Neprihăniți în și prin Cristos; Matei 5:20-26

posted Jul 11, 2018, 12:01 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Jul 11, 2018, 12:01 AM ]

Sorin H. Trifa. A VI-a Duminică după Trinitate

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, iată-ne astăzi în cea de-a șasea Duminică din Sezonul Sfintei Treimi, o Duminică ploioasă dar plină de prezența lui Dumnezeu în Sfânta sa Biserică. Pentru această Duminică, predica este din Matei 5:20-26.

“Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: "Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii." Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: "Prostule!" va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: "Nebunule!" va cădea sub pedeapsa focului gheenei. Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. Caută de te împacă degrabă cu pârâşul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum; ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă. Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ”

 

Pericopa pe care am citit-o nu este una dintre acele pasaje ale Scripturii care pare foarte dificil și necesită o atenție cu totul specială. Biserica Luterană Confesională, prin faptul că subscrie la teologia Reformei Luterane din Secolul al XVI-lea, afirmă faptul că absolut orice cuvânt din Sfânta Scriptură este inspirat sau este spus de către Dumnezeu însuși. Nici un Cuvânt existent acolo nu este venit de la om sau printr-un om. Așa dar, pericopa pe care noi am parcurs-o este una complet inspirată de către Dumnezeu. Da, trebuie să afirmăm faptul că și acele pasaje pe care noi le vedem ca fiind greu de înțeles, adică dificile, ele sunt acolo în Sfânta Scriptură pentru a ne da viață și pentru a ne conduce la Cristos în vederea Mântuirii.

Pericopa pe care se fundamentează predica de astăzi este parte au unui discurs celebru pe care Domnul Isus Cristos l-a ținut și care ne este cunoscut sub denumirea de Predica de pe munte, acolo unde Domnul Isus Cristos a rostit celebrele fericiri. În cadrul acestui pasaj, Domnul Isus Cristos face următoarea afirmație: dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor (Matei 5:20). Această afirmație este atât de profundă dar în același timp și de dificilă încât trebuie să admit că a născut numeroase întrebări în mintea mea.

Prima astfel de nedumerire a fost aceea că Domnul Isus Cristos îi dă drept exemplu de neprihănire pe aceia care luptau cu toate forțele posibile chiar împotriva lui. Domnul ni dă ca exemplu de neprihănire pe farisei și cărturari. Sfânta Evanghelie ne vorbește despre eforturile depuse de către farisei pentru ca Domnul Isus Cristos să fie ucis de către romani. Dragii mei, ceea ce spune Domnul Isus Cristos nu este o contrazicere a ceea ce afirmă Evanghelia. Avem de a face mai de grabă cu un paradox ci nu cu o contrazicere. Fariseii erau niște oameni foarte atenți cu Legea lui Dumnezeu și depuneau eforturi majore astfel încât să împlinească absolut fiecare afirmație a Legii lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere ei erau, fără nici o exagerare, niște oameni foarte buni. Moralitatea lor era una foarte mare. Fariseii erau cei mai exigenți dintre evrei în ceea ce privește practicarea religiei poporului evreu. Iar acest lucru era foarte cunoscut în mijlocul poporului evreu. Paradoxul intervine atunci când îl vedem pe Domnul Isus Cristos condamnându-i pe acești farisei care trăiau o viață atât de morală. Vedeți, fariseii puneau atât de mult accentul pe Lege și pe efortul de a o împlini încât au uitat de dătătorul Legii dar și de scopul acesteia. Vă rog să remarcați ceva interesant. Domnul Isus Cristos nu i-a condamnat niciodată pe farisei pentru că aceștia se străduiau să împlinească Legea în viața lor. Domnul i-a acuzat pe acești farisei pentru ipocrizia în care trăiau în realitate. Fariseii uitaseră să îl iubească pe Dumnezeu ci tot ceea ce făceau era să găsească tot felul de soluții să împlinească Legea. În realitate, fariseii făceau toate aceste lucruri doar ca lumea să îi vadă ca împlinitori ai Legii. Așa dar, scopul fariseilor nu era acela de a place lui Dumnezeu ci de a fi admirați de către cei din jur pentru efortul lor. Ei căutau să fie vorbiți de bine și aplaudați de cei din jurul lor. Dragii mei, Domnul Isus Cristos îi cunoștea pe acești farisei însă mai mult decât permitea ochiul uman. El știa ceea ce este dincolo de ceea ce se vedea. El știa că în realitate acești farisei erau plini de vicii, de ură și de viclenie și că nu erau interesați absolut deloc de voia lui Dumnezeu. Inima fariseilor era atât de plină de mândrie spirituală încât ea nu mai avea loc pentru Dumnezeu. Fariseii se auto-considerau atât de religioși încât nu mai trăiau la olaltă cu poporul evreu ci preferau o viață separată de aceștia. Astfel ei au format un grup social închis la care nu aveau acces oamenii de rând.

Dragii mei, de multe ori am spus că ceea ce Domnul Isus Cristos spune a fost valabil atunci, la momentul acela de timp, dar este foarte valabil și în prezent. Astăzi, enorm de mulți creștini trăiesc asemenea fariseilor din vechime. Nu puțini ci mulți. Mulți creștini au doar o formă de religiozitate dar nu au nici un fel de legătură cu Dumnezeu. Milioane de creștini sunt concentrați astăzi pe îndeplinirea unor ritualuri despre care cred că îi fac niște creștini de valoare dar uită complet de Cristos, cel de care stă legat întregul creștinism. La fel ca și fariseii din vechime, cei mai mulți creștini sunt interesați de ceea ce oamenii văd la ei și nicidecum de ceea ce Dumnezeu vede la ei.

Pericopa noastră nu este neapărat dificilă pentru că Domnul Isus Cristos ne vorbește despre neprihănirea fariseilor ci ea devine foarte dificilă atunci când Domnul ne spune că dacă vrem să intrăm în viața veșnică, neprihănirea noastră trebuie să fie una mai mare decât neprihănirea afișată de către acești farisei. Vă reamintesc ceea ce ne spune Cristos: dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor (Matei 5:20). Cristos este foarte tranșant spunând cuvintele cu niciun chip. Senzația imediată este aceea că Domnul Isus Cristos ne cere să fim mai buni decât cei mai buni dacă vrem să ajungem în viața veșnică. Iar pentru ca lucrurile să devină complete, în versetele care urmează, Domnul Isus Cristos nu face alt ceva decât să înăsprească această Lege pe care noi trebuie să o ținem pentru a merge în Împărăția cerurilor. Iată ce ne spune Cristos: Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: "Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii." Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: "Prostule!" va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: "Nebunule!" va cădea sub pedeapsa focului gheenei (Matei 5:21-22) pentru ca doar câteva versete mai departe să spună astfel: să nu preacurveşti." Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui (Matei 5:27-28) și lista continuă și cu alte porunci care sunt înăsprite în acest fel. Vedeți, Domnul Isus Cristos pune pe umerii creștinilor o povară mult mai grea decât povara existentă pe umerii fariseilor. Pentru farisei a nu ucide însemna a nu lua viața unui om, dar pentru creștini a nu ucide înseamnă mult mai mult. Înseamnă a nu jigni, a nu supăra, a nu te manifesta cu ură împotriva aproapelui tău chiar dacă nu îi iei viața. Pentru farisei a nu curvi însemna a nu avea o relație sexuală cu o altă femeie decât soția ta. Pentru creștin însă, a nu curvi înseamnă însă chiar și a te uita după o altă femeie și de a o pofti în mintea ta. Cuvintele lui Cristos fac viața noastră de credință mult mai dificilă decât viața fariseilor. Pentru un creștin care vrea să meargă în viața veșnică, Legea devine mult mai dificilă. Dacă pentru farisei păcatul era unul de natură fizică, adică viza acțiunile fizice, pentru creștin Legea incriminează și cuvintele, ba chiar și gândurile și poftele tainice. Acest lucru ne pune pe noi creștinii într-o situați cu mult mai dificilă decât erau fariseii care ascultau de Legea dată prin Moise. Și, pentru ca situația să devină absolut copleșitoare, Cristos nu ne dă absolut nimic de ales, el spune într-un mod imperativ: dacă nu veți face asta, cu nici un chip nu veți intra în viața veșnică

 

Dragii mei, ascultând toate acestea, poate cineva să îmi spună dacă aceste cuvinte au adus confort în sufletul nostru? Suntem aceste afirmații o parte a veștii bune pe care ne-o aduce Evanghelia lui Cristos? Este cineva care simte că nu este nici o problemă pentru el cu privire la aceste cerințe spuse de către Domnul Cristos? Dragii mei, daca răspunsul este unul pozitiv, atunci vă felicit. Daca însă simțiți o problemă în acest sens, atunci trebuie să ne punem mari semne de întrebare cu privire la ceea ce urmează să se întâmple cu noi în veșnicii. Dragii mei, nu ați auzit nimic eronat. Acesta este realitatea. Dumnezeu cere de a noi perfecțiunea maximă. Nu ne lasă nici o posibilitate de eroare. Trebuie să fim cei mai buni dintre cei mai buni și să ascultăm într-un mod desăvârșit de Lege. Dragii mei, mânia lui Dumnezeu se revarsă asupra oricăror încălcări ale Legii.

 

Dragii mei, față în față cu cele spuse până acum, doresc să vă întreb ceva. Ne raportăm noi corect la aceste cerințe ale lui Dumnezeu? Facem noi ceea ce Dumnezeu ne cere? Este foarte important să ne cunoaștem cât se poate de corect pe noi înșine. De fapt, acest lucru îl intenționează Dumnezeu prin Legea sa. Să ne facă să ne cunoaștem cu adevărat pe noi înșine așa cum suntem. Dragii mei, păcatul a făcut în om ceva cu adevărat îngrozitor. L-a făcut pe om să aibă mereu, în orice circumstanță, o părere bună despre el însuși. Chiar și în cele mai nefericite situații, omul are o părere pozitivă despre el. Exact ca și fariseii din vechime, o mulțime de creștini au o părere bună despre ei considerând că virtuțile vieții lor de credință îi  califică pentru viața veșnică. Milioane, poate sute de milioane de creștini cred că împlinesc ceea ce Dumnezeu cere de la ei pentru că în realitate nu se cunosc în mod corect pe ei înșiși.

 

Iubiți credincioși, în această pericopă, Domnul Isus Cristos a dorit să ucidă orice fel de urmă, cât de mică, de auto neprihănire. Povara a devenit atât de mare încât să nu mai putem spune că ceva bun există în noi. Meditând la cuvintele lui Cristos, nici un creștin sincer nu mai poate să aibă curajul de a spune că el face voia lui Dumnezeu. Este imposibil să nu înțelegem din cuvintele Domnului Isus Cristos că suntem atât de departe și de rătăciți de ceea ce se cere de la noi. Nu avem nici un fel de soluție prin noi înșine să întrecem neprihănirea fariseilor astfel încât să ajungem în viața veșnică. Meditând la cuvintele acestea ale lui Cristos singurul lucru care ne rămâne fiecăruia dintre noi este să strigăm asemenea Sfântului Apostol Paul: o, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? (Matei 7:24) și ca vameșul prăbușit în templu care spune: Doamne, ai milă de mine păcătosul (Luca 18:13). Acesta este locul unde Cristos a dorit să ne aducă prin predica sa din această pericopă. Să ne ia de la conceptele noastre de auto îndreptățire și să ne ducă a crucea lui.

 

Dragii mei, omul nu se poate salva prin sine însuși pentru că nici un om nu se poate ridica la desăvârșirea poruncită de Dumnezeu. Nici unul, după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar (Romani 3:10) pentru ca mai apoi să afirme următoarele: toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23). Nu este nici un om în care să existe neprihănirea cerută de Dumnezeu.

 

Dragii mei, deși acesta este cea mai dificilă veste pe care o poate primi un om, nu acesta este intenția Domnului Isus Cristos deoarece Cristos a venit să salveze lumea ci nu să o condamne. Prin cuvintele sale, Domnul Isus Cristos ne face să ne luam privire la de noi și să privim la El. Mântuirea noastră nu este în noi ci este în afara noastră. Prin noi înșine nu exist soluții, dar Evanghelia spune: atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El (Ioan 3:16-17). Legea este cea care ne trimite la această afirmație a Evangheliei. Dumnezeu nu ne lasă să ne salvăm ci ne salvează el însușii prin Fiul Său. Toată această Lege expusă de către Domnul Isus Cristos în pericopa noastră nu este ca să fim salvați prin ea. Sfântul Apostol Paul este foarte clar cu privire la acest aspect: nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului (Romani 3:20). Doar atunci când ne înțelegem cu adevărat starea păcătoasă, vom alerga a mila lui Dumnezeu, singura soluție pentru ca noi să fim salvați. Iată ce spune Sfântul Apostol Paul: [toți suntem]socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-și arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca, în vremea de acum, să-și arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus (Romani 3:24-26).

 

Salvarea noastră vine prin Cristos, Fiul lui Dumnezeu care s-a întrupat și a devenit om asemenea nouă. Diferența este că Isus a fost singurul care a împlinit toate aceste pretenții pe care le emite Legea lui Dumnezeu. El este singurul a cărui neprihănire o întrece pe cea a fariseilor și singurul care a împlinit în cel mai mic amănunt Legea. Isus nu a avut astfel nici un fel de păcat. Dar el a luat asupra lui toate păcatele noastre. Toate aceste eșecuri ale omului în a se raporta corect la Lege. Cristos a purtat păcatele noastre pe cruce plătind prețul cerut de lege pentru ele. Cristos a murit primind pedeapsa păcatelor noastre. Iar această pedeapsă care a căzut peste Cristos este pusă de Dumnezeu în contul nostru. De aceea noi avem iertarea păcatelor noastre, pentru că Isus Cristos a murit pentru noi, adică în locul nostru. Cristos a murit pentru ca noi să trăim. Așa cum moartea lui Cristos este pusă în dreptul nostru,la fel este pusă și neprihănirea lui. Ascultarea de Lege a lui Cristos este pusă de către Dumnezeu în dreptul nostru. Noi nu întrecem neprihănirea fariseilor prin noi înșine, prin eforturile noastre, ci o întrecem prin Cristos. Pentru că neprihănirea lui Cristos care întrece neprihănirea fariseilor este pusă în dreptul nostru. Dragii mei, pentru că noi avem neprihănirea lui Cristos, reușim să împlinim ceea ce Cristos spune în pericopa noastră: dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor (Matei 5:20). Noi întrecem neprihănirea fariseilor pentru că noi credem vestea Evangheliei iar vestea acesta ne spune că în Cristos noi suntem considerați neprihăniți de către Dumnezeu după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus (Romani 8:1)

 

    AMIN