Miercurea Cenușii - Nu prin fapte ci prin credință, Matei 6:1-6 și 16-21.

posted Mar 7, 2019, 3:10 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther

Predică Miercurea Cenușii, Rev.Sorin H. Trifa

Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Dragii mei, această zi este una cu totul specială în calendarul Bisericii noastre. Este ziua care marchează începutul unui nou Sezon al Bisericii, sezon care poartă denumirea de Postul Mare. Miercurea Cenușii, căci aceasta este denumirea acestei zile, este o zi a cărei culoare liturgică este culoarea neagră. Este o zi a introspecției, asemenea întregului sezon pe care îl deschide. Este o zi în care privim la propria noastră persoană și la păcatelor noastre și ne exprimăm părerea de rău cu privire la acestea, mai ales că suntem conștienți de faptul că tocmai pentru a ne salva din aceste păcate, Domnul nostru Isus Cristos a fost răstignit.  Predica din această zi cu totul specială este fundamentată pe Matei 6:1-6 și 16-21.

Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. […] Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

 

Dragii mei, atunci când diavolul dorește să îi înșele pe creștini, ceea ce se întâmplă în mod continuu, el nu apare înaintea oamenilor într-o imagine grotescă, așa cum îl pictează numeroase tablouri și imaginația omului, ci, de cele mai multe ori, el ne înșeală prin intermediul unor oameni ipocriți, adică a unor oameni care arată la exterior o evlavie care nu este însă adevărată, adică nu este regăsită în interiorul lor. Pe acești oamenii ipocriți Sfântul Apostol Paul îi descrie în a doua sa Epistolă adresată Sfântului Timotei ca: având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea (2 Tim.3,5). De asemenea, creștinătatea pare din ce în ce mai focusată pe aspecte exterioare ale vieții, pe faptele vizibile pe care omul le face. Cu privire la jertfa lui Cristos, atenția creștinilor este din ce în ce mai puțin îndreptată spre faptul că Isus Cristos a murit pe cruce pentru păcatele noastre, ale tuturora, ci din ce în ce mai focusată pe ceea ce creștinul face pentru a fi un om plăcut lumii și lui Dumnezeu.

Este un fapt real, și cred că deja cunoscut de către toată lumea, faptul că credința unui om nu este vizibilă pe fața acestuia. Este o tendință naturală a oricărui om, inclusiv numeroși așa-ziși creștini, să manipuleze imaginea pe care o afișează la exterior. Ei depun mereu eforturi ca la exterior să apară drept niște oameni foarte buni, evlavioși, plin de dragoste pentru Dumnezeu dar și pentru aproapele lor. De asemenea, acești oameni depun eforturi pentru ca faptele lor pline de evlavie și de iubire să fie cât mai bine cunoscute în societate. Dar, dragii mei, Sfânta Scriptură ne învață să nu avem încredere în astfel de oameni și nici să nu îi urmăm indiferent de cât de remarcabil este spectacolul pe care aceștia îl creează în fața oamenilor. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune prin cuvintele Sfântul Profet Ieremia: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul! (Ieremia 17,5). Dragii mei, adevărata credință a omului nu este cea arătată la exterior pentru a fi văzută de oameni ci este cea prezentă în interiorul nostru și care este văzută de Dumnezeu. Despre acest lucru vorbea Sfântul Apostol Paul când le spunea galatenilor: caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor (Gal.1,10).

Evanghelia pentru această zi de Miercuri ne vorbește despre faptul că adevărata viață de credință este una ascunsă și despre faptul că aceasta trebuie să rămână ascunsă. Ea nu trebuie să fie transformată într-un spectacol vizibil celor din jurul nostru ci trebuie să fie vizibilă lui Dumnezeu. De aceea, noi nu trebuie să vă îngrijorați cu privire la ceea ce părere își vor face oamenii de spre voi ci, mai degrabă, să ne concentrăm asupra lui Dumnezeu și fim mulțumiți de faptul că Dumnezeu ne cunoaște așa cum suntem cu adevărat. Absolut nimic nu îl poate împiedica pe Dumnezeu să ne vadă și să ne cunoască. El știe foarte bine când păcătuim, chiar dacă facem acest lucru la întuneric, departe de ochii acestei lumi, și știe cu adevărat care este credința din inima noastră indiferent de ceea ce noi arătăm lumii. În fața lumii, omul poate să fie cu ușurință un ipocrit. El își poate masca foarte bine păcatele și expune foarte intens evlavia. Pentru că așa se întâmplă într-o lume în care se afirmă faptul că mântuirea vine prin fapte de ascultare față de Lege. Sfânta Scriptură ne spune faptul că păcatul transformă omul în ipocrit. Vedeți, după ce au călcat porunca dată de Dumnezeu, Adam și Eva nu s-au pocăit ci, în schimb, ei s-au ascuns de Dumnezeu crezând că îl pot păcălii așa cum putem să îi păcălim pe cei din jurul nostru. Au vrut cumva să ascundă păcatul lor de Dumnezeu și să pară în continuare evlavioși. Ba mai mult, confruntați cu judecata lui Dumnezeu cu privire la păcatul lor, proto-părinții noștri au aruncat vina de la unul la altul, încercând fiecare să se disculpe. Adam a arunca vina pe Eva iar Eva pe șarpe. Dumnezeu știa însă tot ce s-a întâmplat iar ipocrizia proto-parinților noștri era una complet inutilă.

Ași vrea să vă spun faptul că oricât de mult se va strădui cineva să arate lumii cât de spiritual și de bun creștin este și oricât de mult se va strădui cineva să placă acestei lumi, mereu va eșua. Acest lucru este perfect adevărat deoarece mereu va exista un amânunt fată de care cei din jurul nostru vor avea obiecții. Vedeți, oamenii sunt mereu concentrați ca să descopere și să pună accentul pe ceva care nu este bine în viața noastră. În consecință, un creștin adevărat nu se va împovăra prin ași expune evlavia și credinâa înaintea oamenilor ci se va mulțumi cu faptul că aceasta este vizibilă lui Dumnezeu. Un creștin adevărat își va aminti ceea ce Domnul Isus Cristos ne spune: nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură (Matei 6,19-20). Faptele pe care omul le face pentru a fi plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor cu scopul de a le câștiga admirația se încadrează perfect în acest verset. Faptele devin cu ușurință comori lumești care nu ne vor aduce fericirea. Pentru că, vedeți voi, Sfântul Apostol Paul spune că blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă (Galateni 3,10). Cu alte cuvinte, când faptele noastre făcute înaintea oamenilor devin comoara noastră, noi trebuie să depunem eforturi continue pentru a nu permite nici un fel de eșec. Orice fel de eșec, cât de mic, ne va pune sub blestem și ne va face de ocară înaintea oamenilor. În contradicție cu părerea generală a acestei lumi, Domnul Isus Cristos spune că adevărata fericire este a acelor oameni care au comori în ceruri ci nu pe acest pământ, adică acei oameni care au comori care nu sunt vizibile pentru privirea acestei lumi. Despre acești oameni, Domnul Isus Cristos spune faptul că au fost răscumpărați prin jertfa sa pentru ca inima lor să fie eliberată din robia acestei lumi tocmai pentru ca ei să nu se mai îngrijească de ceea ce lumea aceasta își dorește.

Pentru un creștin adevărat, adevărata comoară este ceea ce primește de la Dumnezeu ci nu ceea ce el face înaintea oamenilor sau înaintea lui Dumnezeu. Iertare a păcatelor este comoara cea mai de preț pe care Dumnezeu ni-o oferă prin suferințele și jertfa pe cruce a fiului său, Domnul nostru Isus Cristos. De asemenea, Sfințenia lui Cristos care ne este oferită nouă și care acoperă imperfecțiunea noastră, Duhul Sfânt care locuiește în cel credincios și îl sfințește, Cuvântul lui Dumnezeu care ne este predicat, apa cea sfântă a Botezului, adevăratul trup și adevăratul sângele al Domnului Isus Cristos care ne sunt oferite în pâine și vin la Cina Domnului și viața veșnică, toate acestea sunt comorile pe care noi le primim de la Dumnezeu și nimeni, niciodată, nu ne poate desparți de ele deoarece însuși Dumnezeu este cel care se îngrijește de ele pentru ca noi să le avem. De aceea, aceste comori sunt ale noastre și vor fi ale noastre pentru totdeauna spre deosebire de faptele noastre care astăzi pot să fie iar mâine pot să lipsească.

Dar, dragii mei, aceste comori cerești nu sunt vizibile de cei care nu sunt spirituali. Sfântul Apostol Paul le scrie Corintenilor astfel: propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu (1 Cor.1,18). Pentru omul vechi, Adam, este imposibil să creadă ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu. De fapt, omul necredincios vede mereu contrariul deoarece păcatul îl desparte de Dumnezeu. Ei privesc la noi și nu văd nimic din toate aceste comori despre care Evanghelia ne vorbește. Ei văd la noi doar ceea ce este vizibil în exterior. Ei văd doar slăbiciunile credinței noastre și problemele spirituale cu care ne confruntăm. Ei văd faptul că noi suntem la fel de păcătoși ca și ceilalți oameni. Ba mai mult, pentru a contrazice Cuvântul lui Dumnezeu, lumea mereu va scoate în evidență păcatele noastre și ne va acuza de ipocrizie. De aceea, noi nu trebuie să ne străduim să fim pe placul acestei lumi pentru că niciodată nu vom reuși. Lumea poate vedea faptul că suntem păcătoși, dar noi nu ne temem de acest lucru. Pentru că noi credem Cuvântul lui Dumnezeu care ne spune faptul că vechiul Adam, trupul nostru, este păcătos. Noi știm că nu suntem sfinți prin noi înșine. Din contră. Prin noi înșine suntem păcătoși. Păcătuim zilnic și zilnic avem nevoie de pocăință. Deși ne numim creștini autentici, noi nu suntem nici pe departe perfecți în credința noastră. Suntem de multe ori slabi, neîncrezători și lipsiți de speranță deși avem Cuvântul și promisiunea lui Dumnezeu. Noi nu reușim să fim perfecți în această viață pentru că, spune Sfântul Apostol Paul: fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele (Romani 7,22-23). Noi suntem imperfecți în trăirea credinței noastre și Dumnezeu știe acest lucru foarte bine. Nu are rost să ne ascundem în tufișurile acestei lumi precum Adam și Eva.

Dar ceea mai știm noi și lumea nu știe este că mântuirea noastră nu vine prin noi și nu este rezultatul efortului nostru. Nu averile noastre, nu cunoștințele noastre, nu frumusețea noastră, nu iubirea pe care o arătăm aproapelui ne salvează, cu Cristos prin jertfa lui. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune faptul că noi suntem păcătoși și de aceea merităm moartea, după cum spune Sfântul Apostol Paul: plata păcatului este moartea (Romani 6,23) pentru ca tot el să spună foarte clar: toţi au păcătui (Romani 3,23). Dar Evanghelia lui Cristos ne spune că Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat devenind asemenea nouă, că a purtat păcatele noastre și suferințele noastre și impuritățile noastre și eșecurile noastre după cum spune Sfântul Profet Isaia: El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi (Isaia 53,4-5). Cristos a fost zdrobit la Cruce pentru păcatele noastre și prin jertfa lui, noi am fost eliberați de aceste păcate. Fiul lui Dumnezeu a suferit focul mâniei lui Dumnezeu pentru ca noi să fim răscumpărați și împăcați cu Dumnezeu. În Cristos noi nu mai suntem acum asemenea celor necredincioși, aflați sunt condamnarea lui Dumnezeu, ci Sfântul Apostol Paul ne spune astfel: acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus (Romani 8,1).

Miercurea Cenușii este o zi de doliu. Este o zi în care ne amintim de păcatele noastre și de neputințele noastre în a fi după voia lui Dumnezeu. Ne amintim de blestemul pe care Dumnezeu l-a aruncat asupra omului în urma căderii în păcat: căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce (Gen.3,19). Noi suntem condamnați de Lege să mergem în țărână datorită păcatelor noastre, dar, în același timp, în această minunată zi, ne aducem aminte de ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi pentru a ne elibera din acest blestem. Ne aducem aminte că mântuirea noastră nu vine prin efortul nostru ci prin Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care a luat asupra lui acest blestem și ne-a eliberat din păcat, din moarte și de sub robia diavolului după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi (Gal.3,13). Acum, noi nu mai trăim ca robi ci ca fii ai lui Dumnezeu răscumpărați prin Fiul său și așa vom fi indiferent de păcatele noastre pentru că ele toate au fost iertate în Cristos.

AMIN

Comments