Mamona și voia lui Dumnezeu, Luca 16:1-9

posted Aug 19, 2019, 2:29 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Aug 19, 2019, 2:30 AM ]

A Noua Duminică după Sfânta Treime, Rev. Sorin H. Trifa

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. Îi mulțumim bunului Dumnezeu pentru această zi minunată în care, iată, avem ocazia să fim aici în casa lui Dumnezeu unde să ne împărtășim din harul pe care Dumnezeu îl revarsă peste noi în Sfânta Liturghie, prin Cuvântul predicat și prin împărtășirea cu adevăratul trup și adevăratul sânge al Domnului nostru Isus Cristos spre iertarea păcatelor noastre și spre mântuirea celor care cu credință se apropie și se împărtășesc cu ele. În mila lui Dumnezeu suntem în cea de-a noua Duminică din Sezonul Sfintei Treimi și ultima Duminică din luna Iulie. Predica pentru această Duminică minunată este din Luca 16:1-9

1 Şi le-a mai spus discipolilor: „Era un om bogat care avea un administrator. Acesta a fost denunţat că i-ar risipi averea. 2 El l-a chemat şi i-a spus: «Ce aud despre tine? Dă cont de administraţia ta, căci de acum nu mai poţi fi administrator!». 3 Atunci administratorul şi-a spus în sine: «Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia administraţia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. 4 Ştiu ce voi face pentru ca oamenii să mă primească în casele lor atunci când voi fi dat afară din administraţie». 5 Şi chemându-i pe debitorii stăpânului său, unul câte unul, i-a spus primului: «Cu ce eşti dator stăpânului meu?». 6 Acesta i-a spus: «Cu o sută de báţi de untdelemn». El i-a răspuns: «Ia-ţi chitanţa, aşază-te repede şi scrie cincizeci!». 7 După aceea, i-a spus altuia: «Tu cât datorezi?». Acesta a răspuns: «O sută de kor de grâu». El i-a spus: «Ia-ţi chitanţa şi scrie optzeci!». 8 Stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept pentru că a lucrat cu înţelepciune; pentru că fiii veacului acestuia, în generaţia din care fac parte, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii. 9Iar eu vă spun: Faceţi-vă prieteni din mamóna nedreaptă, pentru ca ei să vă primească în corturile veşnice atunci când veţi duce lipsă!

Dragii mei, cei mai mulți dintre predicatori dar și dintre cititorii Sfintei Scripturi sunt de acord cu ideea conform căreia în această pildă minunată, Domnul nostru Isus Cristos ne vorbește despre modul în care trebuie să interacționăm cu bunurile de care dispunem astfel încât să nu le risipim pe lucruri ci să le folosim în ai susține pe cei aflați în nevoi. La finalul acestei pericope, Domnul Isus Cristos face însă o afirmație care poate să fie considerată ca fiind una controversată: ”faceţi-vă prieteni din mamóna nedreaptă” (Luca 18, 9). În limba română expresia din limba greacă μαμωνᾶ (mamona) este tradusă cu expresia ”bogăție”. Privind la versetul nouă al acestei pericope, descoperim faptul că Domnul Isus Cristos ne învață să urmăm exemplul unui administrator nevrednic care, după ce multă vreme a furat din averea stăpânului său, aflând că va fi dat afara din funcție în foarte scurt timp, hotărăște să folosească puținul timp de care mai dispunea pentru a atrage de partea sa pe cei care îi datorau diverse bunuri stăpânului său. Făcând aceste lucruri, acest administrator necinstit nădăjduia că toți cei care beneficiau de suportul său îi vor întoarce această favoare atunci când el va rămâne pe drumuri. În concluzia trasă de către Domnul Isus Cristos descoperim următoarea afirmație: ”stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept pentru că a lucrat cu înţelepciune” (Luca 16, 8).

Dragii mei, în Legea de la Sinai, Dumnezeu ne dă următoarea poruncă: ”să nu furi” (Exod 20, 15). Prin această poruncă, Domnul ne arată faptul nu vrea ca noi să luam de la aproapele nostru absolut nimic prin metode necinstite. De asemenea, Dumnezeu nu vrea ca noi să folosim bunurile obținute necinstit nici măcar în direcția ajutorării altora. Prin gura Sfântului Profet Isaia, Dumnezeu ne spune astfel: ”eu sunt Domnul care iubeşte dreptatea şi urăşte jaful nedreptăţii” (Isaia 61, 8). Dumnezeu nu aprobă și nu acceptă ceea ce noi numim ”haiducia”. El nu este de acord să ajutăm oameni cu bunuri obținute în mod necinstit. O astfel de faptă nu este privită de Dumnezeu ca fiind o virtute ci ca fiind un păcat. Sigur că Dumnezeu ne învață să ne iubim și să ne ajutăm aproapele dar el vrea să facem acest lucru folosindu-ne de ceea ce este al nostru ci nu de ceea ce dobândim în mod necinstit. Toate aceste bunuri obținute necinstit nu trebuie să fie utilizate în alt mod decât să fie returnate în regim de urgență celor cărora le aparțin de drept.

Ținând cont de aceste aspecte, nu avem cum să nu ne întrebăm ce anume are în vedere Domnul Isus Cristos când face afirmația: faceţi-vă prieteni din mamóna nedreaptă” (Luca 18, 9), mai precis, ce trebuie noi să înțelegem prin expresia ”mamóna nedreaptă”. Cred că răspunsul la această dilemă este cheia pentru a înțelege corect ceea ce Domnul Isus Cristos dorește să ne învețe cu adevărat în această pildă. Cu siguranță că ideea centrală a acestei afirmații nu este că noi putem să obținem bogății în mod necinstit dacă le vom folosi cu scopul de a ne ajuta aproapele sau de a susține Biserica lui Cristos. Centru acestei afirmații nu este acela că procedând în acest fel vom obține favoarea lui Dumnezeu. Modul acesta periculos de a înțelege această parabolă nu este doar o ipoteză ci este un fapt care îl putem vedea în realitatea de zi cu zi. Sunt suficient de mulți oameni de afaceri care obțin resurse de orice fel din diverse afaceri necinstite, afaceri pătate de fapte de corupție, înșelăciune sau chiar violență dar care, pentru că fac anumite fapte de caritate donând o parte a acestor resurse, au parte de favoarea lui Dumnezeu și nu mai sunt considerați de societate ca fiind infractori ci sunt văzuți drept sfinți. Cel puțin în România sunt suficient de multe astfel de exemple. Dumnezeu nu aprobă o astfel de gândire străină de Sfânta Scriptură. Dragii mei, un alt pericol ar putea să fie acela de a considera că orice om care dispune de resurse, adică un om bogat, este un om păcătos, un om care încalcă voia lui Dumnezeu doar prin simplul motiv că este bogat. Și o astfel de concluzie este una la fel de nebiblică precum cea anterioară. Nu există nici un pasaj în Scriptură în care Dumnezeu să condamne deținea de avere. De fapt, în această pildă nu este vorba în mod necesar de averi însemnate cantitativ ci prin expresia ”avere” se înțelege o resursă de orice fel, mare sau mică, după cum vom vedea mai departe.

Dragii mei, devine clar pentru noi faptul că Domnul nu vorbește despre ”mamóna nedreaptă” cu referire la resurse pe care omul le-ar obține în mod necinstit ci, în mod special, el se referă la resursele de care noi dispunem și pe care le folosim într-un mod care nu este drept, care nu este aprobat de către Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Domnul Isus Cristos se referă aici la un mod neînțelept de a utiliza ceea de avem, știind că tot cea ce noi posedăm este rezultatul harului lui Dumnezeu ci nu rodul efortului nostru, chiar dacă la prima vedere nu pare să fie așa. Posesiunile devin ”mamóna nedreaptă” atunci când noi le folosim în mod nedrept, netemându-ne de Dumnezeu și neținând cont de ceea ce Dumnezeu ne poruncește. Astăzi, cei mai mulți oameni își administrează resursele pe care le dețin, fie că sunt multe fie că sunt puține, pentru ași hrăni chemările și poftele trupului, a cărnii, sau pentru ași hrăni ”firea pământească” așa cum traduce Dumitru Cornilescu expresia din limba greacă ”σάρξ ” (carne, trup). Acest mod de a ne administra resursele pe care Dumnezeu ni le-a dat în mila și în dragostea sa este un mod ”nedrept” după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”dorinţa trupului este duşmănie împotriva lui Dumnezeu” (Rom.8,8) pentru ca mai apoi să spună ”cei care sunt în trup nu pot să-i placă lui Dumnezeu” (Rom.8,8). Prin gura Sfântului Profet Ezechiel, Dumnezeu ne vorbește despre modul abominabil în care sunt administrate resursele pe care omul le are: aceasta a fost nelegiuirea Sodómei, sora ta: aroganță, belșug de pâine și lipsă de griji pentru ea și pentru fiicele ei! Dar mâna celui nevoiaș și a celui sărac nu au întărit-o” (Ezechiel 16, 49-50).  Dragii mei, în aceste cuvinte Dumnezeu descrie ceea ce regăsim în întreaga lume. Situația aceasta o regăsim absolut peste tot, în întreaga lume. De aceea, bunurile acestea de care noi dispunem au fost denumite ”mamóna nedreaptă”, pentru că toate aceste daruri de care noi dispunem, fie ca sunt multe sau puține cantitativ sau calitativ, ele sunt date nouă de către Dumnezeu cu un scop precis, acela ca noi să le administrăm după voia lui iar ori de către ori noi ne îndepărtăm de la acest scop trasat de către Dumnezeu, noi practic îl înșelăm pe Dumnezeu exact așa cum administratorul din pilda noastră l-a înșelat pe stăpânul său. Astfel, pentru că noi îl înșelăm pe Dumnezeu în administrarea bunurilor pe care el ni le-a dat, bunurile noastre se transformă în ”mamóna nedreaptă”.

În pericopa noastră Domnul Isus Cristos nu ne învață cum să folosim averea dobândită în mod ilegal astfel încât el să fie mulțumit de noi ci Domnul Isus Cristos ne învață cum să folosim bunurile pe care noi le-am dobândit prin harul său, adică fără să fi meritat acest lucru, astfel încât acestea să își atingă scopul pe care Dumnezeu l-a avut în vedere atunci când ni le-a pus la dispoziție. Dumnezeu vrea ca noi să ne folosim de ceea ce el ne-a dat pentru ca acest lucru să ne îndrepte spre viața veșnică ci nu să ne îndepărteze de acesta. De aceea, Domnul Isus Cristos spune astfel: ”faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nepieritoare în ceruri, unde hoţul nu se apropie, nici molia nu o distruge! Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră” (Luca 12, 33-34). Domnul Isus Cristos știe foarte bine că: ”mai înşelătoare decât toate este inima şi de nevindecat” (Ieremia 17,9). Domnul știe cu câtă ușurință inima noastră se atașează de cele materiale de care dispunem sau de cale vrem să dispunem și cum ne concentrăm toate eforturile pentru a le proteja sau pentru a obține din ce în ce mai mult uitând de scopul lui Dumnezeu pentru acele posesiuni. De aceea Domnul Isus Cristos ne spune: ”căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui ” (Matei 6,33). Acest lucru trebuie să fie focusul principal al orcărui creștin credincios. Împărăția Cerurilor este însă incompatibilă cu aceia care pun bogățiile pe primul plan iar cu privire la acest lucru grozav de grav, Domnul Isus Cristos însuși ne avertizează spunând astfel: ”cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii” (Luca 18,24). Dragii mei, ori de câte ori noi punem resursele acestea pe primul loc în viața noastră ele ne vor acapara sufletul și îl vor înrobi. Acest lucru se întâmplă cu bogatul necugetat care a considerat că posesiunile lui au darul de ai asigura o viață fericită, plină de plăceri și lipsită de orice probleme, dar căruia Dumnezeu îi spune astfel: ”nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” (Luca 12,20) pentru ca mai apoi, Domnul Isus Cristos să adauge astfel: aşa se întâmplă cu acela care adună comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu” (Luca 12,21). Mamona, bogăția, are darul de a umple inima omului cu lăcomie, pentru că, așa cum vedem în cazul acestui om bogat, ambiția omului este purtată de a avea din ce în ce mai mult, chiar și atunci când are foarte puțin. Astfel, devine absolut necesar sfatul pe care Domnul Isus Cristos ni-l oferă: ”fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie, deoarece chiar şi atunci când cineva este bogat, viaţa lui nu constă în ceea ce are” (Luca 12,15). Cu alte cuvinte, ceea ce posedăm, mult sau puțin, nu au nici un fel de rol în ceea ce privește viața noastră, aceasta fiind exclusiv în mâna lui Dumnezeu care poate să facă cu ea absolut ceea ce el dorește.

O întrebare specială se ridică în acest moment. Această întrebare este următoarea: cum putem să știm că modul în care administrăm ceea ce Dumnezeu ne-a dat, mult sau puțin, este în conformitate cu voia lui? Răspunsul nu trebuie să vină din înțelepciunea noastră deoarece atunci ar fi unul cu siguranță eronat deoarece rațiunea noastră nu poate pătrunde voia lui Dumnezeu după cum ne spune Sfântul Apostol Paul:  lumea, prin înţelepciunea ei, nu l-a cunoscut pe Dumnezeu” (1 Cor.1,21). De aceea, avem nevoie să ne aplecăm asupra revelației lui Dumnezeu care este Sfânta Scriptură.

Prezentând judecata finală, momentul de sfârșit al acestei lumi păcătoase, Domnul Isus Cristos spune sub formă de pildă faptul că cei invitați în Împărăția Veșnică vor fi aceia care au fost alături de și-au folosit resursele deținute pentru a alina suferințele celor care treceau prin diverse momente nefericite. Acestora, spune Domnul Isus Cristos, Împăratul le va spune astfel: ”adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi‑aţi făcut” (Matei 25,40). În același moment, celor care au disprețuit astfel de mod de a folosi resursele oferite de către Dumnezeu, Împăratul le va spune astfel: ”adevăr vă spun: tot ce nu aţi făcut unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie nu mi-aţi făcut (Matei 25,45). Administrarea corectă a posesiunilor temporare este indiscutabil legată de împlinirea a ceea ce zice Domnul Isus Cristos atunci când ne vorbește despre faptul că trebuie absolut tot timpul să ne încredem în providența divină. Domnul nostru Isus Cristos ne spune astfel: ”fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv!” (Luca 6,36). Dumnezeu este milostiv cu noi atunci când ne oferă resursele pe care le avem iar noi avem datoria să ne manifestăm cu milă cu privire la aproapele nostru. Ași vrea să nu înțelegeți că aici este predicată o teologie a faptelor în vederea mântuirii. Nicidecum! Dumnezeu însuși ne spune astfel: ”nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăţia!” (Luca 12,32). Noi nu ”câștigăm” Împărăția lui Dumnezeu ci noi o ”primim” de la Dumnezeu. Dar cei încorporați în Împărăția lui Dumnezeu prin Sfântul Botez și prin Sfânta Cină devin slujitori ai lui Dumnezeu în Cristos. Scriptura spune că faptele pe care acești oameni credincioși le fac sunt pentru slava lui Dumnezeu ci nu pentru a câștiga favoarea lui Dumnezeu deoarece ei au primit deja favoarea lui Dumnezeu. Iată ce spune Sfântul Apostol Paul: ”am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea [lui] pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă” (Rom.6, 4). Faptele celor credincioși sunt rezultatul a ceea ce Sfântul Paul numește aici ”o viaţă nouă”. De aceea, dragii mei, singurii care au puterea de la Duhul Sfânt să administreze corect posesiunile date de către Dumnezeu sunt cei care se încred în Cristos și se lasă călăuziți de Dumnezeu în ceea ce fac în viața lor. Domnul Isus Cristos spune: ”Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14,6). Oricine dorește să fie sigur că face voia lui Dumnezeu trebuie să umble în și cu Isus Cristos. Iar pentru a fi siguri că acest lucru se întâmplă, Dumnezeu ne-a dat Evanghelia pe care noi o primim în Cuvântul lui Dumnezeu și în Sfintele Sacramente. Prin acestea Dumnezeu ne încorporează în Cristos după cum spune Sfântul Apostol Paul: ”toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos” (Gal.3,27). Fiind în Cristos, noi suntem liberi să trăim în Cristos, să trăim nu după ceea ce ne dictează păcatul ci să trăim după învățătura Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos.

Pilda noastră se încheie cu afirmația ”niciun [servitor] nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamónei” (Luca 16,13). Creștinul adevărat este cel care îi slujește lui Dumnezeu și își administrează întotdeauna bunurile din această perspectivă. El va avea mereu ca obiectiv nu să își securizeze sau să își înmulțească averea transformând-o astfel într-o mamóna nedreaptă”, ci, în administrarea a ceea ce Dumnezeu ne-a oferit, mult sau puțin, va avea ca obiectiv glorificarea lui Dumnezeu și împlinirea a ceea ce Domnul Isus Cristos spune: ”faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nepieritoare în ceruri, unde hoţul nu se apropie, nici molia nu o distruge!” (Luca 12,32).

AMIN