Cu privirea la Cristos, Ioan 1:19-28

posted Dec 23, 2018, 11:32 PM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Mar 13, 2019, 1:01 AM ]

Predică Duminica Rorate Coeli, a patra Duminică din Advent, Rev. Sorin H. Trifa 

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, astăzi suntem în cea de-a patra și ultima Duminică din Sezonul Adventului, o zi care poartă denumirea de Duminica Rorate Coeli. Această denumire în limba latină se traduce în limba română prin expresia: coborâți ceruri. Mâine, Biserica noastră sărbătorește Ajunul Crăciunului pentru ca Marți să sărbătorim Nașterea Domnului nostru Isus Cristos. Pentru această ultimă Duminică din Advent, cuvântul Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos ne vorbește din Ioan 1:19-28.

Iată mărturisirea făcută de Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: "Tu cine eşti?" El a mărturisit şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Cristosul. Şi ei l-au întrebat: "Dar cine eşti? Eşti Ilie?" Şi el a zis: "Nu sunt!" "Eşti prorocul?" Şi el a răspuns: "Nu!" Atunci i-au zis: "Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?" "Eu", a zis el, "sunt glasul celui ce strigă în pustiu: "Neteziţi calea Domnului!", cum a zis prorocul Isaia." Trimişii erau din partea fariseilor. Ei i-au mai pus următoarea întrebare: "Atunci de ce botezi dacă nu eşti Cristosul, nici Ilie, nici prorocul?" Drept răspuns, Ioan le-a zis: "Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi. El este Acela care vine după mine - şi care este înaintea mea - eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei Lui."Aceste lucruri s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

 Această pericopă, deși poate la prima vedere nu pare, este una dintre cele mai minunate marturii a Evangheliei. În această pericopă nu găsim nici o urmă din cele zece porunci, nu găsim absolut nimic din ceea ce noi trebuie să facem pentru a fi mântuiți ci descoperim o minunată confesiune cu privire la cine este Isus Cristos și ceea ce el a făcut pentru mântuirea noastră. Un prim aspect foarte emoționant pe care îl descoperim în pericopa noastră este o mărturisire pe care Sfântul Ioan Botezătorul o face nu despre Domnul Isus Cristos ci despre sine însuși. Despre Sfântul Ioan Botezătorul, în predica din a treia Duminică din Advent, mai precis în Duminica Gaudete, aminteam cuvintele Domnului Isus Cristos care spunea: adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul (Matei 11:11). Spuneam atunci faptul că Sfântul Ioan Botezătorul a fost cel mai mare predicator al Evangheliei lui Isus Cristos. În pericopa din această Duminică, îl găsim pe Sfântul Ioan Botezătorul afirmând despre sine următoarele: eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei Lui (Ioan 1:27). Sfântul Apostol Ioan știa foarte clar cine este acest Isus Cristos înaintea căruia el era complet nevrednic. Știa foarte bine faptul că Isus Cristos este calea, adevărul și viața, împlinirea profețiilor făcute de Vechiul Testamente, nădejdea Sfinților Patriarhi și a Sfinților Profeți din vechime.

Dragii mei, cu privire la Mesia sau Mântuitorul lumii, Dumnezeu a dat revelația Cuvântului sau cel Sfânt. În acest Cuvânt, Dumnezeu ni-l prezintă pe Fiul Său Isus Cristos ca fiind singura noastră cale de a ajunge în ceruri. Oricine ratează această cale, ratează mântuirea și se pierde în moarte și înstrăinare de Dumnezeu. În schimb, oricine crede în mărturisirea Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la Fiul lui Dumnezeu ca Mântuitorul lumii, găsește iertarea păcatelor și viața veșnică. Sfinții Patriarhi și Sfinții Profeți au privit și primit prin credință această mântuire care nu a fost câștigată de om prin propriile lui fapte de ascultare ci prin jertfa Fiului lui Dumnezeu în-omenit, întrupat la Bethleem acum mai bine de doua mii de ani. Ați auzit bine, nici unul dintre Sfinții Vechiului Testament nu au crezut faptul că salvarea vine prin propriile lor fapte ci fiecare dintre ei și-au pus speranța în cuvintele proto-evangheliei spuse de către Dumnezeu diavolului în Grădina Edenului: vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul (Geneza 3:15).

Din păcate însă, evreii din timpul Sfântului Ioan Botezătorul s-au înstrăinat de această credință a străbunilor lor. Pentru evreii din perioada respectivă, mântuirea venea prin ascultarea și împlinirea prescripțiilor cuprinse în Legea lui Dumnezeu. De asemenea, Mesia pe care acești evrei îl așteptau erau un erou național puternic care avea să conducă Israelul și politic și militar în eliberarea de sub asuprirea Imperiului Roman și în readucerea Israelului la gloria de odinioară. Domnul Isus Cristos dar și Sfântul Ioan Botezătorul și predicarea lui din pustie nu corespundeau deloc cu aceste viziuni pe care le avea poporul Israel. Isus Cristos nu atrăgea atenția cu absolut nimic fiind doar un neînsemnat tâmplar din Nazaret și nu părea deloc un lider care să preia conducerea Israelului.

Totuși, planurile lui Dumnezeu nu sunt planurile omului și nici nu depinde de viziunea omului. Pericopa noastră ne spune că Dumnezeu a ales să îl trimită pe Sfântul Ioan Botezătorul înaintea Domnului Isus Cristos ca o trompetă care avea scopul de a trezi conștiința poporului evreu cu privire la Mesia, Mântuitorul lumii, cel care avea să vină imediat după el. Din acest motiv, atunci când trimișii liderilor evrei din Ierusalim sosesc întrebându-l: dar cine eşti? Eşti Ilie?" Şi el a zis: "Nu sunt!" "Eşti prorocul?" Şi el a răspuns: "Nu!" (Ioan 1:21). Răspunsul Sfântului Ioan Botezătorul i-a pus în reală încurcătură pe farisei care adaugă o nouă întrebare cu scopul de a înțelege situația: dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi? (Ioan 1:22). Răspunsul Sfântului Ioan Botezătorul este unul cât se poate de clar pentru farisei: "Eu", a zis el, "sunt glasul celui ce strigă în pustiu: "Neteziţi calea Domnului!" […] Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi (Ioan 1:23&26). Cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul sunt foarte speciale. El spune faptul că salvatorul lumii este deja în mijlocul poporului evreu însă aceștia nu îl cunosc. Sfântul Ioan Botezătorul le vorbește despre misiunea la care el a fost chemat de Dumnezeu, mai aprecia aceea de a anunța prin predicarea lui faptul că Mesia este acolo în mijlocul lor, că promisiunea făcută de Dumnezeu cu privire la salvare s-a împlinit. Predicarea Sfântului Ioan Botezătorul nu era despre Lege, nu era despre tradițiile poporului Evreu, nu era despre templu ci era despre acela care a venit în mijlocul poporului evreu să mântuiască după cum i-a spus Îngerul Gabriel Sfântului Iosif, soțul Sfintei Fecioare Maria: El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale  (Matei 1:21). Cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul le spunea evreilor faptul că așteptarea lor a luat sfârșit și că profețiile s-au împlinit chiar dacă ei nu îl vedeau pe Mesia. De fapt rolul Sfântului Ioan Botezătorul este acela de al face cunoscut pe cel care avea să salveze lumea din robia păcatului. Sfântul Ioan Botezătorul nu lasă lucrurile deloc în suspensie ci el le spune evreilor cu privire la Mesia astfel: El este Acela care vine după mine (Ioan 1:27). Cu alte cuvinte, predicatorul care va veni după Sfântul Ioan Botezătorul nu este alt cineva decât Mesia, Împăratul lui Israel. Sfântul Ioan Botezătorul nu a trimit direct la Domnul Isus dar rolul lui era să îi facă pe evrei atenți la venirea Domnului Isus Cristos. Studiind Evanghelia, îl vedem pe Domnul Isus Cristos, în scurt timp de la episodul relatat de pericopa noastră predicând s-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie (Marcu 1:15).

Revenind la cuvintele prin care Sfântul Ioan Botezătorul le răspunde învățaților de la Ierusalim, ași vrea să privim un pic la câteva cuvinte care la o citire superficială ar putea să treacă neobservate: acela care vine după mine - şi care este înaintea mea (Ioan 1:27). Cuvintele acestea spuse de către Sfântul Ioan Botezătorul, dacă ar fi fost înțelese în adevăratul sens al lor de către evrei, ar fi stârnit mânia acestora iar autorul lor ar fi fost acuzat de blasfemie. Vedeți, Sfântul Ioan Botezătorul era, conform Evangheliei, cu șase luni mai în vârstă decât Domnul Isus Cristos. Cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul vorbesc despre Isus Cristos ca de o persoană venită din veșnicie și îl declară pe acesta ca fiind Dumnezeu cel veșnic. Aceste cuvinte ne conduc la un dialog purtat de către Domnul Isus Cristos cu fariseii care îl contestau în care le spune: tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat”. "N-ai nici cincizeci ce ani", I-au zis iudeii, "şi ai văzut pe Avraam!"Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.  (Ioan 8:56-58). Dacă după ce Isus le-a spus fariseilor aceste cuvinte aceștia au luat pietre ca să îl omoare, se pare că trimișii fariseilor nu au înțeles deloc ceea ce Sfântul Ioan Botezătorul a intenționat să le transmită. Sfântul Ioan Botezătorul a vorbit despre divinitatea Domnului Isus Cristos deși acesta se va înfățișa înaintea evreilor ca un om despre care Sfântul Profet Isaia spune: El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă (Isaia 53:2).

Predicarea Sfântului Ioan Botezătorul a fost una prin care s-au pregătit căile Domnului. Scopul Sfântului Ioan Botezătorul a fost acela de ai trimite pe evrei la Cristos și la iertarea de păcate pe care Domnul Isus Cristos a venit în această lume să o aducă. Sfântul Ioan Botezătorul și-a dorit ca evreii să privească la Domnul Isus Cristos ca la Mântuitorul trimis de Dumnezeu pentru salvarea lor din robia păcatului. De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul spune foarte clar:  tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel (Ioan 1:31). Scopul Sfântului Ioan Botezătorul nu a fost acela de a predica în numele lui propriu sau acela de a se predica pe sine. Scopul Sfântului Ioan Botezătorul a fost acela de al predica pe Isus Cristos și de a predica iertarea păcatelor în numele Domnului Isus Cristos.

Dragii mei, din păcate poporul evreu nu a luat în considerare predicarea Sfântului Ioan Botezătorul iar finalitatea o cunoaștem cu toții. Sfântul Ioan Botezătorul a fost martirizat prin decapitare de către Irod în timp ce Isus Cristos a fost crucificat după ce liderii poporului evreu au depus toate eforturile să îl manipuleze pe Ponțiu Pilat în vederea executării lui Isus Cristos. Astfel, în ipocrizia lor, poporul evreu, cei care aveau revelația Vechiului Testament în care li se vorbea despre Mesia, i-au ucis pe profeții lui Dumnezeu și, în cele din urmă, l-au ucis și pe Fiul lui Dumnezeu.

Dragii mei, păstorii Bisericii au enorm de multe de învățat de la Sfântul Ioan Botezătorul. Biserica este cea care trebuie să îi îndrume pe oameni spre Isus Cristos, Mântuitorul lumii. Biserica trebuie să îi conducă pe oameni să creadă mesajul Evangheliei Domnului Isus Cristos, anume că noi primim iertarea păcatelor numai prin credința în Cristos. Din păcate însă, în prezent, o foarte mare parte a Bisericii Creștine eșuează în a predica acest mesaj al Evangheliei și, așa cum am mai spus, aceste Bisericii se concentrează pe a predica Legea, adică faptul că omul își câștigă mântuirea prin propriul efort de a asculta de ceea ce Dumnezeu le cere. Astăzi, cele mai multe Biserici Creștine nu predică iertarea păcatelor prin credința în Isus Cristos ci prin propriul nostru efort în a câștiga această iertare. Exact același lucru l-au făcut evreii cărora Sfântul Ioan Botezătorul le-a predicat pe Isus Cristos, Mântuitorul lumii.

Astăzi, mulți oameni au părerea că prin propria lor pietate pot merita beneficiile promise de către Dumnezeu în Legea sa. De aceea, ei pun un accent deosebit pe tot felul de tradiții pe care trebuie să fie împlinite pentru a câștiga favoarea lui Dumnezeu. Oamenii aceștia continuă să disprețuiască cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul care trimit către Isus Cristos spunând: iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29) și afirmă că noi înșine putem câștiga iertarea pentru păcatele noastre.

Ași vrea ca în final să ne întoarcem la cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul care spun: eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei Lui (Ioan 1:27). Observăm în aceste cuvinte cât de umil este Sfântul Ioan Botezătorul cu privire la Domnul Isus Cristos. Acest exemplu de umilință pe care fiecare dintre creștinii de astăzi ar trebui să o imite indiferent de situația lor. Sfântul Ioan Botezătorul era un om care trăia în ascultare de Dumnezeu și, cu toate acestea, el era perfect conștient cu privire la faptul că viața lui nu este una perfectă și că nu are nici un motiv de mândrie proprie înaintea lui Cristos. Acest aspect ne amintește de minunatele cuvinte spune de către Sfântul Apostol Paul: eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ce priveşte Legea, fariseu; în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană. Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Cristos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Cristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Cristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui (Filipeni 3:5-10). Sfântul Apostol Paul vorbește despre exact același lucru ca și Sfântul Ioan Botezătorul. El nu își pune speranța în propria lui neprihănire cu privire la Lege ci spune că își pune toată nădejdea în credința în Cristos și în neprihănirea pe care omul o primește prin credința în Isus Cristos.

Dragii mei, îmi doresc foarte mult ca în această ultimă Duminică din Advent să înțelegem ceea ce această pericopă de învață. Noi trebuie să ne trăim toată viața în ascultare de voința lui Dumnezeu. Trebuie să îl iubim pe Dumnezeu mai presus de orice și trebuie să îl iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Dumnezeu cere de la noi o astfel de supunere și de ascultare și amenință cu pedeapsa eternă în iad pe oricine nu se va supune acestor cereri. Dar atunci când venim înaintea lui Dumnezeu, noi trebuie să privim cu sinceritate la noi înșine și trebuie să ne vedem în lumina adevărului lui Dumnezeu, admițând că nu avem puterea să împlinim ceea ce Dumnezeu cere de la noi și că nu ne putem baza pe propria noastră neprihănire. Conform vieții noastre, noi nu merităm alt ceva decât pedeapsa veșnică. Dar, în același timp, noi trebuie să ne încredem în promisiunea Evangheliei care ne spune că prin jertfa lui Isus Cristos noi am fost iertați de păcatele noastre și îmbrăcați în neprihănirea Fiului lui Dumnezeu care ne va duce în viața cea veșnică după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El (2 Corinteni 5:21). Adevărata neprihănire nu este dată de Lege ci vine prin credința în promisiunea Evangheliei lui Isus Cristos, o evanghelie despre care Sfântul Apostol Paul spune:  mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: "Cel neprihănit va trăi prin credinţă (Romani 1:16-17)

 

Amin!