Ganduri despre Cartea Concordului (1580)

posted Sep 17, 2015, 7:06 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Sep 17, 2015, 7:07 AM by Sorin-Horia Trifa ]

La accesarea site-ul www.bisericalutherana.ro gasiti scris faptul ca invãtãturile promovate de catre Concordia Lutherana Confesionala "Martin Luther" se bazeazã pe Sfânta Scripturã, în spiritul simbolurilor curentului lutheran al Reformei Protestante din Secolul al XVI-lea. Documentele de credintã promovate in cadrul Concordiei Lutherane Confesionala "Martin Luther" sunt: Micul Catehism al lui Martin Luther (1529), Catehismul Mare al lui Martin Luther (1529), Marturisirea de Credinta de la Augsburg sau Confesiunea Augustana (1530), Apologia Marturisirii de Credinta de la Augsburg (1531), Articolele de la Schmalkalden (1536) si Formula Concordiei (1577). Simbolurile ecumenice ale credintei crestine promovate de catre Concordia Lutherana Confesionala "Martin Luther" sunt: Crezul Apostolic, Crezul Niceo-Constantinopolitan si Crezul Athanasian. Concordia Lutherana Confesionala "Martin Luther" considerã ca misiune sfanta, primitã de la Isus Cristos, propovãduirea corectã si din convingere a Evangheliei si promovare confesionalismului lutheran asa cum este el expus in Cartea Concordului (1580) din Secolul al XVI-lea. De ce este foarte importanta aceasta precizare? In primul rand deoarece lumea crestina din Romania, chiar si cea protestanta, nu este aproape deloc la curent cu ceea ce inseamna spiritualitatea lutherana fiind in pericolul de a confunda conceptul de ”evanghelic lutheran” cu termenul de simplu de “evanghelic” specific Bisericilor Independente Baptiste, Penticostale sau Crestine dupa Evanghelie din Romania, Biserici cunoscute, mai mult sau mai putin corect sub numele de “pocaiti” sau “Biserici Neo-protestante”. Acesta este motivul pentru care este foarte important sa intelegem ce este un crestin lutheran si ce este o Biserica Evanghelica Lutherana. O Biserica Evanghelica Lutherana desi se fundamenteaza in invatatura Sfintelor Scripturi este o Biserica diferita din punct de vedere al istoriei, dogmaticii si inchinarii de Bisericile Independente (Neo-protestante) apelate uneori cu numele de “evanghelice”.

Asadar, ce inseamna sa fi “lutheran confesional”? Mai intai de toate, a fi lutheran confesional insemana a recunoaste faptul ca Sfanta Scriptura este cu adevarat si in totalitate Cuvantul lui Dumnezeu caruia trebuie sa ii se supuna absolut orice autoritate spirituala. Confesiunile de credinta lutherane enumerate mai sus si care compun Cartea Concordului (1580) nu sunt Cuvantul lui Dumnezeu ci sunt niste scrieri ale oamenilor credinciosi prin care acestia si-au sumarizat crezurile si, ca atare ele insele trebuie sa se supuna autoritatii Sfintei Scripturi. Daca Sfanta Scriptura este adevarata apriori, Confesiunile de credinta lutherane sunt adevarate exclusiv in lumina Sfinte Scripturi de care sunt total dependente si subordonate.

O alta intrebare intr-o oarecare masura justificata este daca sunt necesare aceste confesiuni pentru o vietuire crestina. Raspunsul la o astfel de intrebare il putem da aducand in memoria cititorilor un episod din tumultoasa istorie a Reformei Protestante din Secolul al XVI-lea. In anul 1529, reformatorul german Martin Luther si reformatorul elvetian Huldrych Zwingli s-au aflat fata in fata la Cologviu de la Marburg in incercarea de a ajunge la un arcord cu privire la doctrina Sfintei Impartasanii (sau a Sfintei Cine), doctrina detaliata in celeblul Articol X al Marturisirii de Credinta de la Augsburg (Confesiunea Augustana). In cadrul discutiilor ambii teologi au folosit Sfanta Scriptura pentru asi sustine pozitiile dogmatice doar ca Martin Luther afirma doctrina prezentei reale a trupului si sangelui Domnului Isus Cristos in Sfanta Impartasanie pe cand Huldrych Zwingli afirma faptul ca Cina Domnului este doar un act de cult fara sa exite nici un fel de prezenta a lui Isus Cristos, nici fizica dar nici spirituala. Marea majoritate a invatatorilor falsi pretind ca urmeaza invatatura Sfintei Scripturi. Inca de la inceputul Bisericii lui Cristos, adevaratii invatatori ai Sfintei Scripturi au considerat ca necesara expunerea publica a credintei lor tocmai pentru a se detasa de acei invatatori falsi care rastalmaceau invatatura Sfintei Scripturi pentru ca aceasta sa para ca sustine ereziile lor. Acest lucru nu trebuie sa ne surprinda in caonditiile in care insusi Satana a apelat la Sfanta Scriptura atunci cand a indraznit sa il ispiteasca pe Domnul Isus Cristos (vezi Luca 4:10). Crestinii confesionali sunt aceia care se bazeaza pe Sfanta Scriptura dar care, spre deosebire de altii, isi fac public sumarizarile credintei lor si resping in mod explicit si public erorile care ameninta Adevarul lui Dumnezeu.

Biserica lui Cristos si-a redactat primele confesiuni de credinta inca din primele trei secole de existenta. Controversele cristologice din acea perioada a condus la elaborarea a trei marturisiri de credinta cunoscute sub denumire de „crezuri ecumenice”. Vorbim aici despre Crezul Apostolic, Crezul de la Niceea si Crezul Athanasian. Peste secole, Biserica lui Cristos, in controversele cu cei care doreau inabusirea Reformei Protestante, a elabora inca un set de marturisiri de credinta, mult mai amanuntite decat „crezurile ecumenice”, marturisiri de credinta care, in anul 1580 au format ceea ce se numeste „Cartea Concordului” (1580) sau „Cartea Concordiei”. Prin aprobarea acestor marturisiri de credinta din Secolul al XVI-lea, o Biserica atesta faptul ca isi insuseste invatatura dogmatica cuprinse in ele si, desi are Sfanta Scriptura ca unic fundament, respectiva Biserica adopta, de exemplu, pozitia prezentei fizice a trupului si sangelul Domnului Isus Cristos in Sfanta Cina, pozitie sustinuta de Martin Luther spre deosebirea pozitiei comemorative sustinuta de catre Huldrych Zwingli si de catre Bisericile Neo-Protestante.

Noi, evanghelicii lutherani confesionali, admitem inca din start ca toate marturisirile de credinta ale Bisericii noastre sunt scrise de catre oameni si ele nu sunt Cuvantul lui Dumnezeu. Spre diferenta de Sfanta Scriptura care are autoritatea suprema, este infailibila si ineranta in tot ceea ce spune, marturisirile de credinta care compun Cartea Concordului (1580) nu sunt autoritatea suprema si nici nu pot sa fie infailibile sau inerante. Lutheranii continua sa subscrie la Cartea Concordului (1580) in ciuda faptului ca acestea nu sunt infailibile cu atat mai mult cu cat ei sunt constienti ca nu subscriu la punctul de vedere academic al acestor lucrari ci la cel profund spiritual. Posibilele erori istorico-lingvistice existente in Cartea Concordului nu ii slabesc acesteia calitatea de sumarizare a credintei evanghelice lutherane dar, pe de alta parte, dovedesc faptul ca, spre deosebire de Sfanta Scriptura, Cartea Concordului nu este delor infailibila sau ineranta. Pe scurt, atunci cand evanghelicii lutherani subscriu la invatatura cuprinsa in Cartea Concordului, ei nu le declara pe acestea ca fiind autoritatatea finala in materie de credinta ci le sustin doar ca pe o sumarizare a ceea ce ei cred bazandu-se pe Cuvantul lui Dumnezeu, Sfanta Scriptura, autoritatea suprema in materie de credinta, inchinare si vieturire crestina, ineranta si infailibila datorita faptului ca reprezinta revelatia personala a lui Dumnezeu pentru om. Practic, subscrierea la marturisirile de credinta cuprinse in Cartea Concordului, intotdeauna este succedata de subscrierea la invataturile cuprinse in Sfanta Scriptura. Evanghelicii lutherani au datoria sa respinga orice invatatura cuprinsa in marturisirile de credinta din Cartea Concordului daca acestea nu ar fi in armonie cu invatatura Sfintelor Scripturi.

Marturisirile de credinta sunt acceptate drept „declaratii de credinta” si, desigur ca pentru a face parte din Biserica Lutherana, subscrierea la acestea trebuie sa fie obligatorie. Exista un factor istoric care insa trebuie remarcat si comentat pe scurt. Este vorba despre faptul ca, dintre cele sase marturisiri de credinta care formeaza Cartea Concordului (1580), Marturisirea de Credinta de la Augsburg (sau Confesiunea Augustana) pare a se evidentia mult mai mult in Bisericile Evanghelice Lutherane si pe acceptarea acestei marturisiri se pune accentul cel mai mult atunci cand o persoana doreste sa fie confirmat ca evanghelic lutheran. Acest lucru nu inseamna ca restul de cinci marturisiri nu sunt relevante ci doar faptul ca Marturisirea de Credinta de la Augsburg are o greutate istorica ceva mai insemnata si este utilizata de catre Bisericile Evanghelice Lutherane ca o sumarizare a celorlaltor invataturi.

Astazi, din pacate, sub influenta nefasta a modernismului si postmodernismului, tot mai multe voci afirma faptul ca marturisirile de credinta din Cartea Concordului (1580) reprezinta doar un raspuns teologic oferit unor probleme spirituale care afectau Secolul al XVI-lea. Prezentul nu mai necesita subscriptia la aceste invataturi. Eu personal am auzit un astfel de raspuns. Sunt crestini, cativa chiar purtand denumirea de lutherani, care afirma ca Biblia este pe deplin cunoscuta in prezent si ca omenirea are atat de multe resurse spirituale la dispozitiei incat nu mai este necesara subscriptia la anumite marturisiri de credinta invechite. Astazi, dintr-o grava eroare, Cartea Concordului (1580) este vazuta, cel mai adesea, ca o respectabila munca a reformatorilor din Secolul al XVI-lea, documente care mai au doar o insemnatate istorico-culturala ne mai fiind insa de nici un fel de importanta pentru Biserica.

Noi, cei care chiar aderam la Cartea Concordului (1580) sustinem ca marturisirile de credinta din Secolul al XVI-lea au limitarile lor, deaceea aderarea la aceste marturisiri nu inlatura necesitatea crestinului de a studia cu ravna. Existe suficiente capitole teologice care nu sunt abordate in cadrul acestor marturisiri. Din acest motiv spunem ca marturisirile de credinta din Cartea Concordului (1580)  nu au aceeasi latime teologico-spirituala cu Sfanta Scriptura. Este adevarat ca aceste marturisiri de credinta nu reprezinta o exprimare completa a teologiei evanghelice lutherane ci doar niste raspunsuri aduse unor controverse care au marcat Reforma Protestanta. Dar, oare, acest lucru inseamna ca Bisericile Evanghelice Lutherane nu mai trebuie sa subscrie la aceste marturisiri? Sunt ele cu adevarat depasite? Noi raspundem ca ele sunt cat se poate de actuale si ca Biserica lui Cristos trebuie sa subscrie la aceste marturisiri. Reformatorii din Secolul al XVI-lea au fost acuzati de faptul ca au creat o Biserica noua. Din acest motiv, lutheranii au fost nevoiti sa isi explice si sa isi expuna public credinta pentru a arata faptul ca ei nu sunt niste inventatori ci niste reformatori. S-a schimbat acest lucru astazi? Mai este de actualitate invatatura care spune ca Isus Cristos este prezent cu trupul si sangele Sau in Sfantul Sacrament al Altarului? Mai este de actualitate invatatura care spune ca Isus Cristos a murit ca inlocuitor al nostru? Justificarea numai prin credinta a devenit o invatatura perimata pentru prezent? Botezul pruncilor mai este de dorit in prezent? Oricat de limitate din punct de vedere istoric si teologic ar putea sa fie considerate marturisirile de credinta din Cartea Concordului (1580), ele raman pentru credinciosii lutheani niste sumarizari sincere cu privire la marturia Sfintei Scripturi cu privire la pacat si har, lege si Evanghelie, viata si avctivitatea lui Isus Cristos, pocainta, credinta si fapte precum si la multe alte invataturi. Subscriind la aceste invataturi noi il onoram si il slavim pe Dumnezeu nostru cel atotputernic. Toti acei oameni care se pretind ca sunt lutherani dar nu adera la marturisirile de credinta lutherane nu fac decat sa fie niste amagitori care produc probleme in Biserica lui Cristos.

Ca o concluzie la cele afirmate pana la acest punct, spunem ca marturisirile de credinta lutherane cuprinse in Cartea Concordului (1580): Micul Catehism al lui Martin Luther (1529), Catehismul Mare al lui Martin Luther (1529), Marturisirea de Credinta de la Augsburg sau Confesiunea Augustana (1530), Apologia Marturisirii de Credinta de la Augsburg (1531), Articolele de la Schmalkalden (1536) si Formula Concordiei (1577) reprezinta niste “martori ale invataturilor Sfintelor Scripturi asa cum sunt ele intelese de catre Biserica lui Cristos”. Aceste documente nu sunt sursa doctrinelor lutherane caci numai Sfanta Scriptura ocupa acest loc ci ele sunt doar niste sumarizari ale invataturilor pe care Cuvantul lui Dumnezeu ni le-a revelat. Din acest motiv, desi nu sunt inspirate sau infailibile, marturisirile de credinta evanghelice lutherane nu sunt non-biblice ci, din contra, ele se sprijina pe Cuvantul Sfant in toate afirmatiile pe care le fac. Aceste documente nu sunt menite sa inlocuiasca Sfintele Scripturi ci ele sunt “o expunere a credintei evanghelice lutherane dupa Scripturi” deoarece stramosii nostrii din Secolul al XVI-lea nu au promovat nici un fel de invatatura care sa se impotriveasca Cuvantului Sfant ci intreaga lor credinta s-a bazat pe ceea ce spune Sfanta Scriptura. Pentru acest lucru ei au fost gata sa isi piarda inclusiv viata.

           

Un articol de Sorin H. Trifa

 

Citeste gratuit in format PDF, Cartea Concordului (1580) in limba engleza folosind linkul:

                                            https://bookofconcord.org/pdf/TrigBOC.pdf