Johannes Andreas Quenstedt si ortodoxia lutherana

posted Aug 13, 2015, 12:19 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Sep 22, 2016, 8:11 AM ]
In fiecare an, la data de 13 August, crestinii evanghelici lutherani il comemoreaza pe reputatul teologul german: Johannes Andreas Quenstedt. Acesta s-a nascut la Quedlinburg, la 13 August 1617, fiind nepot al altui mare teolog evanghelic lutheran, Johann Gerhard (1582-1637). In perioada 1637-1643 studiat la Universitatea din Helmstedt iar mai apoi, in anul 1644 a mers la Universitatea din Wittenberg unde a predat cursuri de geografie iar ulterior a fost numit profesor in cadrul Facultatii de Filozofie.  In perioada 1646-1660 a predat logica si matafizica si a fost profesor asociat de teologie. Incepand din anul 1660 si pana la moarte sa, in anul 1688, Johannes Andreas Quenstedt a predat teologia la Universitatea din Wittenberg. Putem afirma ca intreaga viata a lui Johannes Andreas Quenstedt a fost legata de Wittenberg, aici facandu-si studiile, profesand, aici si-a intemeiat familia, aici si-a desfasurat activitatea teologica si, din acest motiv, numele sau este asociat cu Wittenberg-ul din perioada ortodoxiei lutherane. Relatia exceptionala pe care a avut-o cu Johann Gerhard l-a influentat enorm pe Johannes Andreas Quenstedt in dezvoltarea lui teologica. In anul 1650, Johannes Andreas Quenstedt a primit titlul academic de “doctor in teologie”.

Johannes Andreas Quenstedt reprezinta una dintre cele mai puternice voci ale ortodoxiei lutherane dupa perioada de reconstructie si stabilizare a Bisericii Evanghelice Lutherane. Dupa moartea lui Martin Luther (1546) si cea a lui Philipo Melanchthon (1560), Biserica Evanghelica Lutherana s-a confruntat cu Razboiul Schmalkaldic dar si cu o serie de puternice controverse teologice izbucnite in special intre gnesio-lutherani, lutheranii conservatori sau ortodoxi, si cripto-calvinisti, lutheranii philipisti adepti ai alterarii pe care Phillip Melanchthon a adus-o la Confesiunea Augustana in anul 1540.  Pentru a raspunde acestor controverse, gnesio-lutheranii, sau lutheranii conservatori, au scris ceea ce cunostem astazi sub numele de Formula Concordului (1577) iar trei ani mai tarziu, in anul 1580 au format o colectie de marturisiri de credinta evanghelice lutherane conservatoare, colectie care a primit numele de Cartea Concordului. Aceasta cuprinde documente fundamentale pentru dogmatica si inchinarea Bisericilor Evanghelice Lutherane, si anume: Crezul Apostolic, Crezul de la Niceea, Crezul Athanasian, Micul Catehism al lui Martin Luther (1519), Catehismul Mare al lui Martin Luther (1519), Marturisirea de Credinta de la Augsburg (1530), Apologia Marturisirii de Credinta de la Augsburg (1531), Articolele de la Schmalkalden (1537) si Formula Concordului (1577).

Teologia evanghelica lutherana s-a conturat din ce in ce mai bine in urma conflictului care a existat intre Biserica Romano-Catolica si Biserica Evanghelica Lutherana. In carul acestul conflict teologica, Johann Gerhard, al carui nepot a fost Johannes Andreas Quenstedt, a fost unul dintre cei mai reputati teologi evanghelici lutherani alaturi de Abraham Calovius, Martin Chemnitz, Aegidius Hunnius, Leonhard Hutter, Nicolaus Hunnius, Jesper Brochmand, Solomon Glassius, Johann Hülsemann, Johann Conrad Dannhauer, Valerius Herberger, Johann Friedrich König,  Johann Wilhelm Baier si, printre cei mai importanti, Johannes Andreas Quenstedt. Aceasta perioada prolifica pentru teologia evanghelica lutherana, desfasurata intre anii 1600-1685, a primit denumirea de „marea ortodoxie lutherana”, asta pentru a se deosebi de perioada care a urmat, cuprinsa intre anii 1685-1730, care a primit denumirea de „ortodoxia lutherana tarzie” si care a fost caracterizata de o crestere a influentei a rationalismului si a pietismului, miscare care afirma faptul ca adevarata spiritualitate nu consta intr-un set de doctrine sau analize teologice moarte ci intr-o viata de inchinare activa si intr-o relatie personala, vie, cu Dumnezeu. Cei mai reputati teologi evanghelici lutherani care au activat in aceasta perioada sunt Heinrich Müller, Christian Scriver, David Hollatz si Valentin Ernst Loscher, toti acestia luand parte la controversa care a implicat ortodoxia lutherana si miscarea pietista. In urma acestor controverse, ortodoxia lutherana a ramas intr-un perpetuu conflict cu miscarea pietista din cadrul Bisericilor Evanghelice Lutherane. Ortodoxia lutherana a sustinut necontenit nevoia de pietate in Biserica Evanghelica Lutherana insa nu trebuie sa confundam pietatea cu viziuneile miscarii pietiste.

Revenind la Johannes Andreas Quenstedt, spuneam ca activitatea teologica a acestuia reprezinta una dintre cele mei puternice si mai rafinate reactii ale ortodoxiei lutherane, In anul 1685, la Wittemberg, apare cea mai importanta opera teologica a lui Johannes Andreas Quenstedt purtand titlul: “Theologia didactico-polemica sive systema theologicum”, o lucrare care a sistematizat standardele dogmatice ale Bisericii Evanghelice Lutherane.  Aceasta lucrare de teologie sistematica este construita pe doi mari piloni, o expunere a dogmaticii lutherane si o condamnare a erorilor care erau intalnite in gandirea teologica. Aceasta lucrare, desi publica doar cu putin timp inainte de a trece la cele vesnice, a devenit in scurt timp una dintre lucrarile de baza ale confesionalismului lutheran din toate timpurile.  

Johannes Andreas Quenstedt a fost un crestin evanghelic lutheran caracterizat de o puternica dispozitie de pietate crestina, lucru care nu trebuie deloc confundat cu pietismul, si acest lucru este reflectat in lucrarea sa “Ethica pastorum et instructio cathedralis” aparuta in anul 1678, o lucrare care se adreseaza in mod special slujitorilor lui Dumnezeu si in invata cum sa abordeze probleme legate de etica, cum sa faca distinctia inte tentatie si ispita, avertizeaza impotriva meticulozitatii excesive in pregatirea predicilor si recomanda studierea lucrarilor lui Johann Arndt (1555–1621) ca fiind o expunere a adevaratului crestinism. Alte doua cunoscute lucrari teologice ale lui Johannes Andreas Quenstedt sunt: “Dialogus de patriis illustrium doctrina et scriptis virorum” publicata la Wittenberg in anul 1654 si “Exercitationes de theologia in genere ejusque principio Sancta Scriptura” publicata in anul 1677.

In ceea ce priveste viata de familie a lui Johannes Andreas Quenstedt, amintim faptul ca prima sa sotie a murit in anul 1651, la mai putin de un an de la casatorie. In anul 1653 s-a casatorit pentru a doaua oara insa si cea de-a doua sotie a trecut la cele vesnice dupa numai trei ani de mariaj (1656). In anul 1656, Johannes Andreas Quenstedt se casatoreste cu Anna Sabina Scharf alaturi de care a avut o casnicie lunga si fericita fiind binecuvântati cu 12 copii. Johannes Andreas Quenstedt a trecut la cele vesnice in 22 mai 1688.

Astazi, multi istorici si teologi protestanti, indiferent de denominatie, afirma la unison ca dupa Martin Chemnitz și Johann Gerhard, Johannes Andreas Quenstedt a fost cel mai influent lider si teologi al Bisericii Evanghelice Lutherane post-Martin Luther si Philipp Melanchthon, fiind, probabil, unul dintre cei mai importanti si influenti teologi ai ortodoxiei lutherane.
     Un articol de Sorin H. Trifa