Invitați la nunta lui Cristos, Matei 22:1-14

posted Oct 15, 2018, 7:04 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Oct 15, 2018, 7:04 AM ]

A XX-a Duminică după Sfânta Treime. Sorin H. Trifa

Har și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu astăzi suntem în cea dea 20-a Duminică după Sfânta Treime, un sezon care se va încheia la finalul lunii Noiembrie cu ultima Duminică din Anul Bisericesc. Textul pe care se fundamentează predica din această Duminică este din Evanghelia Sfântului Apostol Matei 22:1-14

Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis: "Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: "Spuneţi celor poftiţi: "Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă." Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui. Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. Când a auzit împăratul, s-a mâniat; a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. Atunci a zis robilor săi: "Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea. Duceţi-vă, dar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi." Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. "Prietene", i-a zis el, "cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?" Omul acela a amuţit. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: "Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi."

Dragii mei, pilda acesta a Domnul nostru Isus Cristos pe care o găsim relatată în Evanghelia Sfântului Apostol Matei a fost spusă în timp ce Domnul Isus Cristos se afla în Ierusalim pentru ultima sa săptămână de viață pe acest pământ, așa dar la cu foarte puțin timp înainte ca să fie trădat, arestat, condamnat și în cele din urmă răstignit. Suntem așa dar, în toiul unei perioade în care liderii evreilor și în mod special partida fariseilor, depun eforturi foarte mari ca să îl prindă pe Domnul Isus Cristos cu o posibilă eroare astfel încât aceasta să fie folosită îl a aduce la tăcere.

Pilda aceasta începe foarte abrupt spunându-ne faptul că un împărat a organizat nunta fiului său însă cei care deja fuseseră invitați să ia parte la această sărbătoare specială au preferat să o decline și, fiecare să își vadă de propriile lui planuri făcute pentru ziua respectivă. Ba mai mult decât atât, o parte dintre invitați s-au purtat foarte violent cu robii împăratului care veniseră să le vestească nunta, unii dintre acești robi fiind inclusiv uciși. Drept răspuns pentru această atitudine de sfidare, împăratul și-a trimis armata și toți acești indivizi au fost uciși și cetățile lor au fost arse.

Dragii mei, această parte introductivă a pericopei noastre nu este alt ceva decât o profeție sumbră adresată celor care ascultau acest pildă acolo în Ierusalim. Era o avertizare pentru evreii care aveau să îl trateze pe Fiul lui Dumnezeu cu sfidare și cu violență. Vedeți, Vechiul Testament ne vorbește despre povestea unui minunat legământ pe care Dumnezeu l-a făcut cu urmașii Sfinților Patriarhi Avraam, Isaac și Iacov făcând din aceștia un popor ales. Acest popor special cu care Dumnezeu a făcut legământ este poporul lui Israel sau poporul evreu. Din acest popor Dumnezeu a promis sa îl dea pe Mesia, Mântuitorul lumii. Prin acest lucru poporul evreu se distingea de restul lumii. Din păcate însă, în Vechiul Testament găsim faptul că de-a lungul timpului, nu de puține ori, poporul evreu nu a fost credincios acestei chemări și acestui legământ pe care Dumnezeu l-a încheiat cu ei. Vedeți însă, cu toată împotrivirea și necredincioșia poporului Evreu, Dumnezeu a rămas mereu fidel legământului încheiat cu aceștia și nu i-a lepădat datorită necredinței și neascultării lor. Conform promisiunii făcute Sfântului Patriarh Avraam și mai apoi Sfântului Împărat David, Mesia, Mântuitorul, avea să se nască din sămânța lui David. Această promisiune, Dumnezeu a repetat-o poporului evreu de-a lungul timpului prin gura diverșilor profeți. Din păcate însă, mesajul acestor profeți a fost la ignorat de către cei care formau poporul ales iar unii dintre trimișii Domnului au fost chiar uciși. În cele din urmă, a venit Sfântul Ioan Botezătorul, apoi însușii Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, și mai apoi Sfinții Apostoli pentru ai chema pe evrei la pocăință și la mântuire. Răspunsul dat de către evrei la chemarea lui Dumnezeu a fost unul de indiferență dar, de asemenea, a fost și unul plin de ură și de ucidere. Așa dar, mesajul introductiv al acestei pilde este unul profetic pentru poporul evreu care, deși a fost poporul ales a lui Dumnezeu, așa cum am mai spus, sistematic a sfidat mesajul lui Dumnezeu de salvare preferând să își vadă de propria lui cale. Răbdarea lui Dumnezeu nu este însă una care se întinde la infinit și nici una cu care să ne permitem să o sfidăm și să o batjocorim la infinit. Sfântul Apostol Paul ne avertizează foarte clar în acest sens atunci când ne spune astfel: nu vă înşelaţi: "Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit". Ce seamănă omul, aceea va şi secera (Galateni 6:7). În cazul poporului evreu, răbdarea lui Dumnezeu a ajuns la final și astfel, judecata lui Dumnezeu a căzut asupra acestui popor a cărui inimă a fost mereu departe de Dumnezeu deși îl mărturiseau cu gura după cum Sfântul Profet Isaia ne spune: când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească (Isaia 29:13). Sub conducerea lui Vespasian și a lui Titus, romanii au asedia cetatea Ierusalimului iar in anul 70 aceasta a fost pur și simplu ras de pe fața pământului. Dragii mei, îmi doresc neapărat să știți faptul că acesta este un avertisment drastic și pentru noi. Faptul că face parte dintr-o familie credincioasă, faptul că facem parte dintr-o Biserică credincioasă nu este o garanție a mântuirii noastre. Noi trebuie să ne pocăim și să căutăm împărăția lui Dumnezeu dacă vrem ca mânia lui Dumnezeu să nu cadă peste noi.

Revenind la pilda noastră, vedem că după ce Împăratul i-a nimicit pe invitații care l-au sfidat, se întâmplă un lucru foarte ciudat. Împăratul le dă robilor săi următoarea poruncă: duceţi-vă, dar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi (Matei 22:9). Slujitorii, ne spune pilda, au împlinit porunca Împăratului aducându-i la nuntă pe toți aceia pe care i-au găsit pe străzi, fătă nici un fel de deosebire. Toți oamenii găsiți au fost aduși în sala de nuntă și așezați la mese.

Dragii mei, această a doua categorie de oameni invitați la nuntă suntem noi, neamurile. Vedeți, noi, neamurile, nu suntem din sămânța lui Avraam. Nu suntem parte din poporul ales. Dar prin faptul că am primit harul lui Dumnezeu, noi am devenit moștenitorii spirituali ai lui Avraam, primind făgăduința dragostei și a milei lui Dumnezeu datorită lui Isus Cristos. Astfel noi formăm noul Israel care este Biserica lui Isus Cristos. 

Întrebarea care se ridică acum este următoarea: ce este Biserica? Din punct de vedere etimologic, cuvântul înseamnă o adunare,dar noi spunem că Biserica este mai mult decât o adunare. Conform Crezului, această adunare este comuniunea sfinților lui Cristos care împărtășesc împreună credința în Salvatorul lor. Biserica lui Cristos este formată din toți aceia care cred în Isus Cristos. Doar cei care cred în Isus Cristos sunt parte a Bisericii adevărate. Biserica este trupul spiritual sau mistic al lui Cristos iar Domnul Isus Cristos este capul Bisericii. Dar, pilda noastră ne lasă să vedem ceva diferit față de cele spuse până acum. Vedem că de pe drumuri au fost adunați absolut toți oamenii, buni și răi, și toți a fost băgați în sala de nuntă și așezați la mese. Dar dacă lucrurile stau așa cum pilda acesta spune, de ce noi, luteranii, spunem faptul că numai cei credincioși sunt parte a Bisericii lui Cristos?

Dragii mei. Primul lucru care vreau să vi-l spun este că pe drumuri nu exista oameni buni și răi ci doar răi. Prin natura lor, toți oamenii sunt morți în păcat și robi ai păcatului. Nici unul dintre noi nu este bun înaintea lui Dumnezeu. Cei care sunt parte a Bisericii lui Dumnezeu sunt sfințiți prin neprihănirea lui Cristos. Cristos este cel care a plătit prețul păcatelor noastre. Prin botez noi am primit o viață nouă în Cristos dar noi continuam să avem de luptat împotriva vechiului om până la finalul acestei vieți. pe tot parcursul vieții noi suntem păcătoși în natura noastră cea veche în Adam și sfinți în natura noastră cea nouă primită de la Cristos. Noi suntem mereu păcătoși și justificați în același timp.

Ca trup spiritual al lui Isus Cristos, Biserica nu are limitele impuse de om ci cele trasate de către Dumnezeu. Dumnezeu este singurul care le cunoaște pe oile sale. El este cel care cunoaște pe cei care sunt ai lui. În Biserică pot să fie tot felul de oameni, pe care noi să îi putem caracteriza în buni sau răi, dar realitatea Bisericii este că numai Dumnezeu știe care sunt ai lui și care nu sunt ai lui. De asemenea, Biserica lui Cristos se găsește acolo unde cuvântul lui Dumnezeu este predicat cu credincioșie și Sfintele Sacramente sunt administrate în conformitate cu poruncile Domnului nostru Isus Cristos. Dar acest lucru nu face ca în această Biserică vizibilă să nu fie prezenți și numeroși creștini falși și ipocriți.

Ași vrea să aduc o lămurire aici pentru a nu crea o confuzie. Atunci când spun creștini falși nu mă refer la acei creștini slabi în credință, adică acei creștini care nu practică credința creștină în mod perfect. În sensul acesta toți creștinii sunt slabi în credință pentru că nici unul nu poate să trăiască în mod perfect și complet credința pe care o mărturisesc cu gura. Toți creștinii adevărați se luptă zi de zi cu păcatul și au eșecuri pentru că păcătuiesc. În fiecare zi creștinii eșuează în al iubi pe Dumnezeu din toată ființa lor și să îl iubească pe aproapele lor ca pe ei înșiși. De aceea, zi de zi noi ne cerem iertare pentru păcatele noastre. Creștinii falși nu sunt creștinii care păcătuiesc ci aceia care nu se pocăiesc de păcatul lor. Creștinii falși sunt aceia care nu se încred în Cristos ca Domn și Mântuitor. Sunt oameni care fie trăiesc într-un păcat vizibil fără a se îngrijora în acest sens sau oameni care dau dovadă de lipsă de credință evidentă.

Mai este o categorie de creștini ipocriți. Din păcate și acesta este suficient de numeroasă. Sunt acei creștini care își reclamă apartenența la Biserică nu în baza credinței lor personale ci datorită unor tradiții de familie. Sunt acei indivizi care își spun creștini pentru că fac parte dintr-o familie care este creștină, dar a căror inimă nu este îndreptată spre Cristos. Aceștia sunt așa numiții creștini de ocazie. Ei vin la Biserică doar la marile sărbători, o data sau de două ori pe an. Poate mai vin în ocazii speciale, poate la un botez sau la o nuntă sau poate la o înmormântare. În rest, relația lor cu Biserica este zero. Din păcate, nici aceștia nu sunt deloc puțini.

Mai este însă o categorie de creștini ipocriți. Și nici aceștia nu sunt puțini, ba chiar sunt enorm de mulți. Știți care sunt? Sunt aceia care nu cred că păcatele lor sunt unele grave. Sunt oameni care se încred în propria lor neprihănire. Sunt oameni care evită să arate că sunt păcătoși. Acest lucru este posibil. Sunt oameni care pozează în persoane evlavioase dar care ascund păcate mari. Sunt oameni care par sfinți și țin enorm la această imagine de sfinți. Dar care, în sufletul lor sunt plin de mizeria păcatului. Din nefericire, în rândul creștinilor ipocriți, ponderea acestor oameni care pozează în sfinți este cea mai mare.

Dragii mei, trebuie să știm că numai Dumnezeu este cel care cunoaște inima fiecărui om de aceea numai el poate decide în acest sens. Noi nu putem să facem asta. Nu avem suficiente puteri în acest sens. Cu toate acestea, parabola acesta din Evanghelia Sfântului Apostol Matei ne spune clar ca nimeni nu îl poate înșela pe Dumnezeu în aceste privințe.

Revenind la parabola noastră citim faptul că împăratul a venit și el în sala de nuntă și s-a plimbat printre invitați. Acolo a văzut un om care nu era îmbrăcat corespunzător. Acestui om i-a spus: Prietene", i-a zis el, "cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?" pentru ca mai apoi să dea următorul ordin: legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi (Matei 22:12-14).

 

Pentru a înțelege corect acest pasaj trebuie să înțelegem tradiția timpului. Atunci când un invitat la nuntă nu își permitea o haină de nuntă, organizatorul trebuia să îi ofere una deoarece era o mare lipsă de respect ca cineva să vină la nuntă fără hainele potrivite acestui eveniment. Haina acesta de nuntă reprezintă neprihănirea lui Cristos. Noi nu ne permitem o haină de nuntă pentru că suntem săraci,  păcătoși și murdari. De aceea, pentru ca nu avem haină de nuntă, noi nu am putea, prin propria noastră persoană, să participăm la nunta lui Dumnezeu. De aceea, pentru a ajunge la această nuntă, păcătosul are nevoie de haina neprihănirii pe care ni-o oferă Cristos în harul său. Credința adevărata este aceea care înțelege situația omului și ne îndreaptă spre harul lui Cristos. Credința adevărat nu ne lasă să credem că merităm haina de nuntă. Credința falsă este cea care ne minte cu privire la faptul ca suntem neprihăniți și că haina noastră este suficient de bună pentru a merge la nuntă.

Pentru noi, îmbrăcămintea de nuntă este neprihănirea lui Hristos. Noi suntem îndreptățiți doar prin credință. Trebuie să căutăm mereu să fim și să rămânem membri ai bisericii invizibile, trupul lui Hristos prin credința sinceră în Hristos ca Domn și Mântuitor. Trebuie să fim credincioși bisericii vizibile, care mărturisește și învață toată doctrina biblică în formă pură și administrează sacramentele conform instituției lui Hristos. Trebuie să evităm învățătorii și organizațiile false care promovează o religie contrară Cuvântului lui Dumnezeu. Putem avea încredere în făgăduința vieții veșnice pe care o primim în botez, pe măsură ce primim iertarea și dezlegarea în sacrament. Pentru noi, prezența creștinilor falși, împreună cu credincioșii sinceri în comuniunea externă cunoscută sub numele de biserica vizibilă, nu afectează credința noastră.

Dragii mei, momentul adevărului pentru noi nu este acum ci va fii atunci când Domnul nostru Isus Cristos va reveni în glorie. Dumnezeu ne-a invitat la marea sărbătoare a mântuirii și tot el ne-a oferit haina neprihănirii în Isus Cristos. Harul lui Dumnezeu, prin jertfa lui Cristos este disponibilă pentru fiecare dintre noi. Sfidarea acestui har va fi pedepsită pentru eternitate. Dar pentru cei care se încred în Cristos, Dumnezeu îi îmbracă cu harul său pe care îl primim prin Cuvântul citit și predicat, prin Sfântul Botez, prin Spovedanie și prin Sfântul Sacrament al Altarului sau Sfânta Cină. Prin toate acestea, Dumnezeu ne oferă haina neprihănirii și implicit mântuirea fiecăruia dintre noi, acum și aici.

AMIN