Despre Cuvantul lui Dumnezeu - Partea a II-a

posted Jun 3, 2014, 4:50 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Sep 22, 2016, 8:18 AM ]

Sf. Scriptura are autoritate divină

 

1.      Scriptura își afirmă autoritatea divină de a învăța.

Luca 16:29-31 – “Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.”. „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.”. Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”

Romani 15:4 – Şi tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde”.

2 Timotei 3:16 – Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire”

 

2.      Scriptura pretinde autoritatea de a judeca doctrina.

Fapte 17:11 – „Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa”

Fapte 26:22 – „Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta; şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus Prorocii şi Moise că are să se întâmple”
 

 

 

Partea 4:

Sf. Scriptura este propriul ei interpret

 

Quenstedt: „Pasajele mai obscure care au nevoie de explicații poat și ar trebui să fie explicate prin intermediul altor pasaje din Scriptură mai clare. Scriptura în sine dă interpretarea pasajelor mai obscure, prin compararea lor cu cele mai clare, deaceea afirmăm faptul că Scriptura este explicată de către Scriptură. La general vorbind, există anumite cuvinte biblice sunt ca un fel de soare pentru alte cuvinte, care, asemenea unor planete, sunt iluminate de către acestea (TDP, I:137).

Apocalipsa 1:16 – În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui.”

Efeseni 6:17 – „Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu”

Aceste pasaje întăresc ideea că unca armă a lui Isus Cristos pentru a învinge dușmanii săi și pentru câștigarea de suflete pentru Împarăția lui Dumnezeu este Cuvântul lui Dumnezeu.

a.      Fiecare pasaj are propriul său înțelesul așa cum a fost intenționat.      

 

b.      Fiecare pasaj trebuie să fie analizat în sensul firesc impus de context.

Un exemplu este pasajul din Luca 7:47 – “De aceea îţi spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.” Este interpretat corect ținînd cont e pasajul din Luca 7:50 –Isus a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.”

 

Partea 5:

Sf. Scriptura este suficientă

 

1.      Scriptura este suficientă pentru a aduce pe cei păcătoși la mântuire.

Ioan 20:31 – Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui”

Romani 1:16 – „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului”

 

2.      Scriptura este suficientă pentru a ne da tot ce avem nevoie pentru pământească nostru viață.

2 Timotei 3: 16-17 –Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”

 

3.      Sf. Scriptură, cu un blestem solemn, interzice orice completări, inlaturari sau modificări.

Deuteronom 4:2 – “Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru aşa cum vi le dau eu”

Proverbe 30:5-6 – “Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El. N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos”

Galateni 1:8 – “Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”

Apocalipsa 22:18 – “Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta”

 

4.      Nici un fel de scripturi inspirate nu mai sunt așteptate în completarea celor existente. Nu există nici un indiciu sau promisiune că vor mai exista alte scripturi sacre în afara celor deja existente.

Evrei 1:1-2 – “După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.”

Matei 28: 19-20 – Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin”

Efeseni 2: 19-20 – „Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Cristos”

 

Partea 6:

Sf. Scriptura este clară

 

1.      Mărturiile privitoare la claritatea generală a Bibliei sunt din abundență.

Psalmui 19:8 – “Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi înveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii.”

Psalmul 119:104,105, 130 – „Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii. Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea [...] Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate

2 Petru 1:19 – „Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.”

2 Timotei 3:15 – „din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Cristos Isus”

 

2.      Acestea nu doresc să susțină că toate lucrurile din Sf. Scriptură sunt întotdeauna clare (claritate subiectivă).

Fapte 8:30-31 –Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?” Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el.”

2 Petru 3:16 – “ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.”

 

3.      Nici că adevărul despre claritatea Sf. Scripturi ar face automat ca oamenii, prin natura lor, să înțelegă sauaprecieze corect  Sf. Scriptură.

1 Corinteni 2:15 – “Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.”

2 Corinteni 3:15-16 – “Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. Dar, ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată”

 

4.      Adevărul despre claritatea Scripturii nu neagă faptul că există progrese în înțelegerea acesteia de catre oameni.

Psalmul 119:18 – “Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!”

Efeseni 4:11-13 – „Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Cristos”

 

5.      Adevărul despre claritatea Scripturii nu înseamnă că în ceruri nu vom avea parte de o iluminare crescuta cu privire la adevar.

1 Ioan 3:2 – „Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este”

1 Corinteni 13:12 – Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin”

 

Partea 7:

Dumnezeu, ci nu Biserica, a stabilit canonul Scripturilor

 

1.      Canonul Vechiului Testament include doar acele cărți care au fost recunoscute ca fiindCuvântul lui Dumnezeu” de către evreii din vremea lui Isus Cristos. Isus Cristos și apostolii au aprobat și au folosit numai cărțile din acest canon.

Luca 16:20 – „Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.”

Luca 24:44 – „Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi

Ioan 5:39 – „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine

Luca 11:49-51 – De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: „Le voi trimite proroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor prorocilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi Templu; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta

 

2.      Canonul Noului Testament cuprinde doar acele cărți care au fost date prin inspirația lui Dumnezeu și recunoscute prin dovezi externe și interne ca fiind inspirate.

a.      Dovezi externe sunt de obicei legate de paternitatea apostolică,  adica faptul că aceste cărți au fost scrise de un apostol sau de un discipol al unui apostol.

Efeseni 2:20 – “fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Cristos”

Ioan 16:13 – “Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare”

 

b.      De fapt, apostolii s-au implicat în colectarea și păstrarea cărților inspirate.

2 Petru 3:15-16 – „Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.”

 

c.       Dovezile externe includ utilizarea acestor cărți pe scară largă și de acceptare lor în Biserica veche. Carțile acceptate de tot creștinismul a fost cercetate și evaluate până când a luat ființă această listă care a fost recunoscută de către întrega Biserică.

 

d.      Dovezile interne reprezintă puterea de auto-autentificare a scrierilor inspirate.

Luca 24:32 – “Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”

Ioan 7:17 – „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine”

 

 

e.       O altă dovadă internă constă în împlinirea profețiilor pe care o carte le conține.

Deuteronom 18:21-22 – “Poate că vei zice în inima ta: „Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul? Când ceea ce va spune prorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.”

Ieremia 28:9 – „Dar, dacă un proroc proroceşte pacea, numai după împlinirea celor ce proroceşte se va cunoaşte că este cu adevărat trimis de Domnul.”

 

f.        O a treia dovadă internă constă în faptul ca fiecare carte este în acord cu restul Bibliei.

Isaia 8:19-20 –Dacă vi se zice însă: „Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi bolborosesc”, răspundeţi: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru cei vii? La Lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta”

 

Partea 8:

Duhul Sfânt umple Cuvântul cu puterea divină.

 

1.      Nici un cuvant uman nu ar putea schimba opiniile, sentimentele, și dorințele unui om

1 Corinteni 2:14 – Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.”

1 Corinteni 12:3 – „De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt”

 

2.      Cuvântul lui Dumnezeu este instrumentul prin care Duhului Sfânt lucrează credință în inima omului.

Romani 1:16 – Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului”

Evrei 4:12 – „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii”

Efeseni 6:13-17 – „De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu”

 
O traducere de Sorin H. Trifa dupa un manula de Noul Testament apartinand WELS. Traducerea este autorizata si documentul este utilizat cu acordul WELS.