate de om.

Dragii mei, aceasta este condiția celor mai mulți dintre aceia care poartă astăzi numele de ”creștini”, acest lucru deoarece ei nu au parte de păstori care să îi învețe Evanghelia lui Cristos în puritatea ei. Din acest motiv, enorm de mulți creștini trăiesc în idolatrie și într-o profundă confuzie spirituală. Este exact aceeași situație în care se aflau evreii în timpul Domnului nostru Isus Cristos. În loc ca liderii spirituali ai poporului evreu să îi învețe despre Mesia, eliberatorul promis de către Dumnezeu prin Sfinții Profeți ai Vechiului Testament, aceștia își predicau pripriile filozofii cu privire la Dumnezeu transformându-se din păstori ai turmei lui Cristos în veritabili lupi care au destabilizat turma, ucigând spiritual poporul evreu. Nefăcând distincția corectă între Lege și Evanghelie, majoritatea covârșitoare a preoților, a pastorilor și a predicatorilor din prezent au transformat creștinismul înt-o religie a Legii, a ceea ce omul trebuie să se străduiască să facă pentru a obține mila lui Dumnezeu, uitât faptul că Evanghelia lui Cristos ne învață despre iertarea păcatelor pe care Dumnezeu este mereu gata să o ofere de dragul lui Cristos oricărui om care se pocăiește de păcatele sale și crede mesajul pe care Domnul nostru Isus Cristos l-a predicat. Acesta este motivul, dragii mei, pentru care cele mai multe Bisericii Creștine predică nu un Dumnezeu al milei, al harului, ci un Dumnezeu al judecății care așteaptă să cântărească faptele omului pentru a pronunța sentința asupra fiecăruia dintre noi. În timp ce poporul rătăcește în tot felul de credințe superstițioase, liderii religioși își consumă timpul în cu totul alte activități decât cele pentru care au fost chemați de Biserica lui Cristos. În felul acesta, cei mai mulți creștini sunt chiar și în prezent ”ca oile care nu au păstor” (Marcu 6, 34).

Dar pericopa noastră ne spune ceva contrar acestor idei preconcepute. Vedem în Evanghelia lui Marcu faptul că Domnul Isus Cristos este atent la problemele oamenilor și El este cel care se îngrijorează pentru oameni. El nu așteaptă ca cineva să vină și să îl informeze cu privire la faptul că există o problemă acolo cu oamenii. Domnul este acolo, în mijlocul lor, cunoscând situația lor.

Compasiunea lui Dumnezeu pentru om este evidentă în acest sens. Dumnezeu știe exact care sunt suferințele noastre și știe care sunt nevoile fiecăruia dintre noi. Nu este nevoie ca noi să ne chinuim ca să îl facem conștient cu privire la noi, așa cum, din păcate, cei mai mulți creștini cred astăzi. Realitatea este că mulți dintre creștinii de astăzi nu îl cunosc pe Dumnezeu așa cum este el cu adevărat. Nu îl cunosc din perspectiva Evangheliei ci exclusiv din perspectiva Legii. Milioane de creștini merg la Biserică, participă la tot felul de ritualuri religioase dar nu au o cunoaștere clară a lui Dumnezeu ci una încețoșată de numeroase superstiții și filozofii omenești. Din acest motiv, cei mai mulți creștini trăiesc astăzi în aceeași nesiguranță în care trăiește lumea necredincioasă. Ei trăiesc așa doar pentru că nu în cunosc cu adevărat pe Cristos.

Cristos este cel care ne oferă harul său din belșug. Prin minunea lui, Domnul Isus Cristos a hrănit aproximativ patru mii de oameni folosind resurse care nu ar fi ajuns nici măcar grupului de Apostoli. Pericopa noastră ne spune faptul că acești aproximativ patru mii de oameni ”au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri” (Marcu 8, 8). Descoperim astfel faptul că nu a fost vorba despre o masă la nivel de subzistență ci din contră. Sfânta Scriptură ne vorbește despre o masă atât de îmbelșugată încât, după ce toți oamenii s-au săturat, mai a rămas o cantitate mare de mâncare neconsumată, strânsă în șapte coșuri mari. Acesta este Dumnezeul cel adevărat, Dumnezeul atât de puțin cunoscut de către cei mai mulți dintre creștini.

Diferența între creștini nu o face exclusiv distincția dintre Lege și Evanghelie ci o mai face și modul în care îl înțelegem și ne raportăm la persoana Domnului Isus Cristos. Din păcate, pentru foarte mulți oameni din prezent, Cristos nu este mai mult decât un om interesant. Teologia liberală a contribuit din plin la această imagine falsă despre Cristos în special în rândul protestanților. Din păcate, un număr extrem de mare de creștini din post-modernism se îndoiesc de faptul că relatările Evangheliilor cu privire la viața și activitatea lui Isus sunt reale, istorice. Cei mai mulți cred că acestea sunt doar niște povești fără susținere istorică. Pentru foarte mulți creștini, Cristos este exclusiv o învățătură morală, nimic mai mult. Dar pentru noi, Cristos nu este o poveste, Cristos este o realitate istorică. Tot ceea ce citim s-a întâmplat ca atare undeva acum aproximativ două mii de ani. Nu avem de-a face cu învățături alegorice ci cu evenimente istorice reale. Hrănirea acesta miraculoasă a avut loc cu adevărat în istorie și ea dovedește grija pe care Dumnezeu o are față de noi. Noi credem faptul că acest Isus despre care Evanghelia ne spune că: ”a luat cele şapte pâini; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului” (Marcu 8, 6) este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu cel prea înalt ci nu un om banal.

Dragii mei, această pericopă îl revelează pe Isus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Salvatorul lumii. Toți cei peste patru mii de oameni care au mâncat pește și pâine cu această ocazie au înțeles faptul că o minune divină a avut loc. Vă dați seama că nimeni nu a fost de părere că au fost hrăniți pe cale naturală. Acest lucru ar fi fost cu ușurință vizibil. Patru mii de pești și patru mii de pâini nu puteau trece neobservate. Oamenii prezenți acolo au înțeles că au de-a face cu o minune similară celei pe care poporul evreu a experimentat-o în pustiu după eliberarea din Egipt atunci când, în mod miraculos, Dumnezeu i-a hrănit cu mană. Oamenii prezenți la acest eveniment au înțeles că acest Isus nu este doar un foarte bun și fin cunoscător al Scripturilor, nu este doar un bun și fin predicator, nu este doar un om plin de blândețe și iubire ci este chiar Dumnezeu adevărat întrupat. Numai Dumnezeu cel adevărat putea face o astfel de minune. Prin această minune, Isus Cristos s-a revelat pe sine ca Dumnezeu iar acești oameni l-au cunoscut așa cum este el cu adevărat.

Este necesar pentru noi să înțelegem cât de important este să îl cunoaștem cu adevărat pe Domnul Isus Cristos. Să înțelegem cine și ce este El cu adevărat. Să înțelegem dacă ne putem încrede sau nu în Mântuitorul nostru. Trebuie să știm dacă ne putem baza pe Isus Cristos. Dacă El ne poate purta de grijă sau trebuie să depunem eforturi în a ne îngriji de noi înșine și de a ne rezolva singuri problemele.

Dragii mei, eu știu că toți cei care sunt creștini sinceri se confruntă zilnic cu probleme legate de necredință. Eu nu ași zice neapărat de necredință ci mai degrabă de neîncredere. Datorită păcatului este foarte dificil să ne putem încrede pe deplin în Dumnezeu. Păcatul din noi luptă mereu să ne separe de Dumnezeu iar noi experimentăm aproape zilnic acest conflict dintre carnea noastră și duhul nostru, după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele” (Romani 7, 22-23). Păcatul ne ține robi ai neîncrederii dar Cristos a pironit pe cruce păcatele noastre eliberându-ne din această robie. Sfântul Apostol Paul ne spune clar când ne spune: ”acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus” (Romani 8, 1). Cristos ne-a eliberat prin moartea sa și prin jertfa sa din fii ai păcatului ne-a făcut fii ai lui Dumnezeu.

Domnul Isus Cristos promite spunând: ”Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 20) și de-asemenea, El ne spune: ”mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14, 3). Acestea sunt cuvinte care ne fac pe noi, cei care le credem, să fim siguri într-o lume atât de nesigură. Noi credem că acest Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, și că el are toată puterea de a se îngriji de fiecare dintre noi. Nu lumea ne dă siguranța vieții ci Cristos este cel care ne face să parcurgem această lume nefericită plini de pace și de bucurie. Cristos a zdrobit păcatul din noi și pentru noi Legea nu mai poartă condamnarea pentru noi. Cristos ne-a împăcat cu Dumnezeu. prin Botez noi am fost făcuți fii și fiice ale lui Dumnezeu în Cristos. Tot Domnul Cristos este cel care ne hrănește și pe noi în mod miraculos cu trupul și cu sângele său în Sfânta Împărtășanie pentru iertarea păcatelor noastre și pentru mântuirea noastră. Dumnezeu este cu adevărat cu noi!

AMIN