Ganduri despre Edictul de la Worms

posted May 24, 2015, 11:51 PM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Sep 22, 2016, 8:13 AM ]

Astazi, 25 Mai 2015, Bisericile Evanghelice Lutherane sarbatoresc cea de-a doua zi de Rusalii. In acelasi timp, Bisericile comemoreaza si un eveniment istoric care a marcat cei aproape cinci sute de ani scursi de la nasterea Reformei Protestante (1517). Ziua de 25 mai a ramas in istoria Bisericii lui Cristos ca fiind data la care Imparatul Carol al V-lea (Carol Quintul), in anul 1521, a emis Edictul din Worms.

Dieta de la Worms (Reichstag zu Worms) s-a desfasurat in perioada 28 Ianuarie – 25 Mai 1521 fiind prezidata de catre imparatul Carol al V-lea. Martin Luther a fost convocat sa apara inaintea Dietei de la Worms pentru a retracta tot ceea ce afirmase cu privire la Biserica Romano-Catolica si cu privire la Papa. De asemenea, el trebuia sa isi marturiseasca public greselile cu privire la ceea ce scrisese despre Sfintele Evanghelii, despre natura Bisercii si despre starea prezenta a crestinatatii.  Oponentul lui Martin Luther la aceasta dieta a fost Johann von Eck (1486-1543), un remarcabil teolog romano-catolic si un aparator al papalitatii si al Bisericii Romano-Catolice.
In data de 17 Aprilie 1521, Dr. Martin Luther s-a infatisat inaintea celor care il acuzau. Teologul de la Wittenberg se infatisa inaintea Dietei in calitate de eretic, de dusman al Bisericii fiind deja excomunicat. Johann von Eck a prezentat dietei un numar de aproximativ 25 de scrieri apartinand lui Martin Luther, scrieri despre care afirma ca sunt pline de erezii si cerea ca reformatorul sa isi declare pozitia fata de aceste idei. Martin Luther trebuia sa aprobe scrierile sau sa se dezica de acestea.

In data de 18 Aprilie 1521, Dr. Martin Luther a revenit inaintea celor prezenti la Dieta de la Worms. Martin Luther a afirmat ca scrierile sale sunt de trei feluri, carti devotionale, carti care combat faptele abuzive ale slujitorilor Bisericii Romano-Catolice si carti care, intr-adevar, contin anumite afirmatii aspre, pe care ar fi dispus sa le retracteze daca “ar putea ilustra voastră majestate, preacinstiţii nobili, sau oricine altcineva care este in stare sămi demaşte erorile, să mărturisească impotriva greşelilor mele, răsturnindule cu ajutorul scrierilor prorocilor sau ale evangheliştilor? De indată ce mi se dovedeşte că greşesc, sint gata să renunţ la orice invăţătură falsă, iar eu voi fi primul care va arunca in foc aceste cărţi ale mele“. In fata unui astfel de raspuns, lui Martin Luther i s-a cerut sa ofere o formulare concreta, lipsita de ambiguitati. Atunci, teologul de la Wittenberg a formulat celebra sa afirmatie care a inaugurat una dintre cele mai mari schimbari din istorie, afirmatie care a dus, practic, la nasterea Reformei Protestante: “de vreme ce ilustra voastră majestate şi preacinstiţii nobili doresc un răspuns simplu, il voi da in felul următor, fără ocolişuri şi fără să ascund nimic: dacă nu sint convins prin mărturia Scripturilor sau prin pură raţiune, căci eu nu mă incred numai in papă sau numai in concilii, intrucit este ştiut că sau făcut vinovaţi de greşeli şi contradicţii, atunci rămin legat de Scripturile pe care leam citat, iar conştiinţa mea este inrobită de Cuvintul lui Dumnezeu. Nu pot şi nu vreau să retractez nimic, pentru că nu este nici corect, nici sănătos să te impotriveşti propriei conştiinţe” iar mai apoi a rostit celebra sa fraza: “nu pot face altfel, aceasta este poziţia mea, fie ca Dumnezeu să-mi ajute. Amin!”. Cu aceaste afirmatii s-a nascut cu adevarat protestantismul.

In urma analizarii pozitiei lui Martin Luther, la 25 mai 1521, Dieta de la Worms, prin Imparatul Imparatul Carol al V-lea (Carol Quintul), a emis Edictul din Worms declarând urmatoarele: „se interzice de acum înainte oricui să îndrăznească, fie prin cuvinte sau prin fapte, sa primeasca, sa apere, sa susțina sau sa favorizeze pe Martin Luther. Dimpotrivă, vrem ca el să fie prins și pedepsit ca un eretic notoriu, precum merita, să fie adus personal în fața noastră, după care il vom comanda in mod corespunzător. Cei care vor ajuta la capturarea lui vor fi răsplătiti cu generozitate pentru munca lor”

Nunțiul Papal prezent la Dieta, Girolamo Aleandro, a întocmit acuzatiile aduse lui Martin Luther, care au fost încorporate în Edictul din Worms, promulgat la 25 mai 1521. Edictul l-a declarat pe Martin Luther ca fiind un eretic încăpățânat și a interzis citirea sau deținerea scrierilor sale.

Acesta a fost punctul culminant al conflictului teologic aparut între Dr. Martin Luther și Biserica Romano-Catolică cu privire la necesitatea reformarii Bisericii, în special cu privire la practica vanzarii de indulgențe. Cu toate acestea, au existat si alte probleme mult mai profunde, care au alimentat acest conflict teologic de proportii istorice. La nivel teologic, Martin Luther a contestat autoritatea absolută a papei asupra Bisericii lui Cristos prin menținerea expresa a faptului că doctrina indulgențelor, autorizata și promovata de către Papa, a fost una greșita. Martin Luther a susținut că mântuirea este numai prin credință (Sola Fide) fără referire la fapte bune, milostenie, penitență, sau Sfintele Sacramentele ale Bisericii, Botezul si Sfanta Impartasanie. Martin Luther a susținut că Sfintele Sacramentele sunt un "mijloc de har", ceea ce înseamnă că în timp ce harul lui Dumenzeu este împărtășit prin Sfintele Sacramente, acțiunea in sine in  apartine exclusiv lui lui Dumnezeu fara sa aiba loc vreo implicare a individului. Harul este opera exclusiva a lui Dumnezeu fara a exista o cooperare din partea omului. Prin „mijloacele harului”, Dumnezeu naste credinta in inima omului iar, prin aceasta credinta, crestinul devine capabil sa urmeze si sa implineasca voia lui Dumnezeu. Martin Luther a contestat, de asemenea, autoritatea Bisericii asupra doctrinelor, susținând că toate doctrinele și dogme Bisericii care nu se regasesc în Sfanta Scriptură trebuie inlaturate din invatatura Bisericii (Sola Scriptura).

Pentru a proteja autoritatea Papei și a Bisericii, precum și pentru a menține activa doctrina indulgențelor, oficialii Bisericii Romano-Catolice l-au convins pe Imparatul Carol al V-lea (Carol Quintul) ca Martin Luther reprezinta o amenințare grava și i-au cerut să autorizeze condamnarea sa de către Sfântul Imperiu Roman. Martin Luther a scăpat de arestare fiind „rapit in secret”, in drum spre Wittenberg, și dus în izolare la Castelul Wartburg pentru aproape un an, din Mai 1521 si pana in Martin 1522.  Aici, in mila lui Dumnezeu, sub protectia Printului Elector al Saxoniei, Frederik cel Intelept, reformatorul a tradus Noul Testament în limba germană.

Edictul de la Worms a fost temporar suspendat, din ratiuni pur politice, de catre Dieta de la Speyer in perioada 1526 – 1529. In anul 1529, o A Doua Dieta de la Spayer a anulat hotararile luate cu trei ani in urma si a reactivat condamnarea lui Martin Luther interzicand propagarea protestantismului.
      Un articol de Sorin H. Trifa