Dar dacă vine unul mai puternic decât el şi îl învinge, Luca 11:14-28

posted Mar 15, 2020, 11:40 AM by Sorin-Horia Trifa   [ updated Mar 15, 2020, 11:41 AM ]

Duminica Oculi, Predică Rev. Sorin H. Trifa

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Astăzi, în mila bunului Dumnezeu, suntem în cea de-a treia Duminică din Postul Mare, zi care, în calendarul Bisericii noastre poartă numele de Duminica Oculi. Această denumire vine din limba latină și se traduce prin expresia ”privesc”, expresie care o regăsim în Psalmul 25:15, unde, în limba română citim astfel:  ”Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul”. Textul pentru predica din Duminica Oculi, a treia Duminică din Postul Mare este din Luca 11:14-28.

14 Isus a scos un diavol şi acesta era mut; îndată ce a ieşit diavolul, mutul a început să vorbească, iar mulţimile se mirau. 15 Însă unii dintre ei spuneau: „Cu Béelzebul, căpetenia diavolilor, îi scoate pe diavoli”. 16 Alţii, ispitindu-l, cereau de la el un semn din ceruri. 17 Dar el, cunoscând gândurile lor, le-a spus: „Orice împărăţie dezbinată în ea însăşi se ruinează şi se prăbuşeşte casă peste casă. 18 Deci, dacă Satana este dezbinat în el însuşi, cum va dura împărăţia lui? Voi ziceţi că eu îi scot pe diavoli cu Béelzebul. 19 Dar dacă eu îi scot pe diavoli cu Béelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? Pentru aceasta ei vor fi judecătorii voştri. 20 Însă dacă eu îi scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, atunci împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi. 21 Când un om puternic, bine înarmat, îşi păzeşte casa, ceea ce are el este în siguranţă; 22 dar dacă vine unul mai puternic decât el şi îl învinge, îi ia armele în care se încredea şi împarte [prada]. 23 Cine nu este cu mine este împotriva mea şi cine nu adună cu mine risipeşte. 24 Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă. Negăsind-o, îşi zice: «Mă voi întoarce la casa mea din care am ieşit». 25 Venind, o găseşte măturată şi pusă în ordine. 26 Atunci merge şi aduce cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuiesc acolo, iar starea de pe urmă a omului aceluia devine mai rea decât cea dintâi”. 27 În timp ce spunea acestea, o femeie din mulţime şi-a ridicat vocea şi a spus: „Fericit sânul care te-a purtat şi pieptul la care ai supt!”. 28 Dar el a zis: „Mai degrabă fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!”.

 

Dragii mei, în aceste vremuri tulburi pentru orașul nostru, pentru țara noastră și pentru întreaga lume, în pericopa Evangheliei din această Duminică, Domnul Isus Cristos ne spune că: ”împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi” (Lc.11,20) iar prin minunea eliberării unui om mut de sub puterea diavolului, Domnul Isus Cristos ne demonstrează puterea sa și realitatea cuvintelor sale. Dumnezeu face toate aceste lucruri cu fiecare dintre noi în Botezul nostru, sacrament în care, prin Cuvânt și prin apă, Dumnezeu ne eliberează din robia diavolului și ne pune în împărăția sa. 

În această Duminică îmi doresc să vă dau o veste poate neplăcută. Vestea acesta spune faptul că în această lume nu există zonă neutră. Realitatea este că dacă un om nu aparține lui Dumnezeu, acesta nu este într-o stare neutră ci Scriptura ne spune faptul că persoana acesta se află negreșit în robia lui Satana. Prin păcat, omul nu doar se depărtează de Dumnezeu ci el intră sub autoritatea diavolului care îl înrobește prin păcat. Domnul Isus Cristos nu lasă nici o urmă de îndoială cu privire la acest aspect atunci când spune: ”cine nu este cu mine este împotriva mea şi cine nu adună cu mine risipeşte” (Mt.12,30). Cuvintele acestea ne spun ca dacă nu ne adunăm acolo unde Domnul este, nu vom avea parte de el. Cine nu este cu Dumnezeu nu este într-o situație neutră ci este împotriva lui Dumnezeu fiind sub puterea diavolului.

Scriptura ne învață faptul că fiecare om este, cel puțin pentru o vreme, sub robia diavolului. Sfântul Apostol Paul ne spune: ”Voi eraţi morţi din cauza greşelilor şi a păcatelor voastre, în care umblaţi odinioară după [mentalitatea] veacului lumii acesteia, după stăpânitorul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Printre aceştia am trăit şi noi toţi odinioară în poftele trupului nostru” (Ef.2,1-3). Diavolul ne-a furat de la Dumnezeu, înșelându-ne cu ispitele sale și apoi ne-a făcut robi ai săi prin păcat. În această robie, diavolul s-a bătut joc de noi, ne-a abuzat și ne-a chinuit, fiecare păcat aducând asupra noastră suferință și degradare, legându-ne de voința diavolului si de pasiunea ucigătoare a păcatului. Robia acesta nu ne-a adus absolut deloc fericire ci ne-a expus chinurilor, diavolul bătându-și joc de noi și degradându-ne sistematic. Chiar și situația specială în care omenirea întreagă se află în acest moment datorită epidemiei globale cu Covid 19 este o dovadă clară a modului în care diavolul își bate joc de această lume și a modului în care o ține robită în teroare. 

Dragii mei, ași vrea să privim foarte serios această problemă a diavolului. Nu ar trebui nici măcar o clipă să îl luăm în derâdere, așa cum mulți dintre contemporanii noștri o fac. Diavolul este o ființă puternică din a cărei robie nu ne putem nicidecum elibera prin puterile de care noi dispunem. Diavolul are arme puternice pentru a ne înrobi, minciuna și ispita fiind cu adevărat letale. După ce ne minte și ne ispitește să păcătuim, diavolul ne acuză ca fiind călcători ai Legii lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Ioan, în cartea Apocalipsei, îl descrie pe diavol astfel: ”acuzatorul fraţilor noştri, cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru ziua şi noaptea” (Rev.12,10). Diavolul este un pervers pentru că el ne atrage, ne minte și ne ispitește pentru a comite păcat și tot el este acela care ne acuză apoi ca fiind păcătoși care merităm mânia veșnică a lui Dumnezeu, pentru că diavolul știe foarte bine că absolut oricine nu aparține lui Cristos va fi condamnat pentru veșnicie.

Tot ceea ce v-am spus până acum sună sumbru dar este realitate pură. Totuși, acesta nu este singura realitate. Evanghelia din această Duminică ne spune astfel: ”Când un om puternic, bine înarmat, îşi păzeşte casa, ceea ce are el este în siguranţă; dar dacă vine unul mai puternic decât el şi îl învinge, îi ia armele în care se încredea şi împarte [prada]”(Lc.11,21-22). Dragii mei, aceste cuvinte pot să nu spună mare lucru la o citire superficială, însă, analizate cu atenție, acestea sunt Evanghelie pură! Dați-mi voie să vă spun la ce mă refer. Omul puternic, bine înarmat și care îşi păzeşte casa este diavolul! Este cel care ne ține sub stăpânirea sa. Mesajul suav al Evangheliei este însă partea a doua a acestui pasaj care ne spune: ”dar dacă vine unul mai puternic decât el şi îl învinge, îi ia armele în care se încredea şi împarte [prada]” (Lc.11,22).

Dragii mei, acest ”unul mai puternic decât el” este Domnul nostru Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu, atotputernicul nostru Mântuitor care vine cu ”degetul lui Dumnezeu” (Lc.11,20) și care distruge împărăția diavolului, îl învinge, îl pune la pământ și ne eliberează din această robie a păcatului și a morții. 

Dragii mei, această eliberare a noastră din robia diavolului a fost una care s-a derulat însă într-un mod pe care nimeni nu l-a anticipat, nici măcar diavolul însuși. A fost o modalitate foarte ciudată în care Dumnezeu ne-a dat viață folosindu-se de moarte .

Diavolul a știu faptul că acest om din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu întrupat. Nici o clipă nu s-a pus problema ca diavolul să nu creadă acest lucru. Din contră, Sfântul Iacov ne spune: ”diavolii cred şi se cutremură” (Ic.2,19). Cu toate acestea, diavolul nu a dat înapoi de la al ispiti pe Domnul Isus Cristos, de la al acuza că încalcă Legea lui Dumnezeu, de la a pune pe umerii lui povara păcatelor, de la al lovi, de la al biciui și, în cele din urmă, de la al ucide. Dar, răspunsul Domnului Isus Cristos la toate aceste brutalități a fost unul cu totul neașteptat. El a răspuns lăsând ca sângele său să se reverse asupra iadului spălând astfel păcatele lumii. Prin jertfa lui pe cruce, prin moartea lui, Domnul Isus Cristos a făcut drept ceea ce păcatul strâmbase în creația lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că prin vărsarea sângelui său, Cristos a schimbat întunericul păcatului în lumină și astfel: ”orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie” (Mt.11,5). Prin cuiele care i-au străpuns mâinile și picioarele, Cristos a străpuns armura diavolului, i-a luat armele în care se încredea și cu ajutorul cărora ne ținea în robie, și ne-a eliberat. Prin moarte lui pe cruce, Cristos a zdrobit capul diavolului așa cum a promis Dumnezeu în Eden prin cuvintele: ”Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei. Acesta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul” (Gen.3,15).

Dragii mei, Satana pare să fie ”un om puternic, bine înarmat” (Lc.11,21), dar credeți-mă că armele lui și puterea lui sunt complet neputincioase în fața jertfei lui Cristos. Diavolul se aștepta ca Dumnezeu să vină în lumea noastră pentru a aduce judecată și condamnare asupra tuturor acelora care erau în robia păcatului. Dar Fiul lui Dumnezeu l-a surprins până și pe diavol pentru că el a venit nu să judece păcatul nostru și să ne aducă condamnarea pentru el ci pentru a lua asupra sa condamnarea lui Dumnezeu și pentru a spăla păcatele noastre în sângele său. Astfel, Fiul lui Dumnezeu a cucerit moartea, a dărâmat porțile Iadului și i-a eliberat pe aceia care erau prizonierii diavolului sau prada diavolului furată de la Dumnezeu.

Dragii mei, în pericopa din această Duminică îl vedem pe Domnul nostru Isus Cristos alungând pe diavol cu degetul lui Dumnezeu. Același Cristos pune în inima noastră Cuvântul său aducător de viață și naște în inimile noastre răzvrătite credința în promisiunile Evangheliei sale. Prin Cuvânt, Duhul lui Dumnezeu ne deschide ochii orbiți de păcat, ne deschide urechile surzite de păcat, de deschide buzele amuțite de păcat și, prin credință, ne face să vedem, să auzim și să mărturisim numele sfânt al celui care ne-a eliberat din robia diavolului. De acum înainte nu mai suntem fiii întunericului ci Sfântul Apostol Paul spune ”Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei” (1 Tes.5,5). Prin Cristos, diavolul nu mai este în noi ci Sfântul Apostol Paul ne spune astfel: ”dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut, iată, au devenit noi” (2Cor.5,17). 

Dragii mei, noi nu mai suntem în robia diavolului ci am revenit înapoi în casa Tatălui nostru. Dar lupta cea grea nu s-a terminat. Diavolul este puternic și bine înarmat și nu se recunoaște învins. El ne vrea cu putere reîntorși în robia păcatului de aceea caută cu înverșunare să ne lovească după cum spune Sfântul Apostol Petru: ”Duşmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dă târcoale căutând pe cine să înghită!” (1Pet.5,8). Diavolul stârnește adevărate furtuni în jurul nostru pentru că ne dorește din nou în robia lui. De aceea el întoarce lumea împotriva noastră, ne pune în situații dificile, aduce asupra noastră molime și calamități pentru că diavolul ne vrea pentru el. Dar, dragii mei, să nu credeți că diavolul ne iubește și din iubire ne vrea pentru el. NU! Diavolului nu îi pasă câtuși de puțin de noi. Tot ceea ce el vrea este ca noi să împărtășim condamnarea lui și blestemul aruncat de către Dumnezeu asupra lui. Diavolul ne vrea pentru el pentru că vrea să împărtășim condamnarea lui!

Este momentul să recunoaștem faptul că suntem încă slabi în fața diavolului. Dacă vă îndoiți de această afirmație, vă rog să analizați cu câtă ușurință ne convingem conștiința că nu este o problemă să amânăm de exemplu mersul la Biserica pentru a împlini o dorință a sufletului nostru. Cât de ușor este să amânăm studierea Cuvântului sau rugăciunea pentru a putea viziona filmul preferat, sau un meci sau finalul emisiunii îndrăgite. Aflați că acestea sunt ispite prin care diavolul caută să ne răstoarne din Cristos.

Pericopa din această Duminică ne spune astfel: ”Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă. Negăsind-o, îşi zice: «Mă voi întoarce la casa mea din care am ieşit». Venind, o găseşte măturată şi pusă în ordine. Atunci merge şi aduce cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuiesc acolo, iar starea de pe urmă a omului aceluia devine mai rea decât cea dintâi” (Mt.11,24-26). Acest pasaj ne învață faptul că viața noastră trebuie să fie una de continuă pocăință pentru a nu permite diavolului să pună iar stăpânire pe noi. Dacă vom lăsa ca spiritul lumii și poftele acestui trup să continue să ne domine, riscăm să experimentăm avertismentul Domnului Isus Cristos și să revenim în robia diavolului. Creștinul trebuie să se împotrivească păcatului care izvorăște din vechiul Adam. Această împotrivire nu se face însă în baza propriilor noastre forțe ci se face prin întoarcerea continuă la botezul nostru și prin participarea noastră la împărtășirea cu mijloacele harului, Cuvântul lui Dumnezeu și Sfintele Sacramente prin intermediul cărora Cristos ne iartă păcatele în Sfânta sa Biserică. În felul acesta noi avem capacitatea de al alunga mereu și mereu pe diavol de la noi prin ”degetul lui Dumnezeu” (Lc.11,20). Îmbrăcați cu Cristos, prin Cuvânt și Sacramente, și crezând în mod neîntrerupt în promisiunea lui Dumnezeu, noi suntem cu Cristos și în felul acesta suntem mereu biruitori în fața diavolului după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”noi suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit” (Rom.8,37). În Cristos noi suntem liberi să trăim ca niște creștini, mărturisind numele Domnului și lăudându-l pentru harul său. Suntem liberi să ne bucurăm de faptul că aparținem lui Cristos. Iar Cristos este mereu cu noi, în Sfânta sa Biserică, vindecându-ne și hrănindu-ne cu harul său salvator.

Dragii mei, trăim clipe grele. Nu vorbim despre o noutate istorică dar pentru mulți dintre noi, în special cei mai tineri, este ceva provocator. Pare că lumea se surpă sub puterea celui rău. Dar aceste lucruri nu ne vor speria dacă suntem în Cristos pentru că știm că oricât de mult s-ar lupta diavolul să ne readucă în robia terorii, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune prin gura Sfântului Apostol Paul astfel: ”sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru” (Rom.8,37-39).

Amin!