De la tristețe la bucurie, Matei 11:2-10

posted Dec 17, 2018, 5:44 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther

Har și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, dragii mei, în această zi friguroasă suntem astăzi suntem în cea de-a treia Duminică din Advent, o Duminica cu totul specială care poartă denumirea de Duminica Gaudete. Această expresie în limba latină se traduce în limba română prin: Bucură-te. Ziua acesta este o Duminică a Adventului, deci este o zi a bucuriei, așa cum sunt fiecare dintre Duminici deoarece ele ne amintesc de învierea în glorie a Domnului nostru Isus Cristos și de mântuirea noastră din robia păcatului, a morții și a diavolului. Predica pentru această zi minunată de bucurie este din Matei 11:2-10

Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Cristos şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: "Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?" Drept răspuns, Isus le-a zis: "Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi: orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia. Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire." Pe când se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: "Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt? Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc; căci el este acela despre care s-a scris: "Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.". Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el. 

În cadrul acestei pericope descoperim doua aspecte care ne atrag atenția. În prima parte a pericopei îl vedem pe Sfântul Ioan Botezătorul, aflat în închisoare, trimițându-și ucenicii la Cristos pentru a îl întreba pe acesta dacă el este Mesia și pentru al primi mai apoi pe Isus ca Cristosul promis de Cuvântul lui Dumnezeu. Acest lucru ar trebui să fie o mare încurajare pentru noi să ne apropiem de această minunată comoară pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o pentru mântuirea noastră, mai precis Sfânta Scriptură care este cu adevărat și în totalitate Cuvântul lui Dumnezeu. Cea de-a doua parte a pericopei ni-l prezintă pe Sfântul Ioan Botezătorul ca fiind cel mai mare predicator al Cuvântului lui Dumnezeu, Domnul Isus Cristos spunându-ne astfel: dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul (Matei 11:11). De asemenea, pericopa acesta mai dezvăluie ceva foarte interesant, și anume adversitatea cu care fariseii abordau persoana lui Isus Cristos și misiunea acestuia pe pământ, într-un contrast evident cu atitudinea exprimată de către Sfântul Ioan Botezătorul. Acest aspect este un avertisment pentru fiecare dintre noi să nu disprețuim Cuvântul lui Dumnezeu ci să ne apropiem cu credință de ceea ce Sfânta Scriptura ne învață despre Cristos și despre misiunea lui de mântuire.

Pericopa din această Duminică ne spune faptul că, deși se afla în temniță, imediat după ce a auzit de la ucenicii săi despre ceea ce făcea Isus din Nazaret, si-a trimis ucenicii la Isus să îl întrebe pe acesta astfel: Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul? (Matei 11:3). Cu alte cuvinte, Sfântul Ioan Botezătorul întreabă dacă Isus din Nazaret este cel despre care Sfânta Scriptură, prin Sfinții Profeți ai Vechiului Testament, a profețit că va mântui această lume, dacă El este Cristosul despre care a vorbit Sfântul Profet Moise spunând: Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Proroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune (Fapte 3:22). Vedeți, Evanghelia ne spune faptul că Sfântul Ioan Botezătorul a fost închis imediat după ce Isus a început să predice mesajul vieții veșnice iar Ioan, care a afirmat: trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez (Ioan 3:30), dorește să își îndrepte ucenicii spre Cristos astfel încât aceștia să vadă lucrarea făcută de Fiul lui Dumnezeu pe acest pământ și să asculte cuvintele Evangheliei vieții. De aceea, dragii mei, vreau să înțelegi că prin această trimitere a ucenicilor săi la Isus, Sfântul Ioan Botezătorul nu arată faptul că el nu știa cine este Isus din Nazaret sau că nu era convins că El este Mesia. Sfântul Ioan Botezătorul știa foarte clar cine este Isus din Nazaret încă de atunci când l-a botezat, aspect demonstrat foarte clar de cuvintele: iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29). Mai degrabă, această trimitere a ucenicilor trădează nerăbdarea pe care Sfântul Ioan Botezătorul o avea ca Domnul Isus Cristos să își proclame adevărata sa identitate astfel încât calea pregătită de el să își atingă finalitatea. Scopul întrebării lui Ioan Botezătorul a fost ca ucenicii săi să îl cunoască pe Cristos, să îi descopere faptele și cuvintele și să creadă faptul că El este Mesia cel promis. Răspunsul Domnului Isus Cristos: orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia (Matei 11:5) trimițându-i la afirmațiile Sfântului Profet Isaia cu privire la Mesia. Așa dar, răspunsul lui Isus nu este un Da răspicat ci el le stimulează credința trimițându-i la mărturia Cuvântului Sfânt astfel încât, prin credință, ei să înțeleagă și să creadă că Isus este acela despre care întreba Sfântul Ioan Botezătorul. El este acela care a venit să înlăture durerea acestei lumi și să aducă bucurie prin iertarea păcatelor și prin împăcarea omului cu Dumnezeu, singurul care poate să aducă pacea și bucuria pentru sufletele noastre împovărate de păcat și suferință.

În partea a doua a pericopei noastre, îl vedem pe Domnul Isus Cristos vorbindu-le evreilor despre Sfântul Ioan Botezătorul și îl descoperim făcând o afirmație cu totul specială pentru contextul în care Mântuitorul ținea acest discurs, mai precis el spune: adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul (Matei 11:11)

Dragii mei, pentru poporul evreu, Sfântul Profet Moise a fost un personaj cu adevărat emblematic. Din punctul de vedere al unui evreu, chiar și din prezent, Sfântul Profet Moise este cel mai important om care a trăit vreodată, cel mai mare predicator al lui Dumnezeu. El este acela care a primit cele Zece Porunci de la Dumnezeu și toate celelalte Legi date de către Dumnezeu poporului Evreu. Sfântul Profet Moise a fost acela care i-a condus pe evrei de la sclavia în Egipt la libertatea din Canaan. Sfântul Profet Moise i-a învățat pe evrei să asculte de Legea lui Dumnezeu iar pentru un evreu, nimic nu putea să fie mai important decât acest lucru. Dar, dragii mei, oricât de bun predicator a fost Sfântul Profet Moise, el nu poate aduce liniște, pace și bucurie nici măcar unui singur om de pe fața pământului deoarece Sfântul Profet Moise a fost un predicator al Legii. Predicarea Sfântului Profet Moise a fost astfel: Păziţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi (Deuteronom 27:1) respectiv: blestemat să fie cine nu va împlini cuvintele Legii acesteia şi cine nu le va face! (Deuteronom 27:26). Acest tip de predicare nu putea aduce bucurie în inimile oamenilor deoarece ei nu au capacitatea să împlinească Legea lui Dumnezeu iar predicarea Sfântului Profet Moise nu le aducea alinare ci groaza condamnării. Predicarea Legii nu face decât să îl aducă pe om sub mânia lui Dumnezeu și sub spectrul sumbru al morții. Legea lui Dumnezeu ne aduce mereu și mereu în fața judecății lui Dumnezeu deoarece, așa cum spune Sfântul Apostol Paul: prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului (Romani 3:20) iar scopul pentru care Dumnezeu ne-a dat legea nu a fost ca noi să putem ajunge în viața veșnică pe temeiul împlinirii poruncilor cuprinse în această Lege ci ca toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu (Romani 3:19). Astfel, Legea predicată de către Sfântul Profet Moise nu avea menirea să îi justifice pe oameni înaintea lui Dumnezeu ci să aducă condamnare asupra lor.

Contrar predicării Legii care aduce condamnare asupra oricărui om deoarece Sfântul Apostol Paul spune faptul că: toţi, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat (Romani 3:9), mesajul Evangheliei nu este un mesaj de condamnare ci un mesaj care alungă condamnarea și pronunța eliberarea, iertarea și vindecarea sufletelor înrobite de păcat. Mesajul Evangheliei nu este un mesaj al condamnării omului ci un mesaj al reconcilierii lui Dumnezeu cu omul păcătos. Iertarea păcatelor condamnate de Legea predicată de către Sfântul Profet Moise este adusă prin jertfa pe care Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat la Betleem a adus-o pentru noi atunci când a suferit moartea pe cruce.

Evanghelia lui Cristos nu vorbește despre ceea ce noi trebuie să facem pentru a fi așa cum vrea Dumnezeu și pentru a ne câștiga mântuirea prin ascultarea noastră ci ne vorbește despre ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi pentru ca noi să fim făcuți de Cristos așa cum vrea Dumnezeu și ne vorbește despre mântuirea pe care Dumnezeu a câștigat-o pentru noi prin ascultarea lui Cristos, prin moartea și prin învierea sa. Un astfel de mesaj nu este unul care împrăștie teroare ci este un mesaj care ne produce bucurie să îl auzim. Este un mesaj care ne vorbește despre cum Dumnezeu a lucrat pentru ca mizerabilii păcătoși să treacă din starea de condamnare pe care o meritau datorită păcatelor pe care le-au comis și prin care au atras asupra lor blestemul rostit de către Sfântul Profet Moise asupra tuturor acelor care încalcă Legea la binecuvântarea oferită de Cristos în sângele său după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: în El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său (Efeseni 1:7)

Este foarte interesant să observăm un aspect aparte al acestui subiect cu privire la Lege și Evanghelie pe care doresc să vi-l predic astăzi. Legea predicată de către Sfântul Profet Moise ne vorbește despre aceeași Împărăție a lui Dumnezeu despre care ne vorbește și Evanghelia lui Cristos. Împărăția predicată de Lege nu este una greșită ci este adevărata Împărăție a lui Dumnezeu. De asemenea, Legea lui Dumnezeu nu este o falsă cale de a ajunge în această împărăție a lui Dumnezeu ci este o cale foarte adevărată de mântuire. Absolut oricine împlinește poruncile Legii în totalitatea lor pe tot parcursul vieții lor, va intra negreșit în Împărăția a lui Dumnezeu. Problema nu este că Legea nu ne duce în Împărăția a lui Dumnezeu și că astfel Legea este greșită sau rea. Sfântul Apostol Paul spune contrariul afirmând astfel: Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună (Romani 7:12). Dar tot Sfântul Apostol Paul mai face o afirmație lămuritoare la acest capitol spunând astfel: Legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului (Romani 7:14). În fapt, păcatele noastre sunt cele care ne pun în opoziție cu Legea lui Dumnezeu și păcatele noastre atrag blestemul legii asupra noastră și păcatele noastre ne condamnă la o veșnicie în afara Împărăției lui Dumnezeu, departe de fața lui Dumnezeu. Lege ne închide ușa împărăției lui Dumnezeu deoarece fiecare dintre noi este păcătos și fiecare dintre noi este obiectul condamnării pronunțate de către Legea lui Dumnezeu.

Trimiterea pe care Domnul Isus Cristos o face la Sfântul Profet Isaia spunând: duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi: orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia (Matei 11:4-5) ne vorbește despre Evanghelia mântuirii. În Evanghelia Sfântului Apostol Ioan citim cuvintele Domnului Isus Cristos care ne spun: Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El (Ioan 3:17). Fiul lui Dumnezeu nu s-a întrupat la Bethleem ca să fină și să aplice omului condamnarea Legii lui Dumnezeu ci ca să vindece sufletele apăsate de robia păcatului, a morții și a diavolului. Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat la Bethleem ca să ne salveze din condamnarea Legii. Mesajul Evangheliei este un mesaj al bucuriei de aceea Sfântul Ioan Botezătorul este un predicator mai mare, mai important decât este Sfântul Profet Moise. Predicându-l pe Cristos, Sfântul Ioan Botezătorul a devenit mai important și mai mare decât Moise, cel care a predicat Legea, pentru că Sfântul Profet Moise a predicat condamnarea omului pe când Sfântul Ioan Botezătorul a predicat eliberarea omului de sub condamnarea Legii prin Isus Cristos, Mesia cel promis de către Dumnezeu.

Revenind la pericopa noastră, Domnul nostru Isus Cristos spune: ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire (Matei 11:6). Dragii mei, deși mesajul Evangheliei este unul cu adevărat al bucurie, în mod cu totul surprinzător, foarte mulți disprețuiesc acest mesaj și îi se împotrivesc. Astăzi, milioane de creștini preferă să audă predicarea Legii decât să audă predicarea Evangheliei. Milioane de creștini, asemenea evreilor din vremea Domnului Isus Cristos se străduiesc să își câștige mântuirea prin ascultarea de Legea pe care a predicat-o Sfântul Profet Moise. Astăzi sunt creștini care nu mănâncă anumite alimente, nu se ating de alcool, nu depun nici o activitate în cea de-a șaptea zi a săptămânii, alții postesc de două ori pe săptămână, alții nu cos și nu spală în anumite zile, alții fac pelerinaje lungi și istovitoare, toate acestea în ideea de al îmbuna pe Dumnezeu și pentru a câștiga mântuirea. Pentru acești oameni, mesajul Evangheliei lui Cristos, mesajul mântuirii doar prin credința în Cristos, fără aportul faptelor de ascultare, este unul de poticnire, exact așa cum spune însuși Mântuitorul.

Evanghelia lui Cristos este exclusă, disprețuită și chiar persecutată deoarece oamenii sunt încântați să trăiască ca niște ipocriți. Asta s-a întâmplat și cu fariseii pe vremea Domnului Isus Cristos. Fariseii nu împlineau Legea absolut deloc dar pretindeau în mod ipocrit acest lucru. Ei doreau ca lumea să îi vadă ca niște împlinitori ai Legii și să fie lăudați pentru acest lucru. Evanghelia este însă pentru cei care sunt doborâți de povara păcatului. Evanghelia nu este pentru cei mândrii de faptele lor ci tocmai pentru cei care își recunosc faptele mizerabile. Mesajul Evangheliei este pentru aceia care admit că viața lor este un continuu eșec în efortul de a împlini Legea lui Dumnezeu. Evanghelia este pentru cei eșuați ci nu pentru cei mândrii. Evanghelia este pentru cei săraci, bolnavi și suferinzi de pe urma păcatului. Mesajul Evangheliei este pentru cei care și-au pierdut absolut orice fel de formă de încredere în sine și de speranță în propriile fapte cu privire la mântuire deoarece Cristos spune: nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi (Marcu 2:17). Pentru a primi Evanghelia lui Cristos noi trebuie să ne recunoaștem bolnavi de păcat. Dar mulți nu vor să recunoască sub nici o formă așa ceva de aceea spune Sfântul Apostol Paul: întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii (1 Corinteni 1:21)

Dragii mei, astăzi, în Duminica Gaudete, vă invit să priviți către Evanghelia lui Cristos care ne spune că nu mai este nici un fel de condamnare pentru cei care cred în Isus Cristos, că păcatele noastre au fost iertate de către Dumnezeu prin și datorită jertfei pe care Isus Cristos a adus-o pentru noi. Evanghelia lui Cristos este motivul pentru care există o  Duminica Gaudete, o Duminică a Bucuriei, pentru că Sfântul Apostol Paul ne spune: căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: "Cel neprihănit va trăi prin credinţă” (Romani 16-17)

 

Amin!

Comments