Despre uniunea mistica

posted Aug 27, 2014, 4:12 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Aug 27, 2014, 4:12 AM by Sorin-Horia Trifa ]

Există o uniune mistică a lui Dumnezeu cu cel credincios, o uniune despre care se vorbeste în Sfanta Scriptura și care reprezinta o experiență spreciala pentru creștin, dar care este insa greu de descris. Cronologic, începutul acestei uniune coincide cu regenerare și justificare; in mod logic ea urmează celor doua și formează următoarea etapă în ordinea mântuirii. Acesta nu trebuie să fie interpretată drept o activitate a lui Dumnezeu în noi ci Dumnezeu locuiește în cel credincios, in cel care crede în Dumnezeu. Acesta este punctul de pornire și reprezinta o sursa progresivă in  sfințirea vietii  care începe în omul justificată și continuă până la sfârșitul vieții sale pământești.

Această doctrină nu este cuprinsă înMărturisirea de la Augsburg” sau înApologia Mărturisirii de la Augsburg”. Chiar si „Formula Concordiei” abia atinge subiectul. Aceasta doctrina a fost dezvoltata de dogmaticienii lutherani de mai mai târziu, printre care Avraam Calovius, Johann Andreas Quenstedt, Johann Friedrich Koenig și David Hollazius, cu scopul de a proteja împotriva concepțiilor panteiste ale misticilor, și în același timp, de a face dreptate cu privire la adevărul parțial conținut în doctrinele false ale unor teologi precum Kaspar Schwenkfeld, Valentin Weigel și Andreas Osiander.
Formula Concordiei nu dezvolta teologic ideea unirii mistice, dar ea afirma in schimb urmatoarele: "Căci, deși în cei aleși, care sunt justificati de Cristos și astfel ei au fost împăcati cu Dumnezeu, Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, care este neprihănirea veșnică și esențială si care locuiește prin credință (pentru ca toți creștinii sunt temple ale lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, care, de asemenea, ii îndeamnă să traiasca in dreapte); dar această traire lăuntrică a lui Dumnezeu nu este neprihănirea credinței de care Pavel o tratează și pe care o numeșteneprihănirea lui Dumnezeu”, ci aceasta urmează neprihănirea prin credință, care nu este nimic altceva decât iertarea păcatelor și acceptarea plină de har a păcătosului numai de dragul și prin meritele lui Cristos”. Accesta formulare respinge învățătura care afirma ca nu Dumnezeu Însuși, ci numai darurile lui Dumnezeu locuiesc în cel credincios. Uniunea mistică este definita de Hollazius ca fiind "uniunea spirituală a Dumnezeului Treimic cu omul justificat, prin care El locuiește în el ca într-un templu consacrat cu o prezență specială, una substanțială, și operează în om printr-un aflux milostiv"

Sfanta Scriptura ne învață nu numai omul credincios este justificată și iertat, dar si faptul Cristos locuiește în el, și prin Cristos locuieste Sfânta Treime. Sfântul Apostol Pavel ii invata pe creștinii care sunt în Cristos (Romani 8:1) faptul Cristos este în ei (Galateni 2:20). Ei trăiesc în părtășie sau in comuniune cu Dumnezeu (1 Ioan 1:3). Nu numai că Duhul Sfânt locuiește în ei, astfel că ei au arvuna Duhului în inimile lor (1 Cor. 1:22), mărturia Duhului care spune ei sunt copiii lui Dumnezeu (Romani. 8:16) și sigilarea cu Duhul făgăduinței (Efeseni. 1:13), dar Tatăl și Fiul vin, de asemenea, la cei credincioși să locuiasca în ei (Ioan 14:23). Cristos este în credincioși (Col. 1:27) și ei sunt în El (Romani 8:1). Asa ca toti cei care au fost botezați si s-au îmbrăcat cu Cristos (Gal. 3:27) sunt în Domnul (Rom. 16:11), sunt apropiați deoarece acestia sunt în El (Efeseni. 2:13) și sunt salvati de la condamnare (Romani 8:. 1). Ei sunt membri ai trupului Său, fiind carne din carnea Lui și os din oasele Lui (Efeseni 5:30), mădulare ale lui Cristos (1 Corinteni 6:15) si părtași la natura divină (2 Petru 1:4). Cristos trăiește în ei (Gal. 2:20) și locuiește în inimile lor prin credință (Efeseni. 3:17), El este în ei (Rom. 08:10 si Gal. 4:19 ). Credincioșii sunt mădulare ale trupului Lui (Romani 12:4,5), ei sunt uniți cu El, ca ramura cu vita de vie (Ioan 15: 5), iar viața lor este viața Lui care curge prin ei.

Această unire mistica, așa cum indica si numele, reprezinta un mister. Acesta uniune este experimentata de către credincios, dar nu poate fi explicata în mod adecvat prin  cuvinte. Plinătatea experienței este proporțională cu gradul de credință și sfințire a crestinului. Legatura este stabilita atunci când păcătosul vine la credință și este justificat, și crește mai apoi intim și in putere odată cu creșterea lui sfințire. Viața spirituală pe care o conduce credinciosul isi are sursa și vitalitatea în Cristos. Credincioșii trăiesc în Cristos, și El în ei, și viața Lui se revarsa în și prin ei. Fără El  nu se poate face nimic (Ioan 15, 5).


Sursa vieții spirituale se afla în Dumnezeu, prin Cristos. Prin credință credinciosul este reunit cu Dumnezeu, de care a fost separat prin păcat. Astfel, in Cristos, cel care era mort spiritual este acum viu spiritual. Ramura care a fost rupta este acum altoita înapoi în copac si trăiește din nou, datorita unirii sale cu arborele. Tot astfel, credinciosul trăiește din nou din cauza unirii cu Dumnezeu prin Cristos. Ramura crește, înfrunzește și face fructe. Dar face acest lucru doar pentru ea este unita la nivel vital cu arborele de la care ii provine viața. Credinciosul trăiește și dă roade într-o viață sfântă el este unit cu Dumnezeu, prin credință. Prin această uniune mistică vine viata credinciosului de la Dumnezeu. Numai în virtutea acestei uniri traieste el din punct de vedere spiritual. Despre această vorbeste Sfantul Apostol Pavel atunci cand spune, "Cu toate acestea traiesc, dar nu eu, ci Cristos trăiește în mine; Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și s-a dat pe Sine pentru mine "(Gal. 2:20).

Locuirea lui Dumnezeu în credincios nu trebuie să fie înțeleasă într-un sens panteist, ca și cand persoana  credinciosului au fost absorbita de către Cristos. Dimpotrivă, este vorba despre o uniune personală apropiată în care credinciosul se acoreaza în Cristos și isi trage puterea de la El. De asemenea, nu trebuie să fie înțeleasă în așa fel încât să il faca pe om divin. Personalitatea omului nu se schimbă în nici un fel ci este unit într-un mod mistic și de nedescris, totuși real și reconfortant, cu Cristos, sau cu Dumnezeu, în Cristos, pentru ca Cristos trăiește în el și el în Cristos.

Martin Luther descrie aceasta uniune mistica în comentariul său la Galateni, 2:20:. "Prin urmare, Cristos, sa alăturat și s-a unit cu mine și locuiește în mine, trăiește această viață în mine si eu o trăiesc acum. Da, Cristos Însuși este această viață pe care o trăiesc acum. de aceea Cristos și mine în această uniune suntem amândoi una. [...] Deci Cristos, trăind și locuind în mine, ridică și absoarbe toate relele care ma îngrozesc și lovesc. [...] Pentru că Cristos trăiește în mine, de aceea prin har, dreptatea, viata, pacea și mântuirea sunt în mine, acestea sunt ale Lui, și totuși datorita acestui lucru sunt si ale mele, de asemenea prin faptul că uniunea aceasta este inseparabilă, prin credință [...] pentru că prin credință suntem atât de uniti împreună cu Cristos incat suntem un singur trup și un singur os [Ef. 05:31], noi suntem mădulare ale trupului lui Cristos, carne din carnea Lui și os din oasele Lui; astfel încât acesta legatura de credință in Cristos ne apropie împreună mai mult decât soțul este impreunat cu soția lui.

Deși uniunea mistică nu poate fi descris în întregime, pentru că ea reprezinta un mister, ea nu trebuie să fie considerată drept o figură de stil, ci crezuta ca fiind o realitate. Acesta nu trebuie să fie înțeleasă ca indicând doar spre o stare de armonie stabilită între voința omului și a lui Dumnezeu, sau explicata pur și simplu ca o uniune dintre Dumnezeu și om în dragoste, asa cum ar putea sa existe între două persoane umane. Nici nu trebuie sa fie inteleasa exclusiv prin faptul ca un credincios primește daruri speciale și deosebite de la Duhul Sfânt. Uniunea mistica reprezinta o locuire reală a lui Dumnezeu în om, o uniune reală între El si om, o uniune pe care vechii teologi lutherani o descriau ca pe o uniune de substanță cu substanță, dar cu mentiunea ca trebuie avut mare  grijă să ne ferim de ideea că cele doua substanțele, divina și umana, sunt comfundabile sau comasate.

 Sfântul Apostol Pavel, vorbindu-le atenienilor, se referă la unirea mistica dintre Dumnezeu si om ca fiind un „izvor de viață” (Fapte 17:28). Asadar, uniunea mistica este o uniune spirituală. Acesta lucrueste important de retinut pentru a face distinctia intre unirea mistica, personală a lui Dumnezeu cu a omului în Cristos, și ideile panteiste care afirma că omul este absorbit în Dumnezeu.

        Un articol de Sorin H. Trifa

Comments