Mângâietorul, Duhul adevărului. Ioan 16,5-15

posted May 21, 2019, 4:10 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther

Predică Duminica Cantate, Rev. Sorin H. Trifa

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, astăzi suntem în cea de-a cincea Duminică după Învierea Domnului Isus Cristos, zi care, în calendarul Bisericii noastre poartă numele de Duminica Cantate. Această denumire provine din limba latină și o întâlnim în Psalmul 96 acolo unde, în primul verset, citim astfel: ”cantate Domino novum canticum”. În traducerea în limba română, această expresie spune: ”cântați Domnului o cântare nouă”. Predica pentru această Duminică este fundamentată pe Ioan 16:5-15

„acum mă duc la cel care m-a trimis şi nimeni dintre voi nu mă întreabă: «Unde mergi?». Dar pentru că v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră. Totuşi, eu vă spun adevărul: este mai bine pentru voi ca eu să plec, pentru că, dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; însă, dacă mă duc, îl voi trimite la voi.  Şi când va veni el, va denunţa lumea cu privire la păcat, cu privire la dreptate şi cu privire la judecată. Cu privire la păcat, pentru că nu cred în mine. Cu privire la dreptate, pentru că mă duc la Tatăl şi nu mă veţi mai vedea.  Cu privire la judecată, deoarece conducătorul acestei lumi a fost judecat. Mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteţi purta. Însă, când va veni el, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi şi vă va vesti lucrurile care vor veni. El mă va glorifica pe mine pentru că dintr-al meu va lua şi vă va vesti vouă. Toate câte le are Tatăl sunt ale mele; de aceea v-am spus că ia dintr-al meu şi vă va vesti”

Pericopa din Duminica Cantate este încadrată din punct de vedere istoric în ziua pe care noi o numim Joia Mare. Este vorba despre ultima zi pe care Domnul Isus Cristos o petrece în compania ucenicilor săi înainte să fie trădat, arestat, condamnat, ucis pe cruce și așezat în mormânt. Toate aceste evenimente pe care le-am înșirat aici aveau să se petreacă în doar câteva ore și aveau să îi conducă pe Ucenicii Domnului prin cea mai dificilă încercare din viața lor. Așa cum deja am mai amintit, ucenicii Domnului nu înțelegeau cu exactitate modalitatea pe care Dumnezeu o avea în vedere pentru a așeza Împărăția lui aici pe pământ, modalitate care nu consta într-o încoronare glorioasă, așa cum mulți se așteptau, ci în jertfa pe care Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu întrupat, avea să o aducă la cruce pentru omenirea păcătoasă. În acea zi de Joi, Domnul Isus Cristos a căutat să îi încurajeze pe ucenici săi în vederea evenimentelor care vor urma să se întâmple foarte curând, purtându-i pe aceștia spre evenimentul pe care noi îl vom sărbători în curând, anume revărsarea Duhului Sfânt la Cincizecime sau Rusaliile așa cum se mai numește în tradiția poporului român. În pericopa noastră, Domnul Isus Cristos ne vorbește despre Duhul Sfânt, cea de-a treia persoană a Sfintei Treimi ca fiind Mângâietorul” sau Ajutorul nostru.

Dragii mei, primul lucru care ne atrage atenția în pericopa noastră este faptul că Domnul Isus Cristos ne spune faptul că pentru noi, cei care facem parte din rândul ucenicilor săi, este mai bine ca El să se înalte a cer, lucrul acesta nefiind o pierdere pentru noi ci, surprinzător, un câștig. Sigur că o astfel de afirmație este dificilă de înțeles. Cristos este marele nostru câștig iar prezența lui cu noi este una vitală. Este greu să înțelegi de ce este mai bine pentru noi tocmai ca El să plece din mijlocul nostru. Explicația pentru această dificilă problemă ne-o oferă chiar Domnul Isus Cristos care spune astfel: eu vă spun adevărul: este mai bine pentru voi ca eu să plec, pentru că, dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; însă, dacă mă duc, îl voi trimite la voi (Ioan 16, 7). Acest ”Mângâietor” este o mare binecuvântare pentru noi deoarece lucrarea sa va fi una cu totul specială. Domnul Isus Cristos ne spune faptul că atunci când ”Mângâietorul” va veni, El va face ca lucrurile să funcționeze corect. El va împlini toate cuvintele Domnului Isus Cristos, fiind acela care va împlini misiunea acestuia pe acest Pământ.

Dragii mei, sunt convins că am ajuns la un moment foarte interesant. Vedeți, despre Duhul Sfânt se predică destul de rar și această a treia persoană a Trinității pare să sufere din acest punct de vedere. De aceea, foarte mulți oameni se vor întreba: ”Care este misiunea pe care o are Duhul Sfânt în această lume? Pentru ce l-a trimis Domnul nostru Isus Cristos?”. Răspunsul ni-l oferă tot Domnul nostru Isus Cristos care ne spune astfel: ”când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata” (Ioan 16, 8) pentru ca mai apoi să ne spună astfel: ”când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul” (Ioan 16, 13). Așa dar, pe scurt, acesta este misiunea Duhului Sfânt în această lume: să ne călăuzească pe noi, copiii lui Dumnezeu în a cunoaște tot adevărul despre Dumnezeu și, în același timp, să dovedească lumea vinovată de păcat. Nu eu spun aceste lucruri dragii mei ci Sfânta Scriptură, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, o spune! În prezent există o tendință foarte puternică de omitere a acestei părți din lucrarea Duhului Sfânt, dar cuvintele Domnului Isus Cristos sunt clare ca lumina zilei: Duhul Sfânt va convinge lumea cu privire la păcat. Mai mult, Mântuitorul ne spune că lumea va fi convinsă de necredința ei și va fi judecată pentru această necredință. Dragii mei, păcatul cel mai mare, păcatul care nu poate să fie sub nici o formă iertat, este acela de a nu crede în Cristos. În Scriptură, acest păcat mai este numit și ”păcat împotriva Duhului Sfânt”. Vedeți voi, nimeni nu poate să creadă în Dumnezeu prin sine însuși. Nimeni! Omul este înrobit păcatului iar păcatul nu poate să nască credință în Dumnezeu ci, din contră, păcatul dă naștere la rebeliune. Starea naturală a omului este cea de necredință. Credința în inima omului este născută doar de către Duhul Sfânt prin lucrarea lui. Duhul Sfânt, prin Cuvântul lui Dumnezeu, ne convinge că suntem păcătoși și naște în noi credința în faptul că Isus Cristos a murit pentru iertarea păcatelor noastre. Atunci când oamenii se încăpățânează să rămână în necredința lor, ei nu fac altceva decât să se împotrivească acestei lucrări pe care Duhul Sfânt o face în ei. De aceea ei păcătuiesc împotriva Duhului Sfânt. Cu privire a acest păcat împotriva Duhului Sfânt, Domnul Isus Cristos este foarte tranșant când ne spune astfel: ”orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor (Matei 12, 31-32). Păcatul cel mai mare, de altfel singurul păcat de neiertat, este necredința în Cristos. Pentru toate celelalte păcate pe care omul le face, Domnul Isus Cristos a murit pe cruce, plătind cu propria lui viață pentru fiecare dintre acestea iar dacă omul crede acest mesaj al Evangheliei, păcatele vor fi iertate toate. Necredința în Domnul Isus Cristos ne face însă ca noi să rămânem în păcatele noastre, să nu avem parte de iertarea acestora prin jertfa lui Cristos și să fim părtași ai mâniei veșnice a lui Dumenzeu.

Istoria Bisericii este una care, din păcate, demonstrează cât de corecte sunt afirmațiile Domnului Isus Cristos. În ceea ce privește lumea necredincioasă, lumea din afara Bisericii lui Cristos, este de așteptat să ne supună la diverse atacuri. Problema foarte gravă este însă atunci când aceste atacuri au început să vină din interiorul Bisericii. Astăzi, cei mai mulți creștini, sub influența ucigătoare a teologiei liberale, nu mai cred că Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu, nu mai cred în relatarea biblică a creațiunii, nu mai cred în întruparea Fiului lui Dumnezeu și nici măcar nu mai cred că Domnul Isus Cristos a existat cu adevărat. Acești așa ziși creștini neagă relatările Scripturii cu privire la viața Domnului Isus Cristos și le numesc mituri sau basme. Moartea lui Cristos și învierea lui nu mai sunt găsite ca fiind compatibile cu valorile intelectuale ale acestei lumi post-moderne. Astăzi, cei mai mulți creștini resping învățătura despre justificarea numai în Isus Cristos. Ei resping faptul că Isus Cristos a murit pentru păcatele noastre și că prin această moarte noi avem iertarea păcatelor, fără ca noi să facem nimic în acest sens. Toate aceste lucruri cu care creștinismul post-modern se confruntă sunt dovedite chiar de către Duhul Sfânt ca fiind necredință iar lumea este condamnată pentru acest păcat al necredinței în Domnul nostru Isus Cristos.

Dragii mei, este ușor de remarcat faptul că lumea acesta s-a rătăcit de la Cuvântul lui Dumnezeu. Păcatul a devenit ceva atât de firesc în viața omului modern încât el nu mai este deloc o problemă, așa cum ne spune Duhul Sfțnt. Lucruri care acum câteva decenii erau universal condamnate de către societate au devenit în prezent adevărate virtuți. Adulterul, minciuna, homosexualitatea, avortul, alcoolismul, toate acestea erau incriminate social. Acum sunt incriminați cei care numesc aceste lucruri păcat. Societatea modernă se destrăbălează în păcat fără să îi mai pese de valorile pe care s-a construit creștinismul și societatea noastră. Omul post-modern este cel care vrea să joace rolul lui Dumnezeu, vrea ca el să conducă lumea și Dumnezeu, dacă există, să se supună docil voinței omului. Toate aceste manifestări sunt după voia diavolului. Vă aduceți aminte cum i-a ispitit Satana pe primii noștri părinți? El le-a spus astfel: Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul (Geneza 3, 5). Omul a vrut și vrea să fie ca Dumnezeu. El nu are nevoie de Dumnezeu ci vrea ca el însuși să fie Dumnezeu.

Duhul Sfânt este cel care descoperă acest păcat al necredinței omului. Tot Duhul Sfânt este cel care poartă mesajul Evangheliei lui Cristos si prin Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt aduce oamenii la credință. El aduce oamenilor neprihănirea lui Cristos, o neprihănire străină de om, o neprihănire a harului lui Dumnezeu. Toate acestea sunt făcute e către Duhul Sfânt. Dumnezeu ne sfințește pe noi cu neprihănirea lui Cristos prin lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră. Această neprihănire pe care ne-o dă Domnul Isus prin lucrarea Duhului este una străină de forturile noastre.  Dragii mei, din păcate, exact acest lucru îl urăsc cei mai mulți oameni astăzi. Acest mesaj al Evangheliei lui Cristos. Lumea își slujește propriului egoism iar acest lucru nu este compatibil cu mesajul jertfei lui Cristos.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune faptul că Duhul Sfânt va condamna lumea cu privire la judecată. Aici nu este vorba despre o judecată omenească. Nu vorbim despre încălcarea legilor statului și nici despre un tribuna pământesc. Domnul Isus Cristos ne vorbește despre judecata lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este cel care pune lumea și faptele ei față în față cu judecata lui Dumnezeu. Vedeți, prin lucrarea Duhului Sfânt, Biserica lui Cristos predică atât Legea cât și Evanghelia lui Cristos. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu întreg. Cuvântul lui Dumnezeu condamnă prin Lege propria noastră impresie de neprihănire și ne oferă în Evanghelie neprihănirea cea adevărată care vine prin și în Cristos. Acesta este lucrarea pe care o face Duhul Sfânt.

Diavolul este tatăl minciunii. El nu spune niciodată adevărul. El conduce lumea acesta spre rătăcire de a Dumnezeu ci nu la cunoașterea lui Dumnezeu. Diavolul răspândește toate aceste doctrine false pe care Duhul Sfânt le judecă. Înțelepciunea acestei lumi este lucrarea Diavolului. Diavolul răspândește minciunea unei neprihăniri care există în fiecare dintre noi sau care poate să fie lucrată de fiecare dintre noi prin propriul său efort. Lumea nu primește neprihănirea lui Cristos pentru că lumea are propria ei viziune asupra neprihănirii iar acesta este incompatibilă cu ceea ce Cristos ne învață. În tot acest timp, noi auzim Cuvântul lui Dumnezeu și prin lucrarea Duhului Sfânt credem și primim iertarea păcatelor noastre. Noi auzim cuvintele de instituire a Sfintei Cine și credem că trupul și sângele Domnului sunt cu adevărat prezente în pâinea și în vinul sacramental și astfel primim o hrană sfântă. Astfel, Duhul Sfânt creează în noi credință, o întărește și o menține, mângâindu-ne pe tot parcursul vieții noastre.

Duhul Sfânt ne învață totul despre Cristos, despre întruparea sa, despre viața sa, despre învățătura sa, despre moartea sa, despre învierea sa dintre cei morți. Duhul Sfânt ne face să înțelegem că suntem păcătoși prin Lege iar prin Evanghelie, Duhul Sfânt ne conduce la răscumpărarea noastră prin iertarea păcatelor prin și în jertfa lui Cristos. Duhul Sfânt ne spune faptul că noi am fost răscumpărați în Cristos din păcatele noastre. Noi nu puteam crede prin propriile noastre puteri în nici unul dintre mesajele acestea ale Evangheliei. Duhul Sfânt este acela care ne-a schimbat inima dintr-o inimă incapabilă de a primi mesajul mântuirii într-o inimă care să se bucure la auzul Evangheliei lui Cristos. Duhul Sfânt ne-a adus pe drumul credinței și Duhul Sfânt ne călăuzește pe acest drum. El este cel care ne conduce spre mântuirea câștigată de către Cristos pentru fiecare dintre noi. De acela El este cu adevărat Mângâietorul nostru în această lume care îl urăște și îl respinge pe Dumnezeu. Duhul Sfânt este protectorul și călăuzitorul nostru în Cristos.

AMIN!

Comments