De ce "lutheran confesional"?

posted Sep 12, 2016, 1:31 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Sep 22, 2016, 8:19 AM ]

In prezent, in lumea protestanta are loc o renaste a confesionalismului luteran. Inima confesionalismului lutheran este o mărturie corectă a Evangheliei lui Cristos. Asa se nasc intrebari firesti in randul lutheranilor din prezent. Ce rol joacă „Confesiunile de Credinta” în lucrarea misiunii noastre? Cum influenteaza confesionalismul doctrina si inchinarea noastră? Auzim, in ultimul timp, afirmatii de genul „eu sunt crestin evanghelic lutheran”.  Pornind exact de la aceasta afirmatie, teza care umeaza reprezinta o incercare de a aduce lumina asupra a ceea ce reprezinta cu adevărat confesionalismul evanghelic lutheran si ce este o Biserica Lutherana Confesionala.


 

Un lutheran confesional este un crestin „norma normans”. Preotii evanghelici sunt bine familiarizați cu acest termen. Dar, pentru ca laicii nu au aceeasi intelegere clara, in urmatoarele randuri vom expune, pe scurt, o serie de explicatii. „norma normans” are de a face cu norma, sau standardul, care este utilizat pentru a determina ceea ce se invata în Bisericile Evanghelice Lutherane. „Confesiunile de Credinta” nu sunt „norma normans”, prin aceasta intelegandu-se caele nu sunt standardul dupa care se ghideaza Biserica. Un evanghelic lutheran confesional nu se va uita mai întâi la „Confesiunile de Credinta” pentru a determina ce ar trebui să învețe Biserica.


Pentru un evanghelic lutheran, Sfintele Scripturi sunt „norma normans”. „Confesiunile de Credinta” sunt „norma normata”, adica acestea sunt subordonate Sfintelor Scripturi. Confesiunile înșiși sunt foarte clare cu privire la acest lucru: „noi credem, învățam și mărturisim că singura regulă și singurul principiul conform căruia toate învățăturile trebuie să fie evaluate și judecate sunt scrierile profetice și apostolice ale Vechiului și Noului Testament. Alte scrieri, antice sau contemporane, oricare ar fi numele lor, nu sunt considerate egale cu Sfintele Scripturi, ci toate vor fi supuse acesteia și să nu fie acceptată într-un alt mod. Sfânta Scriptură rămâne singurul judecător  și principiu călăuzitor, conform căruia, toate învățăturile ar și trebuie să fie recunoscute și judecate” (Formula Concordului, Epitome, Introducere)

 

Practic vorbind, ca o concluzie a ceea ce am afirmat mai sus, spunem ca nu folosim  „Confesiunile de Credinta” pentru a sustine Sfanta Scriptura ci folosim Sfanta Scriptura pentru a sustine „Confesiunile de Credinta”. Începem intotdeauna cu Sfanta Scriptura și mai apoi ne uitam la „Confesiunile de Credinta” ca la o mărturie valabilă, de încredere, în ceea ce Sfinta Scriptura ne învață. Lutherani confesionali care afirma ca Sfanta Scriptura este „norma normans”, nu vor spune, sub nici o forma, mai mult decât spune Sfanta Scriptura. Deoarece Sfanta Scriptura este „norma normans”, ceea ce ea contine este ceea ce luterani confesionali vor crede. Luterani confesionali, în zelul lor de a susține „Confesiunile de Credinta”, vor fi atenti să nu spuna ceva diferit fata de ceea ce afirma Sfanta Scriptura. Asadar, strigătul credintei pentru un luteran confesional nu este: "la Confesiuni” ci trebuie sa fie "la Scripturi”.


Un lutheran confesional este un „quia”. „Quia” este un cuvant latin care înseamnă "deoarece". Un sinonim folosit pentru acest cuvant este "în măsura în care". Evanghelicii lutherani accepta „Confesiunile de Credinta” in masura in care acestea învață exact ceea ce învață Cuvântul lui Dumnezeu. Crestinii evanghelici lutherani nu vor accepta „Confesiunile de Credinta” chiar si daca acestea nu sunt de acord cu Sfanta Scriptura, deoarece „Confesiunile de Credinta” nu sunt Cuvantul lui Dumnezeu. Evanghelici lutherani confesional accepta „Confesiunile de Credinta”  deoarece sunt convinși că acestea reprezinta doar o mărturie a ceea ce Cuvantul lui Dumnezeu ne învață.

 

In prezent, exista multe Biserici  care se mândresc cu faptul ca sunt non-confesionale. Aceste Biserici afirma ca "singura noastră mărturisire de credinta este Biblia". Sună foarte bine, desigur, dar este, deasemenea, inadecvat. Cum credeti ca ar sta lucrurile in lumea crestina dacă toată lumea care spune: "credinta noastra este exprimata numai in Biblie"?. Un martor al lui Iehova vine la usa dumneavoastra si spune: "noi suntem strict o biserică biblică". In consecinta, mai putem sa spunem ca exista diferente între doctrina martorilor lui Iehova și cea a unui crestin lutheran? „Confesiunile de Credinta” s-au născut din controversele existente in lumea crestina. În Biserica Primara a existat, de exemplu, o controversa cristologica. Cine este Cristos? Care este relatia si legatura lui cu Tatăl și cu Duhul Sfânt? Primele „Confesiunile de Credinta” ale Bisericii Crestine, „Crezul Apostolilor ", „Crezul de la Niceea” și „Crezul Atanasian”, la care lutheranii confesionali subscriu, au dat răspunsul Sfintei Scripturi la aceaste întrebari. La vremea Reformei din Secolul al XVI-lea una dintre cele mai uzate invataturi a fost doctrina justificării numai prin credinta. Cum ajunge un păcătos sa fie drept în ochii lui Dumnezeu? Această întrebare și altele legate de acesta au primit răspuns în cele șase „Confesiuni de Credinta Lutherane”: Micul si Marele Catehism ale lui Martin Luther (1529), Mărturisirea de Credinta de la Augsburg (1530), Apologia Mărturisirii de credinta de la Augsburg (1531), Articolele de la Schmalkalden (1537) si Formula Concordului (1580). „Confesiunile de Credinta Lutherane” definesc cine suntem noi, lutheranii. În mod ideal, ar fi suficient să spunem: "noi suntem creștini biblici deci suntem lutherani”. Dar denumirea de "lutheran” nu este protejata de copyright și mulți dintre cei care se folosesc astazi de acest nume nu au nici pe departe o credinta evanghelica lutherana ci, nu de putine ori, sunt persoane care au adoptat un sincretism dogmatic cu puternice influente neo-protestante. Pentru a ne putea numi cu adevarat "lutherani", noi trebuie sa ne identificăm atat din punct de vedere dogmatic cat si din punct de vedere al inchinarii cu „Confesiunile de Credinta Lutherane”.


Un lutheran confesional este un crestin care crede in justificarea obiectiva. Problema pacatului este una universală. Sfanta Scriptura ne spune ca "nu este nici un om drept pe pământ” (Ecl.7:20) si ca „plata păcatului este moartea" (Romani 6:23). Deaceea, soluția lui Dumnezeu la problema pacatului  este, de asemenea, o solutie universala. "
Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor" (Isaia 53:6). "El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre, și nu numai pentru ale noastre ci și pentru păcatele
întreagii lumi " (1Ioan 2:2). Iata ceea ce gasim scris in „Confesiunile de Credinta Lutherane”: „Dumnezeu aduce viață pentru toți oamenii. Căci, „după cum prin neascultarea unui singur om, mulți [adică, toti] s-au făcut păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur om, mulți [adică toti] vor fi făcuți neprihăniți"(Romani 5: 18-19)”. (Formula Concordului, Declarația Solida, articolul 12)

 

Având în vedere implicațiile uriașe ale justificarii obiective poate sa ni se para un pic surprinzător
faptul că „Confesiunile de Credinta Lutherane” nu au un articol dedicat acestui subiect, deși se ocupă pe larg cu tratarea doctrinei despre justificarea subiectiva sau justificarea personala. Există, probabil, o explicatie foarte simpla pentru aceasta problema, anume aceea ca aceasta dogma nu a fost un punct de dispută între romano-catolicii și adepți lui Martin Luther. Problema reala a fost: „cum poate primi un pacatos beneficiul răscumpărarii lui Cristos?”. Prin urmare, accentul nu a fost pus atât de mult pe justificare obiectiva, universala, ci pe justificarea individuală. Cu toate acestea, deși nu există un articol separat în „Confesiunile de Credinta Lutherane” despre justificarea obiectiva, aceasta doctrina este, cu siguranță, asumata de catre evanghelicii lutherani. Doctrina justificării obiective este invatata de catre Sfintele Scripturi și este regasita, ca atare, în „Confesiunile de Credinta Lutherane” fiind o comoară specială a Bisericii Evanghelice Lutherane. Ea ne asigură că nu putem merge greșit atunci când vom stabili misiunile Bisericii noastre. Oriunde vom merge, fiecare persoană, indiferent de culoare, de clasă, sau cultura, se numără printre cei pe care Dumnezeu, în Cristos, a declarat-o dreapta în ochii Lui. Lumea, și fiecare persoană din ea, este domeniul misiunii noastre.


Un lutheran confesional este un crestin care crede in justificarea subiectiva, individuala. Sfantul Apostol Pavel vorbește despre ceea ce luterani confesionale numesc justificare subuectiva, sau individuală, în aceste cuvinte familiare: "Noi susținem că omul este socotit neprihănit prin credință, fără faptele Legii" (Romani 3:28). Justificare reprezinta actul lui Dumnezeu de a declara pe păcătos neprihănit în ochii Lui, nu prin fapte, ci prin har, numai prin credință, pe seama ispășirii înlocuitoare a lui Cristos, care este inima și centrul teologiei lutherane confesionale.

 

„Confesiunile de Credinta Lutherane”: „acest articol despre îndreptățirea prin credință (cum spune Apologia) este "cel mai important dintre toate învățături crestine " si mai apoi "fara de care nici o conștiință slabă nu poate avea liniste de durata si nici nu poate sa recunosca în mod corespunzător bogățiile harului lui Cristos”. Martin Luther afirma despre justificarea prin credinta astfel: "dacă acesta învățătură stă în puritatea sa, atunci Creștinătatea va rămâne, de asemenea, pura și buna, nedivizată și neseparata, dar în cazul în care nu, atunci este imposibil sa se poata îndepărta orice eroare sau spirit sectar." (Formula Concordului, Declarația Solida, articolul 3). Tot in  „Confesiunile de Credinta Lutherane” citim astfel: „numai prin credință se obține iertarea păcatelor, pe seama lui Cristos și numai prin credință suntem justificati, adica, din oameni pacatosi suntem făcuți neprihăniți sau drepti” (Apologia Marturisirii de Credinta de la Augsburg, articolul 4). Evanghelicii lutherani confesionali au o poveste de spus, povestea unui Dumnezeu „care a iubit lumea atât de mult încât a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”.


Toate doctrina Bisericii Evanghelice Lutherane este una practica. Acesta se aplică în viața oamenilor. Lutheranii confesionali considera doctrina justificarii subiective, mântuirea prin har, numai prin credință ca fiind o comoara, o bijuterie de nepretuit, oferita de Dumnezeu copiilor sai. Nu există nici o altă cale pentru  a avea certitudinea mantuirii. Acesta este motivul pentru care, despre doctrina justificarii prin credinta s-a spus, in mod corespunzător, ca este „articulus stantis et cadentis ecclesiae”, adica invatatura in functie de care Biserica sta sau cade.


Un lutheran confesional este un crestin care crede in mijloacele harului oferit de Dumnezeu. Lutherani confesionali subscriu fărărezervare la ceea ce „Confesiunile de Credinta Lutherane” afirma: ”Dumnezeu cheama oamenii la mântuire veșnică si, pentru ai atrage la sine, pentru ai converti, pentru a le da nașterea din nou, și ai sfinți, Dumnezeu foloseste aceste mijloace ale harului, care sunt Cuvântul Sfânt (pe care oamenii il aud proclamat sau citit) și Sfintele Sacramente (pe care le utilizeaza impreuna cu Cuvântul Său)”. (Formula Concordului, Declarația Solida, articolul 2). Mijloacele harului sunt folosite de catre Dumnezeu pentru a crea si pentru a intari credinta copiiilor sai. Utilizate în mod corespunzător, mijloacele harului, sunt o comoara a Bisericii lui Cristos. Oamenii au nevoie de Duhul Sfant pentru a putea produce roade placute lui Dumnezeu. Duhul Sfânt lucrează in copiii lui Dumenzeu doar prin Cuvântul Sfant și prin Sfintele Sacramente, deaceea, mijloacele harului reprezinta o doctrina foarte importanta pentru orice lutheran confesional.

 

Un lutheran confesional este un lutheran evanghelic. E trist că acest cuvânt frumos este așa de rău
abuzat în timpul nostru, astfel încât, probabil, a pierdut o parte din strălucire. Cuvantul acesta este folosit de atat de multe grupari crestine incat este dificil sa il mai distingem in adevarata lui insemnatate. Exista asa-zisi evanghelici care nu înțeleg și, prin urmare, nu se aplică în mod corespunzător distincția dintre Lege și Evanghelie si, prin urmare, nu sunt cu adevărat evangelici ci doar, in mod abuziv, uzeaza necorespunzator de acest termen.


Un lutheran evanghelic este un crestin  centrat pe Sfanta Evanghelica. Evanghelia este mesajul de justificare, anume că Dumnezeu declară pe păcătos ca fiind neprihănit prin har, prin credință, prin Cristos. Dacă justificarea prin credinta este „doctrina” pe care Biserica stă sau cade, Evanghelia este „mesajul” pe care Biserica stă sau cade. Un lutheran confesional nu se va pozitiona nici mai prejos dar nici mai presus de Sfanta Evanghelie.

 

Un lutheran confesional afirma ca există doctrine fundamentale, doctrine care sunt necesare pentru mântuire, și doctrinele non-fundamentale, doctrine care nu sunt critice pentru mântuire. Dar, evanghelicii lutheran cred ca, din moment ce Scriptura este in totalitate Cuvântul lui Dumnezeu, fiecare doctrină în ea, este extrem de importanta. Din pacate, in lumea asa-zisa „evanghelica”, numărul doctrinelor vitale pentru mantuire s-a diminuat ingrijorator ajungandu-se la o serie de grupari „evanghelice” care nu mai au aproape nici o doctrina fundamentala, multi crestini non-confesionali afirmand ca „doctrinele te ingradesc si te limiteaza la fundamentalism” sau „lumea a evoluat si este normal ca si doctrinele sa se schimbe”. Luteranii confesionali nu vom ceda la presiunea de a se conforma curentului acestei lumi, cu atat mai mult  dacă aceste modificări intră în contradicție cu Evanghelia lui Dumnezeu.

 

Noi, Biserica Lutherana Confesionala din Romania, suntem o Biserica Evanghelica pura. Suntem lutherani ortodoxi, adica conservatori sau confesionali. Noi nu facem „casa buna” cu acei evanghelici care imping doctrinele la extreme sau care le devalorizeaza. Cu toate acestea nu suntem „extremisti” sau „fundamentalisti”. In Bisericile noastre, dupa cum deja se stie, exita chestiuni de indiferenta, adica „adiaphora” (traducerea fidela a acestui termen este „nu conteaza”). Acestea sunt practici care nu sunt nici poruncite dar nici interzise de Sfanta Scriptură. Luteranii confesionali nu au un „cod rabinic” sau o carte de drept canonic care sa le  spuna exact ce să facă în fiecare situatie. Domnul nostru, în Cuvântul Sau, ne ofera o libertate de manifestare a credintei noastre. În loc sa ne spuna exact cea ce avem voie sa mănâncam și să bem, așa cum a spus credincioșilor din Vechiul Testament, Dumnezeu pur și simplu ne spune: "faceti totul pentru slava lui Dumnezeu " (1 Corinteni 10:31). Inchinarea evanghelica lutherana este, asadar, o inchinare spre slava lui Dumnezeu chiar daca nu are o reglementare foarte stricta. Din acst motiv, inchinarea lutherana difera de la o natiune la alta, de la un grup etnic la altul. Totusi, structura de baza a inchinarii ramane una identica.

 

Privitor la acest aspect, „Confesiunile de Credinta Lutherane” afirma astfel:  „ceremonii sau practicile bisericești care nu sunt nici poruncite dar nici interzise de catre Cuvântul lui Dumnezeu, au fost stabilite doar pentru ordinea și decența inchinarii. Nici o  Biserică ar trebui să condamne o alta Biserica doar pentru că aceasta din urma are mai puține sau mai multe ceremonii externe atunci când nu sunt  afectate articolele de credință și sunt  admistrate corect Sfintele Sacramente” (Formula Concordului, Declarația Solida, articolul 10)

 

Martin Luther afirma si el urmatoarele: „observăm ziua Domnului, Craciunul, Pastele și alte sarbatori. Noi nu legam conștiințele cu sarcini privitoare la acestea. Scopul lor este ca totul să fie făcut în Biserică într-un mod ordonat și fără confuzie, astfel încât armonia sa nu poata fi deranjata. Mai presus de toate observăm ca cu aceste ocazii de inchinare se păstreaza slujba Cuvântului, astfel încât oamenii se pot aduna pentru a auzi Cuvântul, să învețe, să il cunoasca pe Dumnezeu, să se roage împreună pentru orice nevoie și să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru binecuvântările sale. Cred că acesta a fost motivul principal pentru care, părinții Bisericii au instituit sarbatorile Bisericii” (Martin Luther, Comentariu la Galateni)

 

Un lutheran evanghelic nu va face niciodata reguli pe care Cuvântul lui Dumnezeu nu le face. Un evanghelic lutheran este un crestin centrat pe Sfanta Evanghelie.

 

Un lutheran confesional este un crestin misionar. Lutheranii nu vor ascunde binecuvantarile lui Dumnezeu ci le va raspandi celor din jur. Spiritul misionar are doua mari laturi. O prima latura consta in apararea adevarului de cei care doresc sa il compromita, ce-a de-a doua latura este aceea de raspandire a adevarului.  Totusi, trebuie sa recunoasctem ca in zelul evanghelicilor lutherani de a menține puritatea doctrinei, intr-o oarecare masura s-a compromis cea de-a doua latura, anume angajamentul catre misiunea in lume.  Exista o viziune destul de periculoasa in sanul multor Biserici Evanghelice Lutherane unde prospera conceptul conform caruia: "nu trebuie să ne facem griji cu privire la evanghelizare. Dumnezeu ii va duce, cu siguranta, pe aleșii lui în cer". Acest lucru este cat se poate de adevărat, desigur dar Isus este cel care ne spune: "Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor, iar apoi va veni sfârșitul" (Matei 24:14). Mantuirotul nu spune ca Evanghelia va fi predicată ci ca Evanghelia trebuie să fie predicata, adica la imperativ. Prin predicarea Evangheliei, Dumnezeu isi aduna alesi, iar noi suntem cei care trebuie sacontribuim la aceasta lucrare. Acest lucru se va întâmpla. Dumnezeu va face să se întâmple predicarea Evangheliei cu noi sau fără noi. Din acest motiv, sarcina noastra misionara este cu atat mai valoroasa pentru noi. Daca noi nu vom misiona, Dumnezeu va ridica pe altii care sa o faca. Lutherani confesionali se vor implica sa mărturiseasca Evanghelia, si vor face acest lucru cu mare bucurie. Pentru noi, faptul ca suntem folositi de catre Domnul nostru în lucrarea sa plină de har de a aduna în aleșii lui prin Evanghelie este un mare privilegiu!

 

Iata ce afirma „Confesiunile de Credinta Lutherane” : „este intenția noastră aceea de a da mărturie în fața lui Dumnezeu și tuturor oamenilor care sunt în viață astăzi dar si celor care vor veni după noi. In aceasta vom apărea în fața judecății tronul lui Isus Cristos, prin harul lui Dumnezeu, cu inima neînfricata și astfel vom da seama de credința noastră, și nu vom avea nici secret” (Formula Concordului, Declarația Solida, articolul 12)

 

Deși, dupa cum am vazut, există o varietate de moduri in care s-ar putea răspunde la întrebarea „ce este un crestin lutheran”, cel mai complet si simplu răspuns este urmatorul: "un luteran este o persoană care crede, învață și mărturisește adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu asa cum acestea sunt cuprinse și mărturisite în Cartea Concordului". Cartea Concord reprezinta o colectie dogmatica lutherana care cuprinde marturisirile de credinta ecumenice: Crezul Apostolic, Crezul de la Niceea si Crezul Athanasian dar si confesiunile lutherane de credință.: Micul Catehismul al lui Martin Luther (1529), Catehismul Mare al lui Martin Luther (1529), Marturisirea de la Augsburg (1530), Apologia Marturisirii de la Augsburg (1531), Articolele de la Smalcald (1536) si Formula Concordiei (1577).

 

Cele trei crezuri ecumenice în Cartea Concordului sunt Crezul Apostolic, Crezul de la Niceea și Crezul Atanasian. Acestea sunt declarate ca fiind "ecumenice", sau universale, deoarece sunt acceptate de creștinii din întreaga lume ca expresii corecte a ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu ne învață.

 

Martin Luther si-a dat seama in foarte scurt timp despre cat de ignoranti erau atat laici cat și clerul din vremea sa cu privire la adevărurile fundamentale ale credintei crestine. In jurul anului 1529, reformatorul german a scris două manuale pentru ai ajuta pe preoti și pe conducătorii familiilor in lucrarea de predare a credinței. Catehismul Mic și Catehismul Mare sunt organizate, ambele, în jurul a șase teme majore: Cele Zece Porunci, Crezul Apostolic, Rugăciunea Domnului, Sfântul Botez, Confesarea, și Sacramentul Altarului. Aceste doua documente au fost universal acceptate ca fiind rezumate ale doctrinei lutherane astfel că acestea au fost incluse ca parti importante a Cărții Concordului.

 

În anul 1530, luteranilor le-a fost solicitat să prezinte o mărturisirea de credință în fața împăratului Carol al V-lea, in cadrul Dietei de la Augsburg, Germania. Cu aceasta ocazie, Philip Melanchton, sub indrumarea lui Martin Luther,  a scris Mărturisirea de la Augsburg, marturisire care a fost citita în fața curții imperiale in data de 30 iunie 1530. Un an mai târziu, luteranii au prezentat o detaliere a Mărturisirii de la Augsburg,. Aceasta Apologie a fost scrisa tot de catre Philip Melanchthon. In Apologia Marturisirii de la Augsburg, cel  mai lung capitol este dedicat celui mai important adevăr credinței crestine, mai precis doctrina justificării doar prin har, prin credință, în Cristos.

 

În anul 1537, lui Martin Luther i sa cerut să pregătească o declarație de credință pentru a fi prezentata la un consiliu organizat de catre Bisericia Romano-Catolica. Aceasta marturisire de credinta a fost una foarte îndrăzneață și energică, lucru care a facut ca mai târziu sa fie încorporată în Cartea Concordului. Acesta marturisire a fost prezentata initial unui grup de conducători lutherani reuniți în orașul german Smalcald.

 

După moartea lui Martin Luther  în anul 1546, intre lutherani au aparut controverse semnificative care au afectat Biserica Evanghelica. Pentru a pune capăt acestor controverse doctrinare, Biserica Evanghelica, in anul 1577,  a elaborat documentul numit Formula Concordului. In urma aparitiei acestui document, Biserica a fost capabila să avanseze unita în ceea ce credea, învățata și marturisea.

 

In anul 1580, toate scrierile confesionale menționate mai sus au fost adunate într-un singur volum numit Cartea Concordului.

 

Evanghelicii lutherani afirma că: "Cuvântul lui Dumnezeu este și trebuie să rămână singura regula și norma de verificare a tuturor doctrinelor" (Formula Concordului , Declaratia Solida, Articolul 9). Astfel, autoritatea Sfintelor Scripturilor este completă, sigură și finala. Sfintele Scripturi sunt acceptate de catre confesiunile de credinta lutherane ca fiind „Cuvântul real al lui Dumnezeu”.  Biblia este "Cuvântul pur, infailibil, și inalterabil al lui Dumnezeu”. Confesiunile de credinta lutherane reprezinta "baza, regula, și norma care indica ca toate doctrinele să fie judecate în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu "(Formula Concordului , Declaratia Solida, Reguli si Norme) . Deoarece confesiunile de credinta lutherane sunt complet de acord din punct de vedere doctrinal cu Cuvântul lui Dumnezeu, ele servesc ca standard pentru  Bisericile Evanghelice Luterane in a determina ceea ce este conform cu Sfintele Scripturi si trebuie predicat.

 

Reforma luterana nu a fost o revoltă spirituala sau sociala, ci mai degrabă a început ca o marturisire sinceră si plina de îngrijorare a acelor falsuri si invataturi gresit intelese care, din păcate, chiar și in prezent, ascund gloria lui Isus Cristos. Ceea ce l-a motivat pe Martin Luther a fost o preocupare zeloasa pentru Evanghelia lui Isus Cristos. Iată cum explica marturisirile lutherane de credinta despre ceea ce Evanghelia vorbeste: "ființele umane nu au ținut legea lui Dumnezeu si au păcătuit. Astfel, natura umana a fost corupta, gândurile, cuvintele și faptele s-au transformat intr-o lupta împotriva lui Dumnezeu. Datorita acestui motiv, oamenii se afla sub mânia lui Dumnezeu precum și sub pedeapsa cu focurile iadului. Evanghelia, în sensul său strict, învață ca oamenii ar trebui să creadă in iertarea pacatelor pe care o primesc de la Dumnezeu si care este prin Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Cristos care a luat asupra Sa blestemul legii și suportat-o pentru noi, a ispășit și a plătit pentru toate păcatele noastre. Prin Isus Cristos suntem restaurati, in harul lui Dumnezeu, si obținem iertarea păcatelor prin credință și si astfel suntem mantuiti. ... Aceasta este o veste bună, o veste plină de bucurie, că Dumnezeu nu vrea să pedepsească păcatul ci să-l ierte pentru Cristos” (Formula Concordului, Declaratia Solida, 20).

 

Cuvântul "confesional" este folosit într-o varietate de moduri, dar atunci când vorbim despre un lutheran "confesional" ne referim la un luteran care declară public faptul ca credința lui este în armonie cu documentele conținute în Cartea Concordului. In armonie cu aceasta definitie, iata care sunt ultimele cuvinte scrise în Cartea Concordului: "Prin urmare, este intenția noastră sa dam mărturie în fața lui Dumnezeu și in fata creștinătatii, pentru cei care sunt în viață astăzi și pentru cei care vor veni după noi, cu privire la toate articolele controversate ale credinței pe care le-am abordat, ca nu exista nici o altă explicație si ca aceasta este învățătura noastră de credința. In aceasta credinta vom merge în fața tronului de judecată al lui Isus Cristos, prin voia lui Dumnezeu, cu inima neînfricata și, astfel, dand seama de credința noastră, nu vom avea nici un secret. Prin puterea harului lui Dumnezeu, ne propunem să respectăm această mărturisire de credinta."( Formula Concordului, Declaratia Solida, XII , 40).

 

Lutheran confesional este o persoană care marturiseste Evanghelia lui Cristos si care crede adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu  așa cum acestea sunt explicate și predate în Cartea Concordului. Luterani confesionali insista că toate doctrinele trebuie să fie conforme cu standardele confesionale stabilite de catre marturisirile lutherane de credinta. Un lutheran confesional este acel om care onorează Cuvântul lui Dumnezeu. Este dorința lui Dumnezeu ca Sfanta Sa Biserica să fie în acord cu privire la doctrină astfel incat credinciosii sa trăiasca în pace unul cu altul (1Cor.1:10; 2Cor.13:11). Acesta este motivul pentru care consideram drept o comoara toate mărturisirile prețioase ale adevărului creștin pe care le avem în Cartea Concordului. Pentru lutheranii confesionali, nu există nici o altă colecție de documente sau declarații ale Bisericii lui Cristos care sa prezinte atat de clar învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu precum o fac documentele care alcatuiesc Cartea Concordului: Crezul Apostolic, Crezul de la Niceea, Crezul Athanasian, Micul Catehismul al lui Martin Luther (1529), Catehismul Mare al lui Martin Luther (1529), Marturisirea de la Augsburg (1530), Apologia Marturisirii de la Augsburg (1531), Articolele de la Smalcald (1536) si Formula Concordiei (1577).

 

            Un articol de Sorin H. Trifa