O apologie a prezenței reale a trupului și sângelui Domnului Isus Cristos în Sfânta Cină

posted Oct 18, 2018, 8:27 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther

Un articol de Pastor Sorin H. Trifa

 

Acest articol s-a născut din dorința de a formula o apologie a prezenței reale a adevăratului trup și a adevăratului sânge al Domnului Isus Cristos în Sfânta Cină. În cadrul unei emisiuni TV am afirmat faptul că noi, luteranii confesionali, credem în faptul că atunci când ne împărtășim cu pâinea și cu vinul Sfintei Cine, noi mâncăm adevăratul trup și bem adevăratul sânge al Domnului Isus Cristos. Într-un mod aproape ironic, am fost întrebat daca această învățătură este fundamentată pe Scriptură și dacă pot sa aduc vreun verset al Sfintei Scripturi în sprijinul afirmațiilor mele. Depășind ironia, am hotărât să scriu un articol care să facă o prezentare pe scurt a ceea ce luteranii confesionali cred cu privire la prezența reală a adevăratului trup și a adevăratului sânge al Domnului Isus Cristos în Sfânta Cină. În cadrul acestui articol voi scoate în evidență versetele Sfintei Scripturi pe care se bazează teologia luterană confesională pentru a afirma și crede doctrina prezenței reale a adevăratului trup și a adevăratului sânge al Domnului Isus Cristos în Sfânta Cină

Prezența reala a trupului și sângelui Domnului Isus Cristos în Sfânta Cina reprezintă un miracol divin. Trebuie să acceptăm încă de la început faptul că noi nu putem înțelege și, în consecință, nu putem explica acest miracol. Dar, deoarece această învățătura este în mod clar revelată în Sfânta Scriptură, noi, luteranii, o acceptăm prin credință și o trăim în viața noastră de credință.

Învățătura despre prezența reală a trupului și sângelui Domnului nostru Isus Cristos în Sfânta Cină se află în opoziție cu învățătura despre simbolism sau reprezentare, învățătură susținută de reformați și alte culte, în general, neo-protestante. Creștinii luterani cred în prezența reală a trupului și sângelui Domnului Isus Cristos în Sfânta Cina.

Încă de la început doresc să afirm cu tărie că această prezență reală a trupului și sângelui Domnului nostru Isus Cristos în Sfânta Cină nu este absolut deloc dependentă de credința noastră. Credința sau necredința nu afectează prezența reală a trupului și sângelui Domnului nostru Isus Cristos în sacramentul Sfintei Cine. Nu credința noastră face ca trupul și sângele Domnului Isus Cristos sa fie prezente în mod real în Sfânta Cină ci Însuși Dumnezeu este cel care face posibil acest lucru prin Cuvântul său. Credința noastră nu creează prezenta reala a lui Cristos în Sfânta Cina ci ea doar o accepta, o considera ca fiind adevărata după cum Cuvântul lui Dumnezeu ne spune. Din acest motiv există în Sfânta Scriptură un avertisment atât de dur la adresa acelora care se apropie de Sfânta Cina într-un mod nechibzuit, deoarece trupul și sângele lui Isus Cristos sunt prezente alături de pâine și vin în Sfânta Cină în ciuda necredinței lor. În consecința, afirmăm faptul că nu credința generează prezența reală ci credința primește doar beneficiile acestei prezențe reale a trupului și sângelui Domnului nostru Isus Cristos în Sfânta Cină, beneficii care constau în primul rând în iertarea păcatelor. Așadar, prezența reală a trupului și sângelui Domnului nostru Isus Cristos în pâinea și vinul sacramental este un fapt concret, fie că noi credem acest lucru sau nu, deoarece Dumnezeu este cel care face această prezență posibilă.

Învățătura despre prezența reala a trupului și sângelui Domnului Isus Cristos în Sfânta Cina nu a fost formulata de către reformatorul Martin Luther. De asemenea, ea nu a fost formulată nici de către teologii romano-catolici ci această învățătură merge până la originile Bisericii Creștine, la Sfinții Părinți. În scrierile lor, părinții Bisericii Primare vorbesc despre prezența reală a trupului și sângelui Domnului Isus Cristos în Sfânta Cină. Ideile care afirmă că prezența trupului și sângelui Domnului nostru Isus Cristos este doar una simbolică, nefiind deloc una reală, au apărut târziu în sânul creștinismului și, pentru multe sute de ani, au fost afirmate doar de o minoritate neînsemnată.

Conceptul de prezență simbolică a trupului și sângelui Domnului nostru Isus Cristos în Sfânta Cină a influențat creștinismul abia după apariția Reformei Protestante, odată cu Reforma Radicală. Adepții protestantismului radical au respins această prezență reală a trupului și sângelui Domnului Isus Cristos în Sfânta Cină doar pentru că ea era susținută inclusiv de către Biserica Romano-Catolica. Cu toate că acestă nouă concepție cu privire la prezența simbolică a trupului și sângelui Domnului Isus Cristos a fost adoptată de marea majoritate a creștinilor protestanți, cei mai mulți creștini din prezent cred în prezența reală a trupului și sângelui Domnului Isus Cristos în Sfânta Cină. Aceștia fac parte din Bisericile Luterane, Bisericile Romano-Catolice, Bisericile Ortodoxe Răsăritene si cea mai mare parte din Biserica Angliei. Ca atare, dacă însumam toate aceste denominații concluzionăm faptul că marea majoritate a creștinilor afirmă această învățătură a prezenței reale a trupului și sângelui Domnului nostru Isus Cristos în Sfânta Cină. Acest lucru nu îl spun ca și când numărul de adepți ar conta ci pentru că doresc să arăt nu doar faptul că această doctrină este clar exprimată în Sfânta Scriptură ci și faptul că ea a fost înțeleasă în acest fel de către marea majoritate a creștinilor. Așadar, învățătura despre prezența reală a trupului și sângelui Domnului Isus Cristos în Sfânta Cină nu este o “ciudățenie doctrinară” a Bisericilor Luterane Confesionale.

În rândurile care urmează doresc să tratez mai în detaliu aspecte legate de înțelegerea simbolică a prezenței trupului și sângelui Domnului Isus Cristos în Sfânta Cină. Prin “simbolism” înțelegem aceea doctrină practicată de către adepții Reformei Radicale – mai precis Bisericile Baptiste, Bisericile Penticostale, Bisericile Adventiste de Ziua a Șaptea și altele asemenea lor - conform căreia prezența trupului și a sângelui lui Cristos în Sfânta Cină este una simbolica ci nu una reala.

Să începem cu un lucru evident și simplu. Isus Cristos spune următoarele cuvinte: „luaţi, mâncaţi; acesta ESTE trupul Meu” și mai apoi: „beţi toţi din el; căci acesta ESTE sângele Meu” (Matei 26:26-28). Afirmațiile sunt extrem de simple și ușor de înțeles. Ceea ce pare foarte dificil este însă înțelegerea conceptului care stă în spatele acestor cuvinte. Cuvintele sunt clare “acesta ESTE trupul Meu” respectiv “acesta ESTE sângele Meu”, conceptul însa este greu de acceptat de cei mai mulți dintre creștinii protestanți.

În primul rând trebuie sa analizam dacă expresiile “acesta ESTE trupul Meu” și “acesta ESTE sângele Meu” vor să spună cu adevărat faptul ca Domnul Isus Cristos își dă realmente trupul și sângele în Sfânta Cină. Răspunsul Bisericilor Luterane Confesionale este un mare DA! În Evanghelia Sfântului Ucenic Luca citim astfel: “Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: „Acesta ESTE trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea” Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar ESTE legământul cel nou, făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi” (Luca 22:19-20). Primul aspect pe care trebuie să îl remarcăm este acela că dacă un om dorește să susțină faptul că aceste afirmații sunt simbolice, el este cel care trebuie să demonstreze acest lucru. Desigur că au existat persoane care au căutat să demonstreze faptul că Mântuitorul a vorbit în mod simbolic, însă nu prea au reușit să facă acest lucru cu succes. Este evident că aceste cuvinte au doar două feluri de înțelegere, una concretă – sau literară - și una simbolica. Noi, luterani confesionali consideram ca aceste cuvinte sunt unele literare ci nu unele simbolice. Problema este că există persoane care s-au străduit atât de mult să interpreteze cuvintele lui Isus Cristos ca fiind simbolice încât au încetat să mai vadă cuvântul „este” si l-au înlocuit în mod total abuziv cu cuvântul „reprezintă” sau ”simbolizează”. Dar, citind relatarea Sfintei Scripturi, este evident faptul că Mântuitorul nu a folosit expresia „reprezintă” sau vreun sinonim al acestuia ci cuvântul folosit de către Scriptură este
ἐστὶν (estin) a cărui traducere nu este alta decât
„este”. Atunci când Domnul Isus Cristos vorbea în parabole, el întotdeauna, folosea expresia „...este ca și”. În expresia simplă „este” nu se poate găsi nici un fel de element figurativ. De exemplu, dacă fac afirmația „eu sunt un bărbat”, este oare posibil ca cineva să înțeleagă faptul că „eu reprezint un bărbat”? Nu, ci mereu se înțelege in mod concret faptul că „eu sunt un bărbat”. Acest lucru este valabil in toate limbile pământului. Nu exista nici o limba în care să afirmi „eu sunt un bărbat” și cineva să înțeleagă, în mod natural, „eu reprezint un bărbat” sau „eu simbolizez un bărbat”. Despre mieii care erau sacrificați zi de zi la Templu, Sfânta Scriptură ne spune ca aceștia îl simbolizau pe Isus Cristos, ei trimiteau către viitoarea jertfa pe care avea să o aducă Domnul Isus Cristos. Însă despre Mântuitor, Sfântul Ioan Botezătorul afirmă clar: „iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”. Isus Cristos nu reprezintă „mielul lui Dumnezeu” ci tocmai mieii din templu îl reprezentau sau simbolizau pe „mielul lui Dumnezeu”. Isus Cristos este realmente, literalmente „mielul lui Dumnezeu”. Isus Cristos afirma ferm: „beţi toţi din el; căci acesta ESTE sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor”. Vreau să vă întreb ceva. Oare s-a vărsat un sânge simbolic pentru iertarea păcatelor noastre sau un sânge real, concret? Legământul cel nou s-a întemeiat pe un sânge simbolic sau pe un sânge real, concret? Pentru noi, astăzi, nu exista nici un fel de legătura între afirmațiile Domnului nostru Isus Cristos cu privire la instituirea Sfintei Cine și vorbirea simbolică.

Exista doua pasaje ale Sfintei Scripturi care întăresc tot ceea ce am afirmat mai sus. Înainte de a le prezenta, lăsați-mă, vă rog, să vă reamintesc că la acest moment noi nu putem înțelege pe deplin conceptul despre prezența reală a trupului și sângelui Domnului Isus Cristos în Sfânta Cină. Acest lucru reprezintă un mister divin. Noi pur si simplu luam cuvintele Mântuitorului ca atare și alegem pur și simplu să îl credem pe cuvânt. Noi afirmam că Isus Cristos spune adevărul atunci când El afirmă: „luaţi, mâncaţi; acesta ESTE trupul Meu” și mai apoi: „beţi toţi din el; căci acesta ESTE sângele Meu”, chiar dacă noi nu putem să înțelegem și să explicăm acest mister.

Primul pasaj pe care doresc să îl analizăm îl găsim în Prima Epistola a Sfântului Apostol Paul adresată credincioșilor din Corint. Acolo, Sfântul Apostol afirmă următoarele: „Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu ESTE el împărtăşirea cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem, nu ESTE ea împărtăşirea cu trupul lui Cristos?” (1 Corinteni 10:16). Care credeți că este răspunsul pe care Sfântul Apostol Pavel îl așteaptă la această întrebare? Întrebarea Sfântului Apostol Paul arată în modul cel mai clar faptul că toți aceia care participă la Sfânta Cină se împărtășesc in mod literar, fizic, cu adevăratul trup și adevăratul sânge al Domnului nostru Isus Cristos.

Următorul pasaj luat în discuție îi aparține tot Sfântului Apostol Paul și este adresat tot credincioșilor din Corint. Sfântul Apostol Paul spune astfel „Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta ESTE trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea”. Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar ESTE legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el”. Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului” (1 Corinteni 11:23-29). Acest pasaj este luat direct din Sfânta Scriptură. Nu este luat din Tradiția Bisericii. Sfântul Apostol Paul afirmă cât se poate de clar faptul că „oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului”. De ce sunt osândiți cei care mănâncă pâinea și beau vinul în chip nevrednic? Deoarece acestea nu sunt o pâine obișnuită și un vin obișnuit ci o pâine sacramentală care conține cu adevărat trupul Domnului Isus Cristos respectiv un vin sacramental care conține cu adevărat sângele Domnului ci nu doar o pâine care simbolizează trupul și un vin care simbolizează sângele Domnului! O altă afirmație a Sfântului Apostol Paul ne atrage atenția. Aceasta este: „cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului”. Iată de ce acel om care se atinge de pâinea si de vinul sacramental într-un chip nevrednic este osândit, deoarece el „nu deosebeşte trupul Domnului” de pâinea obișnuită.

Îmi face mare plăcere să prezint doctrina luterană despre Sfânta Cina. Este o doctrină de care sunt cu adevărat îndrăgostit și am făcut din această doctrina subiectul cercetării vieții mele de teolog. Dar am și un mic motiv de întristare. Doctrina despre Sfânta Cină trebuia să unească pe creștini dar, din păcate, modul în care această doctrină a fost tratată de-a lungul timpului, a transformat învățătura acesta într-o sursa de dezbinare dintr-un singur motiv. Motivul este acela că o bună parte din lumea creștină are o înțelegere a Sfintelor Scripturi bazată pe rațiunea umană de aceea există înțelegeri diferite asupra mesajului esențial al Sfintei Cine.

Biserica Romano-Catolică și Bisericile Ortodoxe Răsăritene susțin faptul că pâinea și vinul din Sfânta Cină se transformă realmente, substanțial și complet, în trupul și în sângele Domnului Isus Cristos astfel încât în sacrament nu mai exista pâine și vin ci numai trupul și sângele Domnului. Bisericile Reformate împreună cu toate Bisericile Evanghelice cunoscute drept Neo-protestante consideră faptul că pâinea și vinul doar simbolizează trupul și sângele Domnului Isus Cristos fără să existe nici un fel de prezență a trupului și a sângelui Domnului Isus Cristos. Spre diferență de aceste doua poziții, Biserica Luterană din Secolul al XVI-lea și Bisericile Luterane Confesionale din prezent afirmă faptul că în Sfânta Cină, trupul și sângele Domnului Cristos sunt prezente împreună cu pâinea și vinul. Astfel, pâinea și vinul nu se transformă la nivel de substanță în trupul și sângele Domnului Isus Cristos ci adevăratul trup și adevăratul sânge al Domnului Isus Cristos sunt conținute în pâine și în vin. Explicat altfel, tot ceea ce am afirmat mai sus se poate traduce astfel: Biserica Romano-Catolică și Bisericile Ortodoxe Răsăritene susțin faptul ca atunci când participăm la Sfânta Cina, noi mâncăm doar doua elemente, mai precis adevăratul trup și adevăratul sângele al Domnului, Bisericile Reformate si Bisericile Evanghelice cunoscute drept Neo-protestante susțin că atunci când participăm la Sfânta Cină, noi mâncăm doar două elemente, pâinea și vinul. Trebuie să fac o scurtă paranteză aici. Sunt și numeroase Biserici Neo-protestante care considera că Sfânta Cină nu trebuie să conțină vin alcoolizat ci must sau suc de struguri nealcoolizat. Spre diferența de toate Bisericile amintite anterior, Bisericile Luterane Confesionale susțin că atunci când participăm la Sfânta Cină, noi mâncam patru elemente, pâinea, vinul, adevăratul trup și adevăratul sânge al Domnului Isus Cristos. Vedem, așadar, ca atât Bisericile Romano-Catolice, Bisericile Ortodoxe Răsăritene cât și cele Luterane Confesionale susțin prezența reala a trupului și sângelui Domnului Isus Cristos în Sfânta Cină. Diferența constă în faptul că Bisericile Luterane Confesionale nu căuta să explice cum are loc această prezență reală a trupului și sângelui Domnului Isus Cristos în Sfânta Cină în timp ce Bisericile Romano-Catolice și Bisericile Ortodoxe Răsăritene explica pe baza rațiunii modul in care acest lucru are loc, anume prin transsubstanțiere. Bisericile Romano-Catolice și Bisericile Ortodoxe Răsăritene învață faptul că în momentul în care preotul rostește cuvintele de consacrare, datorită harului primit în urma hirotonirii, pâinea și vinul sunt transformate realmente în trupul și sângele lui Isus Cristos, astfel încât nu mai există pâine și vin ci exclusiv trupul și sângele Mântuitorului. În mod accidental însă, forma, aspectul exterior și gustul rămân tot cele ale pâinii și ale vinului. Aceste explicații nu au suport în Sfânta Scriptură ci își au fundamentul în gândirea scolastică a Bisericii Romano-Catolice. Scolasticismul a încercat să explice teologia folosindu-se de filozofia antica, în mod special de filozofia a lui Aristotel. Marele teolog romano-catolic Tomas d’Aquino s-a folosit de doua mari expresii pentru a explica misterul Sfintei Cine, este vorba despre „substanță” și „accident”. Despre „substanță” nu prea avem multe aspecte de completat. Substanța este esența oricărui lucru. Expresia „accident” în filozofia aristoteliană nu se referă la lovirea a două mașini între ele ci expresia „accident” face referire la „aparența unui lucru”. Și noi folosim deseori conceptul de „aparență”. De exemplu, spunem că nu trebuie să judecăm omul după haine. Haina este o „aparenta”, adică un „accident”. În aparență, în mod accidental, omul respectiv poate să pară plictisitor sau lipsit de anumite aptitudini, dar cunoscând-ul mai bine, omul respectiv poate să fie foarte plăcut și extrem de bine pregătit. De ce acest lucru? Pentru ca noi îl judecăm după „aparente”, iar acestea sunt doar niște „accidente”, care nu reprezintă realitatea. În concluzie, atât Bisericile Romano-Catolice cât și Bisericile Ortodoxe Răsăritene susțin că prin cuvintele de consacrare, preotul are puterea de a transforma realmente pâinea și vinul în trupul și sângele Domnului Isus Cristos cu toate că acestea continuă să păstreze aparența pâinii și a vinului, în mod accidental având atât forma cât și gustul de pâine și vin, cu toate că în realitate ele sunt în mod substanțial trupul și sângele Domnului.

Bisericile Luterane Confesionale nu au tolerat niciodată modul în care Bisericile Romano-Catolice și cele Ortodoxe Răsăritene au explicat misterul prezenței reale a trupului și sângelui Domnului Isus Cristos în Sfânta Cină. Deși afirmă prezența reală a trupului și a sângelui Domnului Isus Cristos în pâinea și vinul cu care ne împărtășim la Sfânta Cina, Bisericile Luterane Confesionale se diferențiază de Bisericile Romano-Catolice și Bisericile Ortodoxe Răsăritene prin faptul că nu căuta să explice misterul Sfintei Cine și resping explicațiile scolastice cu privire la transsubstanțiere. Bisericile Luterane Confesionale se află într-o poziție foarte interesantă și specială în lumea creștină. Astfel, Bisericile Luterane Confesionale aprobă afirmația teologilor reformați și neo-protestanților că noi, la Sfânta Cină, mâncăm pâine și bem vin dar, în același timp, aprobă și afirmația teologilor romano-catolici și ortodocși conform cărora, la Sfânta Cină, mâncăm adevăratul trupul și bem adevăratul sângele al Domnului nostru Isus Cristos. În același timp Bisericile Luterane resping afirmația conform căreia, la Sfânta Cină, noi mâncam numai pâine și bem numai vin cât și afirmația conforma căreia, la Sfânta Cină, mâncam numai trupul și bem numai sângele Domnului Isus Cristos. In concluzie, Bisericile Luterane afirmă faptul că la Sfânta Cină mâncam pâine și în același timp adevăratul trup al Domnului Isus Cristos, respectiv, bem vin și în același timp adevăratul sânge al Domnului Isus Cristos. În Sfânta Cină, trupul și sângele Domnului Isus Cristos sunt împreună cu pâine și vinul, „în, cu și sub”.

Eu știu că această doctrină a prezenței reale a trupului și sângelui Domnului nostru Isus Cristos în Sfânta Cină este greu de acceptat din punct de vedere intelectual. Dar, prin credința, noi pornim de la ideea că Domnul Isus Cristos nu minte și nici nu spune lucrurile doar pe jumătate. Nu Martin Luther, nu Biserica Luterană Confesională, nu Biserica Romano-Catolică, nu Sfinții Părinți și nici măcar Sfântul Apostol Paul nu au dat naștere doctrinei despre prezenta reală a trupului și sângelui Domnului Isus Cristos în Sfânta Cină. Am văzut că însuși Domnul nostru Isus Cristos, în noaptea în care a fost vândut, a afirmat: „luaţi, mâncaţi; acesta ESTE trupul Meu” și mai apoi: „beţi toţi din el; căci acesta ESTE sângele Meu”. Deci, putem spune faptul că Isus Cristos este autorul acestei doctrine! Și cum deja am mai afirmat, Domnul Isus Cristos nu ne-ar spune o minciuna niciodată. Dacă respingem doctrina prezenței reale a trupului și sângelui Domnului nostru Isus Cristos în Sfânta Cină facem una dintre următoarele doua greșeli majore. Fie admitem că Isus Cristos nu s-a exprimat corect sau coerent deoarece El a folosit niște cuvinte nefericite, eronate, pentru a enunța conceptul de „simbolizează” și din greșeala a lăsat de interes doctrina prezentei reale; fie ne îndoim de capacitatea lui Dumnezeu de a fi cu trupul și cu sângele în pâine și în vin, bazându-ne pe diverse explicații ale rațiunii umane care ne spun ca acest lucru este imposibil. Cu alte cuvinte, în ambele situații, dacă ne împotrivim doctrinei prezentei reale a trupului si sângelui Domnului Isus Cristos în Sfânta Cină, practic admitem faptul că Isus Cristos ne minte prin ceea ce spune.

Noi, luteranii confesionali, credem cu tărie faptul că Dumnezeu este atotputernic și că el poate să facă și deja face lucruri care depășesc puterea noastră de înțelegere rațională. Faptul ca noi nu ne putem explica în mod rațional un lucru - și să nu uităm că rațiunea umană este una pervertită de păcat - acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu nu face respectivul lucru. Adversarii doctrinei prezenței reale a trupului și sângelui Domnului Isus Cristos în Sfânta Cină se bazează pe explicația conform căreia trupul uman nu poate să fie prezent în două locuri diferite și cum Isus Cristos a purtat și continuă să poarte natura umană în mod complet, El nu poate să fie prezent în mai multe locuri simultan în natura sa umană. Acestor oameni, noi, luteranii, le reamintim faptul că Isus Cristos a purtat și poartă în mod complet inclusiv natura divina. El este Dumnezeu-om în mod complet pentru veșnicie. Ca atare, în natura divină, Domnul Isus Cristos poate să fie prezent absolut oriunde în orice moment de timp. Dumnezeu poate sa fie oriunde vrea în același timp. Spunem ca Dumnezeu este omniprezent si atotputernic în persoana lui ci nu doar în natura divină. Persoana lui Cristos este Dumnezeu-om, adică unește în mod complet, inseparabil și fără amestec natura umană cu natura divină. Fiind în același timp Dumnezeu adevărat datorită naturii divine, persoana Domnul Isus Cristos poate sa fie prezentă, chiar și cu natura umană oriunde dorește în același timp, datorită faptului că în persoana lui Isus Cristos, natura divină nu poate să fie separată de natura umană. Atributele naturii divine existente în persoana Domnului Isus Cristos se transmit și naturii umane cu care natura divină este complet unită și de care nu se poate despărți. Numai în acest fel putem să explicăm anumite afirmații ale Sfintei Scripturi. Persoana Domnului Isus Cristos nu este cramponat într-un loc anume din cer ci El umple tot universul cu prezența Sa, cu atât mai mult El poate sa fie prezent în fiecare loc, cu trupul și sângele său, oriunde creștinii se adună să se împărtășească cu adevăratul trup și adevăratul sânge al Domnului Isus Cristos în Sfânta Cină.

Soli Deo Gloria!

Comments