Despre cum să citim Sfânta Scriptură

posted Oct 18, 2016, 9:21 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Oct 18, 2016, 9:21 AM ]

Nu de puține ori, atunci când discut despre Sfânta Scriptură cu oameni care nu au prea multe legături cu această carte sfântă, aud o remarcă de genul ”ași vrea să studiez Biblia dar nu stiu cum și nici de unde să încep”. Acestei problme destul de arzătoare îi răspunde chiar Sfântul Apostol Ioan atunci când scrie faptul că ”lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui” (Ioan 20:31). Aceasta este cea ce ucenicul lui Isus Cristos ne oferă ca ghid pentru toți aceia care au o dorință sinceră pentru a studia Sfânta Scriptură, dar care nu știu de unde să înceapă acest studiu.

 

Sfântul Apostol afirmâ în mod clar faptul că focusul central al Sfintelor Scripturi este Isus Cristos. În consecință, toți care citesc despre Isus Cristos și cred în el vor avea parte de viața veșnică. Acest scop este atât de evident în Evanghelia Sfântului Apostol Ioan, deaceea această Evanghelie poate să reprezinte un start bun pentru citirea Cuvântului lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură conține în paginile ei numeroase relatări de evenimente, profeții și chiar poeme, toate având ca scop unic focusarea pe persoana Domnului nostru Isus Cristos, Mesia cel promis de către Dumnezeu, crucificat și apoi înviat din morți. Desigur că acest lucru  este valabil pentru toată Scriptura ci nu doar pentru Evanghelia Sfântului Apostol Ioan.

 Ni se spune că într-una din zile, Domnul Isus Cristos învăța poporul într-o Sinagogă. După ce a citit mesajul profetic din cartea Sfântului Profet Isaia, mai precis pasajul care afirmă: ”Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociti: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, și prinșilor de razboi, izbăvirea” (Isaia 61:1), Isus s-a oprit apoi și a oferit un mesaj clar și răspicat: ”astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-ați auzit." (Luca 4:21). Isus Cristos afirmă faptul că în Sfânta Scriptură gasim expus, punct cu punct, împlinirea în El a planului de mântuire pentru toți oamenii. De la prima pagină a Sfintelor Scripturi găsim proclamarea Evangheliei atunci când însuși Dumnezeu îi spune diavolului: ”vrăjmașie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta iți va zdrobi capul, și tu ii vei zdrobi călcâiul" (Geneza 3:15) și până la ultima pagină, Sfinții Profeți și Sfinții Apostoli, unul câte unul, mărturisesc despre Isus Cristos, Mântuitorul. Cunoscând acest lucru, că Isus Cristos este subiectul principal al Sfintei Scripturi, îl putem asigura pe cititorul Bibliei despre faptul că va gasiîn paginile acesteia numeroase binecuvântări împreună cu neprețuitul mesaj despre harul lui Dumnezeu pentru om.

 În cadrul fiecărei generații de oameni, Diavolul a încercat în mod repetat să aducă înșelaciunea sa la viață. Una dintre cele mai subtile și simple metode de ai înșela pe oameni este promovarea conceptului cînform căruia Biblia nu este altceva decât o carte foarte valoroasă de filozofie morală pentru o viață mai bună. Astfel, nu de puține ori, cititorul este ispitit să facă tot posibilul să trăiască o viața așa cum Dumnezeu îi cere în Sfânta Scriptură. Domnul Isus Cristos însuși atrage atenția asupra acestui mod greșit de a înțelege Sfânta Scriptură. El s-a aflat într-un lung conflic cu fariseii din vremea lui tocmai datorită faptului că se opunea modului legalist în care aceștia interpretau mesajul Bibliei. Isus Cristos îi confruntă pe farisei spunându-le acestora faptul că: ”cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine”. Cu alte cuvinte, Mântuitorul le atrage atenția asupra faptului că acesti farisei studiau Sfintele Scripturi pentru că știau că în cadrul lor vor gasi lucruri care îi vor conduce la viața veșnică, cum ar fi un anume stil de viața, de hranire, diverse ritualuri, dar, în ciuda faptului că studiau aceste lucruri în mod asiduu, ei nu îl descopereau pe Cristos în paginile Bibliei. Scopul principal al Sfintelor Scripturi nu este acela de a fi o carte despre reguli religioase ci Biblia reprezintă o colecție de cărți inspirate de către Dumnezeu care, fiecare dintre ele, îl mărturisesc, în felul lor, pe Isus Cristos. Scopul Bibliei nu este acela de a ne prezenta un stil de viața dorit de Dumnezeu ci este acela de a ne prezenta persoana și viața pe care Isus Cristos a trait-o, o viață de ascultare de Dumnezeu, o viața pe care noi nu putem să o trăim. Despre acest lucru, însuși Domnul Isus Cristos ne spune faptul că: ”să nu credeți că am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc” (Matei 5:17).

 Din aceste motive, atunci când ne apucăm să citim Sfânta Scriptură, noi nu trebuie să vedem și dă dam atenție numai Legii. Trebuie să încercăm să evităm să consideram Sfânta Scriptură ca fiind o colecție de legi și reglementări religioase necesare unei vieți corecte prin care putem să câștigăm aprobarea lui Dumnezeu pentru viața noastră. În schimb, este necesar să ne focusăm asupra dragostei și a harului lui Dumnezeu manifestate în Isus Cristos, ”căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Cristos” (Ioan 1:17)

 Pentru a înțelege mai bine relația care există între cărțile care alcătuiesc Sfânta Scriptură, putem să folosim cu succes analogia cu un copac. Trunchiul acestui copac este Isus Cristos. Pentru a putea înțelege cât mai bine pe Cristos, să aflam de ce a venit și de unde a venit Acesta, trebuie să ne uităm la radăcinile copacului. Aceste rădăcini sunt scrierile Vechiul Testament.  De la început și până la final, Noul Testament este plin de referințe și citate din Vechiul Testament. În Vechiul Testament sunt nu mai puțin de trei sute de profeții care se referă la Domnul Isus Cristos. Epistola adresată evreilor, o carte care compune Noul Testament, conțind două zeci și nouă de referințe directe la Vechiul Testament și nu mai puțin de cinci zeci de aluzii la acesta. Acele persoane care aleg să studieze Sfânta Scriptură nu au cum să nu fie impresionați de aceste referințe la Vechiul Testament șila faptul că rădăcinile lui Isus Cristos sunt în Vechiul Testament. De exemplu, atunci când Sfinții Evangheliști intenționează să explice cuvintele și faptele lui Isus Cristos,aproape de fiecare dată, acestia fac trimiteri la Vechiul Testament. Unu exemplu este acela în care Sfântul Apostol Ioan relatează răstignirea lui Isus afirmând despre momentul în care soldații doresc să împartă hainele Mântuitorului: ”aceasta s-a întamplat ca să se împlinească Scriptura care zice: "și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți” (Ioan 19:24) cu referire la ceea ce citim în Vchiul Testament unde citim: ”iși împart hainele mele între ei și trag la sorți pentru cămașa mea” (Psalmul 22:18).

 Isus Cristos amintește în mod regulat ascultătorilor săi faptul că El a venit ca să împlinescă ceea ce deja era scris în Vechiul Testament afirmând că: ”iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi" (Luca 24:44). Este important de știut faptul că în timpul Domnului Isus Cristos, Vechiul Testament reprezenta Sfânta Scriptură la care se referea Mântuitorul, Noul Testment nefiind scris la vremea respectivă. Este foarte surprinzător pentru mulți oameni să afle faptul că Scripturile după care s-au ghidat ucenicii și primii creștini, Scripturile din care au învățat despre Mântuitorul lor, erau formate din cărțile Vechiului Testament. Iată ce povestesc ucenicii care l-au întâlnit pe Cristos cel înviat pe drumul către Emaus: ”și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El” (Luca 24:27). Doar daca il vom vedea pe Isus Cristos ca trunchial copacului ne vom îndrepta atenția pentru a descoperii rădăcinile sale din Vechiul Testament.

 Lumea modernă a inventat o serie de metode prin care valorile s-au relativizat și au devenit dependente de viziunea ficărei persoane în parte. Deseori auzim faptul că ”frumusețea depinde de ochii care o privesc” sau mai interesant, afirmații de genul ”un lucru înseamnă ceea ce vrei tu să însemne”. Există mișcări religioase care se autodefinesc drept creștine și care practică o astfel de gândire teologică cu privire la  Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt viziuni liberale care afirmă faptul că ”interpretarea Sfintei Scripturi depinde de cel care o face”. Atunci când suntem tentați să aderăm la un astfel de curent de gândire, este bine să ne aducem aminte de ceea ce Sfântul Apostol Petru ne spune: ”să știți că nici o prorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfant” (1Petru 1:20-21).

Un al doilea cuvânt de avertizare este legat de utilizarea ratiunii umane în interpretarea mesajului Sfintelor Scripturi. Rațiunea noastră este un daroferit de către Dumnezeu. Cu toate acestea, datorită pervertirii adusă de păcat, rațiunea ne împinge deseori să respingem părți din Cuvântul lui Dumnezeu deoarece acestea ni se par ”ilogice”. Prin păcat, diavolul a pervertit acest dar al rațiunii făcându-ne să îl folosim împotriva Creatorului nostru. Cu privire la acestă problemă a interpretării Sfintelor Scripturi folosindu-ne doar de rațiune, Sfântul Apostol Pavel ne spune următoarele: ”propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu [...] Căci întrucât lumea, cu întelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii” (1Corinteni 1:19 și 21).

 Ca o adăugare la acestă problemă a rațiunii umane, noi admitem faptul că anumite lucruri sunt mai dificil de înțeles sau durează mai mult până când reușim săle întețegem. Acest aspect este unulcât se poate de normal. Totuși, Dumnezeu ne vine în ajutor tot în Sfânta Scriptură, lămurind în alte pasaje acele aspecte pe care, uneori ne este dificil să le înțelegem într-un anumit context. Cu privirela acest lucru, Sfântul Apostol Pavel ne spune următoarele: ”acum, vedem ca într-o oglinda, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin” (1 Corinteni 13:12) Dar cum putem atunci să fim siguri cu privire la învățătura din Sfânta Scriptură? Cei care doresc acest lucru trebuie să studieze Sfânta Scriptură cu multă rugaciune, cerându-i lui Dumnezeu să le ofere Duhul Sfânt care să îi ajute la o înțelegere corectă. Duhul Sfânt a inspirat Sfânta Scriptură și tot Duhul Sfânt ne va ajuta să înțelegem Sfânta Scriptură. Deaceea, rugăciunea este deosebit de importantă în studiul biblic.

 Studiind cu pasiune Sfânta Scriptură, veți descoperi cât de valoroasă este aceast Cuvânt al lui Dumnezeu. Isus Cristos este un diamant neprețuit, o comoară inestimabilă. El este centrul Sfintelor Scripturi, ”toate se țin prin El” (Coloseni 1:17). Este o binecuvântare cu atât mai mare cu cât vom accepta Cuvântul lui Dumnezeu ca fiindu-ne adresat în mod special. Fiecare carte a Sfintelor Scripturi ni-l face cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu. Studiul trebuie să fie făcut cu rugăciune, cu dorința de a avea suportul Duhului Sfânt. Isus însuși ne promite acest suport atunci când ne spune: ”Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26)

      Un articol de Sorin H. Trifa