Înțelepciunea creștinului și viața veșnică, Luca 16:1-9

posted Jul 30, 2018, 12:14 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Aug 20, 2018, 5:09 AM ]

Sorin H. Trifa - Predică a IX-a Duminică după Sfânta Treime

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. Îi mulțumim bunului Dumnezeu pentru această zi minunată în care, iată, avem ocazia să fim aici în casa lui Dumnezeu unde să ne împărtășim din harul pe care Dumnezeu îl revarsă peste noi în Sfânta Liturghie, prin Cuvântul predicat și prin împărtășirea cu adevăratul trup și adevăratul sânge al Domnului nostru Isus Cristos spre iertarea păcatelor noastre și spre mântuirea celor care cu credință se apropie și se împărtășesc cu ele. În mila lui Dumnezeu suntem în cea de-a noua Duminică din Sezonul Sfintei Treimi și ultima Duminică din luna Iulie. Predica pentru această Duminică minunată este din Luca 16:1-9

Isus a mai spus ucenicilor Săi: "Un om bogat avea un ispravnic care a fost pârât la el că-i risipeşte averea. El l-a chemat şi i-a zis: "Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic." Ispravnicul şi-a zis: "Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor." A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său şi a zis celui dintâi: "Cât eşti dator stăpânului meu?" "O sută de măsuri de untdelemn", a răspuns el. Şi i-a zis: "Ia-ţi zapisul şi şezi degrabă de scrie cincizeci." Apoi a zis altuia: "Dar tu cât eşti dator?" "O sută de măsuri de grâu", a răspuns el. Şi i-a zis: "Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci." Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelept. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii. Şi Eu vă zic: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice.

Dragii mei, parabola pe care tocmai am parcurs-o este una dintre cele mai provocatoare pilde pe care Domnul Isus Cristos le-a spus. Este o pildă neobișnuită deoarece, cel puțin la o primă vedere, acesta lasă senzația că Domnul Isus Cristos apreciază un comportament necinstit al unui individ care și-a înșelat de-a lungul timpului. O afirmație care ne atrage atenția în mod special și care ridică semne de întrebare cu privire la înțelegere este aceea care spune astfel: fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii (Luca 16:8). Acestă afirmație lasă la rândul ei de înțeles, cel puțin la o citire superficială, faptul că Domnul Isus Cristos îi apreciază pe cei necredincioși și ignoranți, considerându-i ca fiind mult mai înțelepți de cât cei care fac parte din Biserica lui Cristos. O altă afirmație provocatoare a acestei pericopă este cea prin care se lasă senzația că Domnul Isus Cristos ne încurajează să ne facem prieteni folosindu-ne de câștigurile generate de către afaceri necinstite pentru ca acești oameni să răspundă pozitiv la nevoile noastre. De asemenea, această afirmație lasă senzația că noi putem cumpăra prezența noastră în ceruri pentru veșnicie. Afirmația Domnului Isus Cristos este următoarea: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice (Luca 16:9). Toate aceste afirmații considerate controversate necesită o explicare astfel încât să le înțelegem la adevărata lor valoare, cu atât mai mult cu cât, noi afirmăm cu tărie și credință că aceste cuvinte sunt cuvintele lui Dumnezeu cel atotputernic și că ele au mare importanță pentru viața veșnică deoarece noi credem cu tărie, după cum Sfântul Înger Gabriel afirmă, că: niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere (Luca 1:37). Mai mult, Sfântul Apostol Paul spune clar faptul că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună (2 Timotei 3:16-17). Așa dar, aceste cuvinte, deși aparent controversate și greu de înțeles, sunt cuvinte venite de la Dumnezeu și oferite nouă pentru ca noi, cei care le ascultăm, să creștem în credință, în înțelepciune și în neprihănire.

Pilda pe care am parcurs-o împreună este simplă în ceea ce privește acțiunea. Un stăpân bogat își acuză robul că i-a administrat greșit afacerile, risipindu-i astfel averea fie datorită neglijenței. Este destul de evident faptul că risipirea averii stăpânului a venit pe fondul neglijenței ci nu pe fondul unor ilegalități precum furtul. Vedem faptul că stăpânul nu îl acuză pentru că i-ar fi furat din avere ci a hotărât să îl destituie din funcție datorită neglijenței cu care îi administra averea, risipindu-i-o. Drept consecință, atunci când stăpânul a aflat despre erorile manageriale ale robului său a hotărât ca acesta să dea socoteală pentru acțiunile sale urmând să fie destituit din funcția pe care o ocupa. Îndepărtarea acestuia din funcție nu a avut loc imediat, lucru care s-ar fi întâmplat cu siguranță dacă era vorba despre furt, ci robul acesta a primit un timp în care să poată să pună lucrurile la punct și astfel să poată să explice astfel stăpânului situația în care s-a afla afacerea sub activitatea sa. Ca să înțelegem mai bine pilda într-un limbaj modern, putem să spunem că un patron i-a cerut un fel de raport general de activitate celui care avea afacerea în administrare.

Apoi, parabola ne îndreaptă atenția cu privire la ceea ce acest administrator a făcut în timpul pe care stăpânul i l-a pus la dispoziție pentru a lămuri situația activității lui și a rezultatelor acesteia. Domnul Isus Cristos ne spune faptul  că acest administrator i-a chemat la el pe toți aceia care datorau diverse lucruri stăpânului său și le-a iertat acestora o bună parte din datorie astfel încât să le câștige simpatia și să îi oblige, am putea spune, să fie buni la rândul lor cu el atunci când stăpânul avea să îl elibereze din funcție.

Primul aspect care ne atrage atenția este modul în care acest rob alege să își asigure viitorul. Atunci când el a hotărât să îi cheme pe cei datornici și să le ierte părți semnificative din datorie, trebuie să știm faptul că el nu a acționat nicidecum ilegal, așa cum, cel mai probabil, mulți dintre noi am fi ispitiți să credem. Trebuie să știm că genul acesta de activitate făcea parte din atribuțiile unui administrator de afacere. Administratorul putea să dispună la a acorda astfel de grațieri ale datoriilor. Deși acest lucru nu era un lucru ilegal, este interesant însă să constatăm că el continuă să acționeze într-o direcție care nu este favorabilă stăpânului său ci lui înșiși. Lucrul acesta nu trebuia să facă parte din activitatea unui administrator de afacere. Lucru care ne atrage atenția în mod special este să aflăm faptul că stăpânul averii, deși înșelat în așteptările sale, îl laudă totuși pe acest individ pentru modul inteligent în care a acționat. Stăpânul însuși a considerat că acest tip de acțiune a fost una inteligentă, deși, așa cum am spus, a adus, în mod evident, noi prejudicii averii sale.

Despre acest om care a căutat să își asigure viitorul, însuși Domnul Isus Cristos ne spune faptul că a acționat foarte înțelept. Dragii mei, acest administrator a fost cât se poate de conștient că slujba lui a ajuns la final. Mai mult decât atât, el se cunoștea foarte bine pe sine dar și realitatea în care avea  să trăiască după ce își va pierde slujba. Se pare că nu avea cine știe ce situație bună și nici averi puse deoparte. Este clar pentru noi că nu se îmbogățise administrând fraudulos afacerea stăpânului său. Acest om știa foarte bine că după ce își va pierde slujba avea să ajungă pe fundul societății și că viața lui nu va mai fi deloc una fericită. Toată această schimbare dramatică care urma să aibă loc în viața lui este exprimată clar în următoarele cuvinte:  ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine (Luca 16:3). Este cât se poate de evident faptul că soarta acestui om avea să fie una crudă deoarece chiar și atunci, ca și în prezent, săpatul și cerșitul erau activități specifice celor mai săraci și nefericiți dintre oameni. Acum, acest rob avea la îndemână o alternativă specială pentru a scăpa de soarta crudă care îl aștepta. El putea să fure, să fraudeze, o parte din averea stăpânului său și astfel să își asigure o sursă de supraviețuire pentru viitor. Dar acest lucru însemna să facă o ilegalitate și să fie acuzat de furt. O astfel de acțiune nu ar fi fost una deloc înțeleaptă deoarece nu ar fi adus o rezolvare a situație ci din contră, ar fi înrăutățit-o. Acuzația de furt l-ar fi dus în temniță pentru multă vreme, lucru mult mai grav decât soarta pe care el o anticipa. Robul acesta s-a dovedit însă cu adevărat înțelept tocmai pentru că a acționat într-un mod care să nu amplifice pericolul care s-ar fi putut abate asupra lui. El a acționat într-un mod perfect legal astfel încât să câștige aprecierea oamenilor. Scopul lui era acela de a obține la rândul lui ajutorul de care avea atât de multă nevoie după ce urma să fie lăsat pe drumuri. Acest tip de a acționa a fost unul apreciat ca inteligent și înțelept.

Acum, după ce expune această pildă, Domnul Isus Cristos face o afirmație specială. El spune: fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii (Luca 16:8). Așa cum am spus, prin această afirmație pare că Domnul Isus Cristos îi apreciază mai degrabă pe cei necredincioși în dauna celor credincioși. Dragii mei, realitatea pe care noi trebuie să o vedem în această afirmație nu este faptul că Domnul Isus Cristos aprobă comportamente ilegale sau păcătoase. De fapt, Domnul nici măcar nu spune așa ceva. Ceea ce Domnul Isus Cristos ne spune cu această afirmație este faptul că, de cele mai multe ori, cei necredincioși sunt mai înțelepți și mai implicați în ași asigura viitorul decât sunt cei credincioși. Fii lumii acesteia, adică cei care trăiesc după învățătura și regulile acestei lumi păcătoase și necredincioase, știu mult mai bine cum trebuie să acționeze în mod eficient în favoarea lor decât o fac cei care spun că sunt din poporul lui Dumnezeu. În realitate, prin cuvintele sale, Domnul Isus Cristos nu elogiază acțiunile celor necredincioși ci critică lipsa de reacție și de acțiune a celor care se declară credincioși.

Despre ce este vorba de fapt. Haide-ți să facem împreună un exercițiu pentru a înțelege despre ceea ce este vorba. Un om necredincios are în viață un ideal. Să spunem că își dorește să trăiască o viață plină de prosperitate. Ce face el în această direcție dacă este un om înțelept care își dorește asta cu adevărat. Încă de foarte tânăr începe să învețe și să se pregătească pentru o carieră de succes. Citește mult în domeniul pe care îl vizează, se documentează în diverse moduri, învață limbi străine pentru că  nu se poate fără ele. Merge la diverse pregătiri suplimentare astfel încât să poată ajunge să studieze acolo unde dorește. Face una sau poate chiar mai multe facultăți. De multe ori poate nu doarme nopțile ca să studieze și să devina mai bun cunoscător al domeniului respectiv. Investește tot ce are în pregătirea lui. De cele mai multe ori uită de distracții, de plăceri și poate chiar de familie și prieteni stând la servici peste program. Nu știe alt ceva decât ceea ce visează să facă și nu are alt obiectiv decât cel propus. Este în stare de orice sacrificiu numai să își realizeze visul. Da! Cam așa este profilul omului cu adevărat de succes. Omul necredincios în Dumnezeu dar cu adevărat credincios propriului său ideal.

Dragii mei, Domnul Isus Cristos nu aplaudă necredincioșii ci îi critică pe cei credincioși pentru dezinteresul de care cei mai mulți dau dovadă cu privire la interesele lor. Haide-ți să vedem cum stau lucrurile. Realitatea este că cei mai mulți dintre cei care se numesc credincioși și care afirmă că idealul lor este Dumnezeu și trăirea unei vieți de credință  și de slujire a lui Dumnezeu, nu acționează nici pe departe cu aceeași pasiune și dedicare cu care acționează cei necredincioși cu privire la idealurile lor. Cei necredincioși transformă orice ocazie într-o oportunitate pentru a se dezvolta în cariera lor. Asta în timp ce marea majoritate a creștinilor sunt niște creștini de ocazie. Asta se traduce prin faptul că fac ceva pentru interesul lor spiritual doar atunci când se ivește vre-o ocazie în acest sens.

Vedeți, pentru cei mai mulți dintre creștini, idealul este viața veșnică. Iată însă ce spune Domnul Isus Cristos cu privire la viața veșnică: viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos pe care L-ai trimis Tu (Ioan 17:3). Dragii mei, noi nu putem avea viață veșnică fără să îl cunoaștem pe Cristos. De ce? Pentru că nu putem avea viața veșnică fără iertarea păcatelor. Trebuie să admitem că toți suntem păcătoși, chiar dacă unii facem păcate mari și împovărătoare iar alții păcate minore pe care abia le băgăm în seamă. Realitatea este că toți suntem păcătoși. Toți suntem ca acest administrator care datorită neglijenței a ajuns să fie aruncat în stradă de către stăpânul său. Nici unul dintre noi nu poate face nimic pentru salvare căci, așa cum spune Sfântul Apostol Paul: blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă (Galateni 3:10). În fiecare zi noi păcătuim. Mântuirea noastră nu poate să vină datorită ascultării noastre deoarece este imposibil pentru noi să nu păcătuim. Așa dar, Domnul spune clar că viața veșnică nu vine din ascultarea de Lege, nu prin faptele noastre, ci din cunoașterea lui Isus Cristos. Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat devenind asemenea nouă, dar fără să păcătuiască asemenea nouă. Totuși El a luat asupra lui toate păcatele noastre și a plătit prețul cerut de Lege suportând condamnarea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Înțelegeți ceea ce Cristos a făcut? El a murit în locul nostru pentru ca noi să trăim. Moartea lui a spălat păcatele noastre și prin sângele lui noi am primit iertarea păcatelor. Prin Cristos noi am fost iertați și avem viața veșnică. Lucrul acesta este adevărat și minunat.

Deși noi avem mesajul acesta minunat al Evangheliei, câți dintre noi îl iubim cu pasiune, și câți dintre noi facem din acesta idealul vieții noastre? Câți dintre noi ne investim toate resursele în al cunoaște pe Cristos cu adevărat și în al duce pe Cristos acestei lumi? Da, dragii mei. La acesta suntem noi chemați. Știați asta? Noi suntem chemați la al cunoaște pe Cristos, la a ne împărtăși din Cristos și la al face cunoscu pe Cristos. Iată ceea ne spune însuși Cristos: Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine (Ioan 5:39). Da. Sfânta Scriptură ne vorbește despre Cristos și în ea avem aceste cuvinte ale vieții veșnice. Sfântul Apostol Paul spune: mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede (Romani 3:16). Dar cât de importantă este Scriptura în viața noastră, a acelora care spun că sunt credincioși și au ca ideal viața veșnică? Cât timp acorzi Scripturii zilnic? Cât timp acorzi cunoașterii lui Cristos zilnic? Cât timp te rogi lui Dumnezeu zilnic? Cât timp acorzi cunoașterii credinței Bisericii din care faci parte? Cât timp acorzi relațiilor cu frații tăi de credință? Cât de important este pentru tine să mergi la Biserică? Toate acestea sunt întrebări a căror răspunsuri demonstrează clar faptul că fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii (Luca 16:8). Un necredincios sacrifică orice pentru obiectivul lui. Un credincios pare sa acționeze exact pe dos. Este gata oricând să sacrifice aspecte care îl ajută la îndeplinirea obiectivului său pentru a îndeplini chestiuni care vizează această viață trecătoare și chinuitoare.

Vă invit, dragii mei, ca toți să ne reevaluăm atitudinea pe care o avem față de Dumnezeul nostru. Dacă Cristos este cu adevărat centru vieții noastre, atunci haideți să îi acordăm atenția cuvenită. Haideți să îi dăm lui timpul nostru ci nu altor lucruri trecătoare. Haideți să studiem despre El, haideți să îl cunoaștem mult mai bine, haideți să ne împărtășim din El, să ne rugăm mai mult, să stăm mai mult în studiul Scripturii, în studiul credinței Bisericii noastre. Să progresăm în efortul de a deveni cu adevărat copii ai lui Dumnezeu și să în cunoaștem din ce în ce mai mult pe cel despre care spunem că în nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi (Fapte 4:12). Dacă spunem că suntem salvați în Cristos, dacă spunem că vrem cu Cristos, dacă spunem că îl iubim pe Cristos și că viața veșnică alături de Cristos este obiectivul vieții noastre, haideți să îl punem pe primul plan și să depunem aceleași eforturi pentru Cristos pe care necredincioșii le depun pentru obiectivele lor trecătoare.

Domnul să ne ajute la acesta! Amin