Ganduri despre schimbarea la fata a Domnului Isus Cristos

posted Aug 6, 2015, 3:11 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Sep 22, 2016, 8:12 AM ]

Astazi, 6 August, crestinii evanghelici lutherani sarbatoresc, sau mai bine zis isi aduc aminte, de unul dintre evenimentele remarcabile care au marcat viata si lucrarea Domnului Isus Cristos aici pe pamant. Este vorba despre schimbarea la fata.

Schimbarea la fata a Domnului Isus Cristos este relatata in Sfanta Scripttura de toate cele trei Evanghelii Sinoptice (Matei 17:1-9; Marcu 9:2-8 si Luca 9:28-36) dar exista reveriri la acest eveniment si in cea de a doua Epistola scrisa de Sfantul Apostol Petru (2 Petru 1:16-18). Pe scurt, Domnul Isus Cristos alege din grupul de ucenici pe trei, mai precis Sfantul Apostol Petru, Sfantul Apostol Iacov si Sfantul Apostol Ioan pentru al insotii intr-o rugaciune care urma sa se desfasoare pe Muntele Tabor, ulterior cunoscut ca Muntele Schimbarii la Fata. Aici, in timpul rugaciunii, Isus Cristos a inceput sa straluceasca orbitor iar alaturi de El au aparut Sfintii Profeti Ilie si Moise. Domnul Isus Cristos, in aceasta stare de glorificare, a intretinut discutii cu cei dou Sfinti ai Vechiului Testament iar mai apoi, la fel ca si la Botez, din cer s-a auzit vocea lui Dumnezeu Tatal care a afirmat: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17:5). Sfintii Apostoli au asistat terifiati la aceasta scena iar la finalul ei, in timp ce coborau muntele, Mantuitorul le-a cerut sa nu faca acest eveniment cunoscut pana dupa invierea Sa din morti.
Schimbarea la fata a lui Isus Cristos este una dintre minunile relatate de catre Noul Testament iar noi, crestinii evanghelici lutherani confesionali o acceptam ca fiind un eveniment istoric ci nu ca fiind un mit sau o pilda. Acest miracol istoric este unic si complet diferit fata de alte minuni, in primul rand pentru ca acesta se intampla cu Isus Cristos insusi. Acest eveniment istoric face parte dintr-o serie de cinci mari evenimente istorice, reale, care au marcat viata si lucrarea teresta a Domnului Isus, alaturi de botezul in Iordan, raztignirea, invierea si inaltarea Sa.

Schimbarea la fata este un eveniment istoric deosebit de important pentru crestinism deoarece reprezinta acel punct in care omul muritor se intalneste cu Dumnezeul cel atotputernic si vesnic, in Isus Cristos glorificat ca Dumnezeu. Isus Cristos este cu adevarat Dumnezeu. Schimbarea la fata nu doar ca il identifica pe Isus Cristos cu Dumnezeu, cu Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevarat, ci il identifica si in calitatea sa de Mesager, de purtator al cuvintelor si a vointei lui Dumnezeu. Insusi Dumnezeu Tatal porunceste: „de El să ascultaţi!”. Faptul ca Isus Cristos transfigurat sta de vorba cu Sfintii Prooroci Moise si Ilie si inclusiv acestia asista la declaratia facuta de Dumnezeu Tatal, ne demostreaza faptul ca Isus Cristos este, prin excelenta, mai presus de orice alta invatatura existenta intre oameni.  Prin aceast eveniment, Dumnezeu ii atribuie lui Isus Cristos toata onoare si toata gloria dovedind muritorilor faptul ca Acesta este mai presus de orice lucru creat. Un alt aspect important al schimbarii la fata este dovedirea invataturii conform careia „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.” (Matei 22:32). Desi Sfantul Prooroc Moise a cunoscut moartea iar Sfantul Prooroc Ilie a fost inaltat fara sa cunoasca moartea, acum, cei doi traiesc in prezenta lui Dumnezeu, lucru care este valabil in dreptul tuturor acelora care traiesc prin credinta.

In randurile care urmeaza, toti aceia care isi vor irosi cateva minute pentru a le citi, vor avea parte e o apologie a istoricitatii acestui eveniment. Schimbarea la fata nu este un mit sau o pilda, asa cum deseori afirma teologia moderna ci este un eveniment care s-a intamplat cu adevarat, acolo, pe Muntele Tabor, in urma cu mai bine de doua mii de ani.

Incerc sa ma intreb cat de greu trebuie sa ii fi fost inclusiv Sfantului Apostol Petru sa ii faca pe oameni sa il creada cu privire la acest eveniment important. Iata ce spune Apostolul: „În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt. (1 Petru 1:16-18)

Il vad pe Sfantul Apostol spunandu-le ascultatorilor sai faptul ca schimbarea la fata este adevarata, spunandu-le ca el a văzut personal cum Domnul s-a transfigurat în fața ochilor lui. El a văzut fata Domnului stralucind ca soarele, a văzut hainele Domnului fiind albe ca lumina, a asistat la dicutiile dintre Isus Cristos,  Moise și Ilie si a auzit vocea glorioasa a lui Dumnezeu Tatăl, atotputernicul, spunand: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17:5). Sfantul Apostol Petru a asistat la acest eveniment istoric impreuna cu Sfantul Apostol Iacov si Sfantul Apostol Ioan iar marturia lui cu privire la realitatea istorica a acestui eveniment se sprijina pe „marturia a doi sau trei martori”. Toti cei trei Apostoli au fost martori si au auzit in mod clar glasul lui Dumnezeu Tatal. Sfintii Apostoli au fost ingroziti de ceea ce vedeau, ei s-au temut ca isi vor pierde viata. Doar glasul duios al Mantuitorului i-a facut sa iasa din starea de groaza in care se aflau. Apoi, Isus le-a poruncit sa tina tainic evenimentul si sa il relateze abia dupa ce El va invia din morti. Acestea sunt motivele pentru care Sfantul Apostol Petru insista ca schimbarea la fata este un eveniment istoric ci nicidecum unul imaginat.

Despre schimbarea la fata a Domnului Isus Cristos, in afara Sfantului Apostol Petru, dau marturie si autorii inspirati ai celor trei Evanghelii Sinoptice. Vorbim despre Sfantul Apostol si Evanghelist Matei, Sfantul Evanghelist si Ucenic Marcu si Sfantul Evanghelist si Ucenic Luca, ultimii doi fiind apropiati ai Sfantului Apostol Petru, respectic Sfantul Apostol Pavel. In consecinta, pe langa cei trei martori care au asistat fizic la eveniment, putem sa vorbim si despre existenta a inca trei martori care au fost inspirati de Duhul Sfant pentru a relata despre istoricitatea acestui eveniment.

Acum, va rog sa va imaginati acest eveniment al schimbarii la fata. Imaginati-va ca ati fi pe munte impreuna cu Sfintii Apostoli. Evenimentul pare superb dar, intrebam noi, am putea noi sa il privim? Sfintii Apostoli nu au putut, ei au fost ingroziti de ceea ce se intampla in fata ochilor lor. Ei nu au putut sa il vada pe Cristos in slava Sa si au fost ingroziti de gandul ca vor muri. Acelasi lucru l-a simtit si Sfantul Prooroc Isaia atunci cand l-a vazut pe Dumnezeu pe scaunul Sau de domnie. Domnul le-a aratat mila si har celor trei Apostoli si astfel, ei au trecut peste acest eveniment fara sa isi piarda viata. Bunul nostru Dumnezeu stie foarte bine ca nu putem sa suportam prezenta lui glorioasa in viata noastra deaceea El vine la noi in forme ascunse: intrupat in Cristos, in Sfantul Sau Cuvant si in Sfintele Sacramente. 

Natural, noi nu putem sa privim slava lui Dumnezeu din pricina pacatelor noastre. Asemenea primilor noastrii parinti, Adam si Eva, atunci cand au vazut ca sunt goi au incetat sa mai vada calea lui Dumnezeu. Noi nu am fost personal in gradina sa mancam din fructul interzis, dar acest lucru nici macar nu este necesar deoarece, de atunci incoace, noi, toti cei ce ne tragem din Adam, ne nastem orbi cu privire la voia lui Dumnezeu si nu doar ca suntem orbi fata de calea lui Dumenzeu dar nici macar nu ne dorim sa vedem acest drum pentru ca nu ne intereseaza absolut deloc sa il urmam. Noi suntem morti in pacatele noastre, nu cautam slava lui Dumnezeu si nu dam atentie Cuvantului lui Dumnezeu. Spre deosebire de Sfantul Apostol Petru, noi nu gasim ca pe un lucru bun faptul ca am putea sa stam in slava lui Dumnezeu. Nu ne intereseaza faptul ca Isus este Fiul lui Dumnezeu si nici faptul ca Dumnezeu Tatal ne spune ca trebuie sa il urmam. Noi nu il ascultam pe Dumnezeu si nici nu vrem sa facem asta! Dispretuim Cuvantul Sau! Cu toate acestea, cum oare vom putea noi vreodata sa privim slava lui Dumnezeu?

Domnul l-a protejat pe Sfantul Prooroc Moise pe Muntele Sinai, deși acesta a văzut doar spatele lui Dumnezeu. Domnul l-a protejat pe Sfantul Prooroc Isaia si, tot El, i-a protejat si pe Sfintii Apostoliu Petru, Iacov și Ioan, pentru că toți au văzut slava Domnului. El ne protejează astăzi si pe noi, dar o face într-un mod diferit. Astazi, Dumnezeu vine sa se intalneasca cu noi ascuns in mijloacele harului. El isi ascunde slava desi este prezent alaturi de noi. In trecut, Dumnezeu s-a arata ca un rug in flacari, ca un om, ca un inger sau chiar ca o soapta. Acum mai bine de doua mii de ani, Dumnezeu ni s-a arat in Fiul Sau intrupat. Slava lui Dumnezeu a fost ascunsa in trupul unui bebelusi la Bethleen, a fost ascunsa in minunile savarsite si a fost dezvaluita la cruce. Dar lumea nu a vazut aceasta slava. Slava lui Dumnezeu a fost ascunsa in piroanele crucii si in jertfa lui Cristos. Apoi, slava lui Dumnezeu a fost ascunsa in mormant dar a treia zi, Domnul Isus Cristos a inviata si slava lui a stralucit in trupul inviat.

Astazi, Dumnezeu vine la noi in Cuvantul Sfant si in Sfintele Sacramente. Cuvantul Sfant ni-l prezinta pe Cristos iar Domnul nostru Isus Cristos cel inviat este prezent fizic in painea si vinul cu care ne impartasim la Sfanta Cina si in apa cu care suntem botezati. In toate acestea noi avem iertarea pacatelor noastre si putem sa gustam si sa vedem cat de bun este Domnul si cat de minunata este mantuirea sa.

Pentru cei credinciosi o sa vina un moment in care Dumnezeu nu va mai veni ascunzandu-si slava. O sa vedem cu adevarat slava lui Dumnezeu si o vom putea suporta pentru ca Dumnezeu ne-a promis un trup nou, neafectat de pacat. Pacatul nu ne va mai impiedica sa il vedem pe Dumnezeu in slava Sa.  Vom vedea fata lui Dumenezeu si vom avea Numele Lui pe fruntile noastre exact asa cum a fost si la momentul botezului nostru. „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Cristos ". (1Corinteni 15:57).

    Un articol de Sorin H. Trifa 



Comments