Hrăniți de mâna lui Cristos, Ioan 6:15

posted Apr 3, 2019, 2:17 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Apr 3, 2019, 2:18 AM ]

Duminica Laetare, a patra Duminică din Post. Predică Rev. Sorin H.Trifa

Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Iubiți credincioși, în mila lui Dumnezeu, am ajuns astăzi în cea de-a patra Duminică a Postului Mare, zi care, în calendarul Bisericii noastre, poartă numele de Duminica Laetare. Expresia Laetare se traduce în limba română prin cuvântul ”bucură-te” și regăsim acest termen, de exemplu în Isaia 66:10, acolo unde, în limba română, citim: ”bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi înveseliţi-vă cu el”. În mila lui Dumnezeu, în Duminica Laetare suntem la doar trei Duminici distanță de sărbătoarea învierii Domnului Isus Cristos, sărbătoarea pe care o vom celebra la 21 Aprilie. Predica din această Duminică este fundamentată pe textul din Ioan 6:1-15.


După aceea Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. O mare gloată mergea după El pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi. Paştile, praznicul iudeilor, era aproape. Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: "De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?" Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă. Filip I-a răspuns: "Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele." Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: "Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?" Isus a zis: "Spuneţi oamenilor să şadă jos." În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii. Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit. După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: "Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic." Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi. Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: "Cu adevărat, Acesta este Prorocul cel aşteptat în lume." Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.

În pericopa aceasta minunată, Domnul nostru Isus Cristos ne învață despre faptul că trebuie să ne punem toată încrederea noastră în Dumnezeu deoarece acesta este cu adevărat Tatăl nostru și nu ne va lăsa să murim de foame. Din contră, Dumnezeu ne oferă din belșug lucrurile de care viața noastră are nevoie. Din păcate, există numeroși creștini care nu sunt mișcați de această relatare a Sfintei Scripturi deoarece, spun aceștia, ei nu au experimentat niciodată astfel de miracole făcute de către Cristos pentru ei. Din păcate, astfel de oameni afirmă faptul că pericopa această ne relatează un eveniment istoric punctual care nu s-a mai repetat niciodată de atunci. Există însă și suficient de mulți creștini care au încredere totală în faptul că Domnul Isus Cristos este activ în viața noastră exact așa cum a fost în viața acelor oameni de acum aproximativ 2000 de ani, asigurându-le toate cele necesare pentru viața de zi cu zi. Mesajul central al acestei pericope este acela că trebuie să ne punem toată încrederea în Dumnezeu cu privire la nevoile pe care viața noastră le experimentează. O astfel de credință nu ne va înșela niciodată deoarece Domnul nostru Isus Cristos va fi prezent cu binecuvântările sale care au fost suficiente pentru a hrăni aproximativ cinci mii de bărbați plus un grup numeros de femei și, de ce nu, unul de copii. Sfântul Apostol Ioan ne spune faptul că înainte de intervenția miraculoasă a Domnului Isus Cristos, toată această mare adunare de oameni avea drept hrană doar ”cinci pâini de orz şi doi peşti(Ioan 6, 9). La final însă, citim faptul că au fost adunate nu mai puțin de douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi” (Ioan 6, 13). Din această pericopă învățăm faptul că noi trebuie să avem încredere în Dumnezeu și trebuie să credem Cuvântul său cel Sfânt, exact așa cum oamenii aceștia care erau cu Isus au crezut, anume faptul că Dumnezeu ne oferă pâinea cea de toate zilele. Nu vreau să spun faptul că toți oamenii care compuneau această mare mulțime de oameni erau pioși în adevăratul sens al cuvântului, dar, cu siguranță printre ei erau numeroși oameni care erau mult mai interesați de ascultarea cuvintelor Evangheliei care ieșeau din gura lui Cristos decât de necesitățile zilnice ale vieții lor. Este foarte probabil ca acesta să fi fost motivul pentru care acești oameni nu aveau cu ei cele necesare supraviețuirii. De aceea, Domnul nostru Isus Cristos le oferă acestor oameni hrană înainte ca aceștia să fi așteptat așa ceva. Prin această minune cu totul specială, Domnul nostru Isus Cristos a reafirmat cuvintele sale care spun: ”căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6, 33). Conform cuvintelor Domnului nostru Isus Cristos, cu privire la viața noastră ce de toate zilele, Dumnezeu știe despre ceea ce noi avem nevoie și el ne va oferi toate aceste lucruri dacă avem încredere în el. Acest lucru nu înseamnă faptul că Dumnezeu ne va umple de bogății, că ne va da bani mulți, mașini și proprietăți scumpe. Dragii mei, nici unul dintre noi nu poate să mănânce bani, nici mașini și nici clădiri. În rugăciunea Domnului Isus Cristos suntem învățați chiar de către Mântuitorul nostru să ne rugăm zicând: ”pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” (Matei 6, 11). De fapt, acestea sunt lucrurile de care avem nevoie în viața noastră de zi cu zi. Pericopa din această Duminică ne învață faptul că Domnul nostru Isus Cristos , cu doar cinci pâini și doi pești mici, în mod miraculos, a oferit hrană îmbelșugată pentru aproximativ zece mii de oameni. Spun îmbelșugată deoarece Domnul Isus Cristos le-a oferit acestor oameni mai mult decât ei aveau nevoie, strângându-se 12 coșuri de mâncare rămasă neconsumată.  

În pericopa din această Duminică, Duminica Laetare, narează două aspecte importante pentru confortul nostru spiritual. Primul aspect constă în întrebarea pusă de către Domnul Isus Cristos ucenicilor săi și răspunsul primit de la acești. Al doilea aspect consta în porunca Domnului Isus Cristos ca absolut nici o firimitură să nu fie pierdută ci să fie adunate toate resturile în niște coșuri. Cu privire la primul aspect citim astfel: Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: "De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?" (Ioan 6, 5). Dragii mei, fiecare dintre noi facem aceeași greșeală pe care Sfinții Apostoli au făcut-o. Anume să privim la noi înșine, să calculăm care ne sunt nevoile și că comparam aceste nevoi cu ceea ce avem. Dar uitam faptul că Dumnezeu este atotputernic și ne poate oferi tot ceea ce avem nevoie. Sfântul Apostol Filip se dovedește un om pragmatic. El analizează imediat situația, ca un adevărat economist, și concluzionează astfel: ”pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele” (Ioan 6, 7). Calculul Sfântului Apostol Filip arată faptul că resursele financiare deținute nu ar putea să ofere hrana necesară unei mulțimi atât de mari, mai ales că oamenii erau deja înfometați. Dragii mei, vă invită să meditați la atitudinea Sfântului Apostol Filip deoarece aceasta este și atitudinea celor mai mulți dintre noi. Cei mai mulți dintre noi își calculează cu atenție fiecare resursă de care dispune pentru a concluziona dacă poate sau nu să susțină nevoile sale sau ale familiei sale. Nu foarte departe de atitudinea Sfântului Apostol Filip este Sfântul Apostol Andrei. Acesta înțelege intenția Domnului Isus Cristos cu privire la oferirea de hrană pentru mulțimea de oameni și, în consecință, el îl înștiințează pe Mântuitorul cu privire la resursele foarte limitate pe care le au la dispoziție. Sfântul Andrei spune astfel: ”este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?” (Ioan 6, 9). Sfântul Apostol Andrei, în același mod ca și Sfântul Apostol Filip, privește la resursele deținute și la mulțimea care trebuie hrănită, concluzionând, la rândul său, că este imposibil să se realizeze această intenție. Privind la cei doi Apostoli constatăm cu ușurință faptul că rațiunea lor, înțelepciunea lor, era mult mai mare decât credința lor. Deși se aflau în prezența lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, ei nu vedeau nici o soluție viabilă de a oferi hrana necesară pentru un număr atât de mare de oameni. Dragii mei, să nu ne grăbim să îi condamnăm pe acești apostoli deoarece și noi, la rândul nostru, ne face părtași exact la aceeași greșeală ca a lor. Deși ne numim creștini, deși știm cine este Mântuitorul nostru și care sunt puterile lui, de cele mai multe ori, și noi primim la resursele pe care le deținem și ne întristăm când vedem că acestea nu sunt suficiente pentru a acoperi nevoile noastre. Ne vine atât de greu să lăsăm toate aceste probleme în mâna lui Dumnezeu, încredințați fiind că Dumnezeu ne va ajuta. Pericopa aceasta ne învață foarte clar faptul că toate aceste calcule sunt complet inutile dacă noi suntem creștini credincioși și credem faptul că îl avem pe Cristos cu noi. Noi avem Cuvântul lui Dumnezeu care ne promite faptul că Domnul Isus Cristos este cu noi. De asemenea, noi avem Sfântul Sacrament al Altarului care ne arată faptul că Domnul Isus Cristos este cu noi deoarece noi ne împărtășim cu adevăratul său trup și adevăratul său sânge. Noi ar trebui să ne punem toată încrederea în Evanghelia lui Cristos. Este normal pentru un necredincios să privească la cât are în mână dar noi, creștinii, nu trebuie să privim la ceea ce avem ci, prin credință, să privim la Domnul nostru care ne poate împlini nevoile noastre. Acest lucru nu ar trebui să îl uităm niciodată ci din contră, ori de câte ori ne simțim încercați de viață, să ne aducem aminte de faptul că Dumnezeul nostru este Tatăl nostru, este atotputernic și ne-a promis mântuire și viața veșnică. Să nu uităm că speranța noastră stă în credința noastră în Cristos ci nu în potențialul pe care îl deține această lume. Dumnezeul nostru atotputernic poate să înmulțească lucrurile existente, așa cum vedem în pericopa noastră, dar, de asemenea, el poate să facă lucrurile de care avem nevoie din nimic, așa cum și lumea aceasta a luat ființă din absolut nimic. Dragii mei, noi trebuie să ne încredem în cuvintele lui Cristos și să face ca atare, anume să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, încrezători în faptul că Dumnezeu însuși ne va oferi cele necesare vieții noastre de zi cu zi, chiar dacă, nu de puține ori, nu putem înțelege cum va face acest lucru. În pericopa noastră citim faptul că în mâinile lui Cristos, cinci pâini și doi pești s-au înmulțit ajungând să acopere nevoia de hrană a mii de oameni.

La finalul Evangheliei lui Ioan citim faptul că: ”lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui” (Ioan 20,31). Pericopa aceasta a fost scrisă în Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu pentru ca noi să credem că Isus este Fiul lui Dumnezeu și să avem încredere în toate promisiunile lui oricare este situația pe care o vedem în jurul nostru și în lumea în care trăim. Vedem faptul că numărul celor care batjocoresc Evanghelia lui Cristos crește de la o zi la alta. Aici nu vorbim numai despre cei care promovează alte religii decât creștinismul ci, din păcate, la o bună parte dintre cei care se numesc pe sine creștini. Sunt acei oameni care au pretenția că fac parte din Biserica lui Cristos dar resping învățăturile acesteia, fiind la fel de ostili Evangheliei precum sunt și necredincioșii. Aceștia transformă creștinismul într-o formă de idolatrie care devine atractivă pentru atât de multă lume. Față în față cu astfel de situații, noi, creștinii fideli Cuvântului lui Dumnezeu, începem să facem tot felul de calcule cu privire la cum va supraviețui Biserica lui Cristos. Inima noastră ajunge să dispere deoarece nu vedem soluții pentru acest impas grav. Dar acest lucru nu ar trebui să se întâmple. Să nu uităm faptul că Biserica nu este a noastră și nici nu a fost lăcată de către Dumnezeu în mâna noastră. Isus Cristos este capul Bisericii iar Biserica este a Lui. Mai mult decât atât, noi avem Cuvântul lui Dumnezeu în care găsim clar promisiunea lui Cristos care spune: ”voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui” (Matei 16, 18). Aceasta este ceea ce spune Domnul Isus Cristos în Cuvântul său iar această promisiune este demnă să fie crezută de fiecare dintre noi. De asemenea, vă aduc aminte ceea ce Sfântul Apostol Petru spune, inspirat de către Dumnezeu, ”ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul” (1 Petru 1, 12). Dumnezeu nu este absent în ceea ce privește lumea în care trăim ci este încontinuu în cunoștință de cauză indiferent de situație. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune faptul că Dumnezeu se află la controlul acestei lumi.

Dragii mei, așa cum am văzut, Apostolii Domnului au făcut o mare greșeală atunci când au pus mai presus de credință ceea ce era vizibil rațiunii umane, uitând că mai presus de orice trebuiau să aibă credință în Domnul lor. În mod normal, Sfântul Apostol Filip ar fi trebuit să spună pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele, dar, îl avem cu noi pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, care ne poate asigura toată hrana necesară. El trebuia să creadă faptul că Dumnezeu are puteri nelimitate. La rândul său, Sfântul Apostol Andrei trebuia să spună cu cele cinci pâini și doi pești nu putem hrăni nici măcar zece oameni, dar îl avem cu noi pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, care ne poate asigura toată hrana necesară. O astfel de credință ar fi trebuit să aibă Apostolii Domnului și tot o astfel de credință ar trebui să avem fiecare dintre noi. Atunci când dăm la o parte promisiunile lui Dumnezeu și privim totul numai din prisma înțelepciunii noastre, vedem cât de multă disperare ne așteaptă pe fiecare în parte. Nu există nici un fel de alt remediu împotriva acestei disperări decât Cuvântul lui Dumnezeu.

De asemenea, în pericopa noastră vedem faptul că noi nu trebuie niciodată să abuzăm de harul și de binecuvântările lui Dumnezeu deși, nu de puține ori suntem atât de tentați suntem să facem un astfel de lucru. Atunci când Dumnezeu ne dă binecuvântările sale noi ar trebui să le folosim cum se cuvine, cu atenție și cu responsabilitate pentru necesitățile noastre prezente dar și viitoare. Vă amintiți modul responsabil în care Sfântul Patriarh Iosif a gestionat binecuvântările pe care Dumnezeu le-a dăruit Egiptului în cei șapte ani de prosperitate pentru a putea să acopere și cei șapte ani de foamete? Dragii mei, trebuie să luam aminte cu privire la aceste lucruri astfel încât să gestionăm corect binecuvântările lui Dumnezeu și să nu le risipim fără discernământ. Darurile lui Dumnezeu trebuie să fie mereu considerate ca fiind de mare preț și tratate ca atare. Natura noastră păcătoasă este mereu îndreptată spre a risipi cu ușurință toate aceste binecuvântări ca și cum Dumnezeu ar fi mereu și mereu obligat să răspundă prompt la toate nevoile noastre. Un astfel de gând nu trebuie să însoțească pe un fiul al lui Dumnezeu. Dacă anumite binecuvântări ne prisosesc, noi nu trebuie să le risipim ci putem să le oferim celor care sunt în nevoie sau, de ce nu, putem să susținem Biserica lui Cristos. 

Dragii mei, pericopa din această Duminică o dovadă clară cu privire la încrederea pe care putem și trebuie să o avem în Dumnezeu. Iertarea noastră este o dovadă și mai mare că putem și trebuie să avem încredere în Dumnezeu. Dumnezeu este Tatăl nostru. Noi suntem fiii lui. El este alături de noi în fiecare clipă cu harul său minunat. El ne hrănește atât trupește prin pâinea cea de toate zilele dat ne hrănește și spiritual deoarece: ”omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Luca 4:4). Domnul nostru ne hrănește cu trupul și cu sângele său în Sfântul Sacrament al Altarului iar această hrană nu este doar pentru lumea acesta ci este pentru viața veșnică. Putem să avem toată încrederea în cel care ”atât de mult a iubit lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). Dragii mei, să rămânem cu ceea ce Sfântul Apostol Paul ne spune: ”Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu” (Romani 5:8-9). Iar Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan ne spune: ”vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem!” (1 Ioan 3:1).


Amin!