Despre Concordatul de la Wittenberg si Formula Concordiei

posted May 28, 2015, 11:09 PM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Sep 22, 2016, 8:18 AM ]
Data de 29 Mai are o dubla insemnatate, istorica si teologica, pentru Biserica Evanghelica Lutherana. Astfel, la 29 mai 1536 a fost elaborat Concordatul de la Wittenberg iar la 29 mai 1577 a fost semnat de catre evanghelicii lutherani forma finala a marturisirii de credinta cunoscuta sub denumirea de „Formula Concordului”
Despre Concordatul de la Wittenberg.

Acest concordat, sau intelegere religioasa, a fost semnat de catre teologi și clerici evanghelici luterani, cu radacini in Reforma din Germania si teologi si clerici reformati, cu radacini in Reforma din Elvetia. Prin intermediul Concordatului de la Wittenberg s-a încercat rezolvarea diferendelor teologice cu privire la prezența reală a lui Cristos în Sfanta Cina (Euharistie sau Sfanta Impartasanie). Dintre teologii si clerici reformati care au semnat Concordatul de la Wittenberg il amintim pe Martin Bucer iar dintre clericii si teologii lutherani ii amintim de Martin Luther, Philip Melanchthon si Johannes Bugenhagen. Desi, initial, mai multi teologi si clerici reformati au semnat Concordatul de la Wittenberg, la scurt timp, acest document a fost respins de reformati.

Pentru evanghelicii lutherani, Concordatului de la Wittenberg reprezinta un document important al Reformei Protestante deoarece acesta intareste, inca o data, credinta in prezenta reala a trupului si sangelui Domnului Cristos in Sfanta Cina (Euharistie sau Sfanta Impartasanie), a accentuatuniunea sacramentală” și a menținut ideea ca trupul și sângele lui Cristos sunt prezente inclusiv atunci cand sunt impartasite de catre prin participantii nevrednici la Sfanta Cina (manducatio indignorum). Acesta pozitie a reformatorilor germani se fundamenteaza pe ceea ce Sfantul Apostol Pavel le scrie credinciosilor din Corint, in prima sa scrisoare, cu privire la Sfanta Cina: „De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului” (1 Corinteni 11:27-29). Aceasta a fost pozitia teologica a evanghelicilor lutherani in frunte cu Martin Luther si Philip Melanchthon, in timp ce reformatii elvetieni, in frute cu Jean Calvin si Huldrych Zwingli, au respins aceasta pozitie infirmand prezenta reala a Domnului Isus Cristos in Sfanta Cine. Jean Calvin a sustinut o prezenta spirituala a Domnului Cristos in Sfanta Cina in timp ce Huldrych Zwingli a respins total prezenta lui Cristos, fie ea fizica, fie ea spirituala, sustinant ca Cina Domnului reprezinta exclusiv un act de cult simbolic.

Despre Formula Concordului

Pentru că au fost excomunicați și noile biserici au fost scoase în afara legii, Martin Luther și susținătorii lui au fost amenințați cu replesalii militare de către Biserica Romano-Catolica. In anul 1546 împăratul Carol al V-lea s-a simțit suficient de puternic pentru a demara un război împotriva teritoriile lutherane din Germania. La Dieta din Augsburg, în anul 1555, Imparatul a fost nevoit să accepte recunoașterea oficială a Bisericilor Evanghelice Lutherane din Sfântul Imperiu Roman. Prin „Pacea de la Augsburg” care a marcat acest important punct de cotitură din istoria de Bisericii Evanghelice Lutherane, lutherani au câștigat recunoașterea oficiala prin stabilirea principiului „cuius regio, eius religio”, ceea ce însemna că conducătorul unui principat determina religia supusilor sai. Din acel moment, Bisericile Evanghelice Lutherane au fost libere să se dezvolte nestingherit fara sa mai aiba parte de amenințări politice și militare. Deși existența lor laica a fost asigurată, Bisericile Evanghelice Lutherane din Germania, au ajuns foarte curand în criză teologica. O serie de controverse au izbucnit chiar în timpul vietii lui Martin Luther. Cele mai multe dintre controverse se refereau la subiecte in care Martin Luther și colaboratorul său, Philipp Melanchthon, nu erau de acord sau nu aveau opiniile teologice clare. Cele două facțiuni implicate în aceste dezbateri au fost „philippistii”, sau urmașii lui Melanchthon, și „gnesio-luteranii” (lutherani conservatori), condusi de catre Matthias Flacius Illyricus, un teolog puternic și lipsit de compromisuri, care i-a acuzat pe philippistii de "sinergism", ideea că oamenii ar  coopera cu Dumnezeu în mântuirea lor. Matthias Flacius Illyricus și gnesio-luteranii, de asemenea, au văzut în înțelegerea de către philippistii a Sfintei Cinei o puternica influența din partea calvinismului, care a negat prezența reală a lui Cristos in Sacramentul Altarului, ci au sustinut doar o prezenta spirituală.

Cu ajutorul teologilor Jakob Andreae și Martin Chemnitz, gnesio-luteranii, în special cei din regiunea Saxonia, au cerut unui grup de teologi luterani conservatori să elaboreze un document intitulat „Formula Concordiei” între anii 1576-1577. Acest document a fost aprobat de către liderii politici și religioși germani lutherani, si acesta a devenit, împreună cu cele trei Crezurile Ecumenice ale Bisericii Primare (Crezul  Apostolic, Crezul de la Niceea si Crezul Athanasian), Mărturisirea de la Augsburg, Apologia Mărturisirii de la Augsburg, Articolele de la Schmalkalden , și Micul respectiv Marele Catehism, ceea ce Biserica Evanghelica lutherana numeste „Cartea Concordiei”, sumarizatea teologica a crezurilor Bisericii Evanghelice Lutherane începand din anul 1580.

„Cartea Concordiei” a întruchipa identitatea confesională a luteranismul german. Aceasta reflectă o dezvoltare in paralel a acestei forme de crestinism in paralel cu  alte tradiții creștine ale timpului. "Identitatea lutherana", a cuprins nu numai teologia, ci, de asemenea si liturghia, muzica, dreptul canonic și pietatea. Acest proces de formare a identității început in secolul al XVI-lea este cunoscut sub numele de „confesionalizare”.
    Un articol de Sorin H. Trifa
Comments