Masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu (24-25 August 1572)

posted Aug 24, 2015, 1:25 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Aug 24, 2017, 12:15 AM ]

La sfarsitul lunii August a fiecarui an, Bisericile Lutherane Confesionale din intreaga lume comemoreaza poate cel mai negru episod din istoria protestantismului de la aparitia lui (1517) si pana in prezent. Vorbim despre Masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu

 

In noaptea dintre 24 spre 25 August, in anul 1572, Europa de Apus avea sa fie martora unuia dintre cele mai adanci tragedii sociale care i-a marcat istoria. La instrigarea Catherinei de Medici, mama regelui Charles al IX-lea, romano-catolicii au pornit un fal de vilente nemaintalnit impotriva hughenotilor, protestantii francezi, din Paris. Acesta tragedie care reprezinta o pata in istoria Parisului si a Frantei, a venit la cinci zile de la casatoria surorii regelui Charles cu printul protestant Henric al III-lea de Navarra, viitorul rege Henric al IV-lea al Frantei. Datorita faptului ca victimele violentelor din aceasta noapte terifianta au depasit numarul de cinci mii, cei mai multi istorici au catalogatat masacrul din ziua Sfântului Bartolomeu ca fiind un veritabil holocaust.

 

Cu ocazia casatoriei dintre Margareth, sora regelui Charles al IX-lea si Henric al III-lea de Navarra, Parisul a devenit neincapator pentru numarul mare de preotestanti, lutherani si reformati, care au venit sa ii fie alaturi cuplului princial. Printre acesti protestanti s-au aflat si cei mai influenti, atat din punct de vedere social cat si politic si economic, lideri ai protestantilor francezi. Masacrul acesto mii de protestanti a avut loc la doua zile dupa o prima tentativa esuata de al asasina pe amiralul Gaspard de Coligny, liderul politic si militar al protestantilor francezi. Vilentele indreptate impotriva liderilor hughenotilor s-au extins in tot Parisul, unde se estimeaza sa numarul victimelor ar varia intre cinci mii si trei zeci de mii.

 

Pacea de la Saint-Germain, din 8 August 1570, a pus capat la trei ani de razboi civil intre romano-catolicii si protestantii din Franta. Din pacate, aceasta pace a fost una fortata si precara deoarece cei mai multi romano-catolici au refuzat sa o accepte. In urma acestei intelegeri politice dintre romano-catolici si hughenoti, amiralul Gaspard de Colignya fost reprimit in Consiliul Coroanei lucru care i-a determinat pe romano-catolici sa mentina  mocnit conflictul cu protestantii. Pe de alta parte, dificultatile financiare cu care se confrunta Charles al IX-lea a facut ca hughenotii, printre care se aflau suficient de multi oameni cu averi mari, sa ramana intr-o pozitie favorabila si sa li se permita sa controleze orase insemnate precum La Rochelle, La Charité-sur-Loire, Cognac, și Montauban. Pentru a intari pacea dintre romano-catolici si protestanti, Catherina de Medici a aranjat ca fiica ei, Margareta, sa se casatoreasca cu printul protestant Henric al III-lea de Navarra. Aceasta casatorie s-a oficializat in data de 18 August 1572 si a scandalizat pe marea majoritate a romano-catolicilor, pe Papa si pe regele Filip al II-lea al Spaniei care au condamnat aceasta politica a coroanei Franceze.

 

Casatoria printului protestant Henric al III-lea de Navarra a adus la Paris un numar foarte mare de protestanti in frunte cu cei mai insemnati lidei ai acestora. Romano-catolicii parizieni au considerat inacceptabila prezenta acestor eretici iar sub influenta clerului, Parlamentul a tinut sa formuleze o mustrare cu privire la nunta dintre o printesa a Frantei cu un eretic protestant. Cu toate ca Papa Grigore al XIII-lea nu a oferit permisiune pentru oficierea casatoriei intre Margareta de Medici si Henric al III-lea de Navarra, la presiunea Catherinei de Medici, cardinalul de Bourbon a acceptat sa casatoreasca cuplul regal. Pe langa tensiunile religioase si politice, aceasta casatorie princiala a dus si la aparitia unor nemultumiri sociale. Taxele si pretul alimentelor au crescut considerabil si marea majoritate a populatiei din Paris suferea crunt in urma acestor decizii. Tensiunea a fost amplificata in aceste zile de opulenta pe care multi dintre invitatii la nunta o afisau in contranst cu lipsurile si foametea de care sufereau cei mai multi parizieni.

 

Criza a debutat cu tentativa de asasinare a amiralului Gaspard de Colignya, unul dintre cei mai influenti hughenoti si apropiat la regelui Charles al IX-lea, ba chiar un apropiat al reginei mama. Temandu-se de posibile represalii din partea protestantilor, regele a garantat ca toti cei care vor fi gasiti vinovati de tentativa de asasinare vor fi pedepsiti. Criza in Paris era in continua creste mai ales ca se lansase zvonul ca o armata de aproximativ patru mii de protestanti urma sa atace orasul pentru a razbuna tentativa de al asasina pe proeminentul lor lider. In astfel de conditii, in seara zile de 23 August, Catherina de Medici a mers la Palatul Tuileries unde s-a intalnit cu Regele Charles al IX-lea caruia s-a sugerat faptul ca amiralului Gaspard de Colignya s-ar putea razbuna asasinandu-l. Acest lucru l-a infuriat teribil pe tanarul suveran care a afirmat „ucideți-i, dar ucideți-i pe toți, să nu rămână unul”. In aceste conditii, aproximativ 25 de soldati au primit ordinul de al ucide in noaptea urmatoare pe liderul hughenotilor. In acelasi timp, autoritatilor din Paris li s-a ordonat inchiderea portile Parisului pentru a se evita ca protestantii sa poata sa paraseasca orasul si s-a ordonat inarmare populatie in vederea declansarii conflinctului cu protestantii. Regelui i-a fost pusa la dipozitie o lista care continea numele celor mai multi dinte protestantii prezenti in oras, in mod special numele celor mai influenti dintre acestia. Semnalul pentru masacrarea hughenotilor a fost dat prin tragerea clopotelor de utrenie de la Biserica Saint-Germain l'Auxerrois, în apropiere de Luvru. Toti protestantii aflati in apropierea palatului Luvru sunt ucisi si aruncati in Sena. In acest timp, soldatii condusi de ducele de Guise il asasineaza pe amiralului Gaspard de Colignya aruncandu-i trupul pe fereastra. Zeci de protestanti care locuiau in zona Saint-Germain sunt asasinati. Agitatia cuprinde intreg Parisul iar cei mai multi cetateni traiesc cu senzatia ca protestatii au declansat atacarea orasul. Acest gand duce la declansarea unei violente terifiante impotriva protestantilor indiferent de sex sau de varsta. Mii de protestanti sunt vanati si ucisi cu sange rece, cadavrele acestora fiind, in mare majoritate, aruncate in Sena. Singuri protestanti care sunt crutati sunt  Henric al III-lea de Navarra si printul de Conde dar conditia pastrarii lor in viata fiind convertirea la catolicism. Pe data de 26 August, in sesiunea Parlamentului, regele Charles al IX-lea  isi asuma responsabilitatea masacrului afirmand ca acestia complotau impotriva lui.

 

Masacrarea hughenorilor nu s-a rezumat numai la Paris, ci metropola franceza a inregistrat doar cel mai negru episod al acestui holocaust religios. Pe o perioada de aproximativ trei luni, protestantii au fost ucisi si in orase precum Orléans, Meaux, La Charité-sur-Loire, Angers, Saumur, Lyon, Bourges, Bordeaux, Troyes, Rouen, Toulouse, Albi, Gaillac, Bourges, Romans, Valence, Orange și în multe alte orașe.

 

Reactiile in Europa au fost diferite. Regele Charles al IX-lea i-a scris Papei Grigore al XIII-lea faptul ca masacrul hughenotilor reprezinta „victoria regelui împotriva hughenoților în cadrul unui complot împotriva monarhiei”.  La aflarea acestei vesti, Papei Grigore al XIII-lea ordona sa se cante un „Te Deum” pentru a aduce multumiri lui Dumnezeu si cere lui Giorgio Vasari sa realizeze niste fresce care sa omagieze evenimentul. Regele Filip al II-lea al Spaniei declara „este cea mai fericită zi din viața mea” exprimandu-si public satisfactia pentru uciderea ereticilor. Nu toate reactiile au fost pozitive, Regina Elisabeta I a Angliei si-a manifestat desgustul cu privire la acest eveniment si il tine pe ambasadorul Frantei in picioare timp de cateva ore inainte de al primi in audienta. Imparatul Maximilian al II-la, imparatul Imperiului Roman si socru regelui Charles al IX-lea declara masactul ca fiind „rusinos”. Ivan cel Groaznic, tarul Rusiei isi exprima oroarea cu privire la eveniment. Toata aceasta opozitie il determina pe Papa Grigore al XIII-lea sa renunte la aroganta cu care omagia masacru si chiar sa refuze sa il primeasca pe Charles de Maurevert, asasinul declarat al amiralului Gaspard de Colignya, motivând că era un criminal.

    Un articol de Sorin H. Trifa