Păstorul poporului lui Dumnezeu, Matei 2:1-12

posted Jan 9, 2019, 5:55 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Jan 9, 2019, 5:56 AM ]

Predica Epifania Domnului Isus Cristos, Sorin H. Trifa

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, iată-ne împreună în cea de-a doua Duminică după nașterea Domnului Isus Cristos, prima Duminică a anului 2019, zi care coincide cu Epifania Domnului nostru Isus Cristos. Această sărbătoare a Epifaniei Domnului nostru Isus Cristos este ziua care marchează sfârșitul sezonului de crăciun și începutul unui nou sezon Bisericesc, Sezonul Epifaniei. Acest sezon se întinde de la 6 ianuarie și, anul acesta, durează până la 10 Februarie, atunci când, o dată cu Miercurea Cenușii, începe Sezonul Postului Mare. Dacă despre Sezonul Crăciunului spuneam că este unul fix, adică începe și se termină în fiecare an la aceleași date și conține, Sezonul Epifaniei, fiind dependent de Sărbătoarea Învierii Domnului, este unul variabil, așa cum este și data Sărbătorii Învierii Domnului. Dat fiind faptul că anul acesta, Duminica Învierii Domnului cade în data de 21 Aprilie, o dată mai înaintată, Sezonul Epifaniei conține un număr de opt Duminici, dintre care ultimele trei, Duminicile, Septuagesima, Sexagesima și Quinquagesima, sunt Duminici asociate cu pregătirea pentru Sezonul de post. Culoarea Sezonului Epifaniei este culoarea verde, o culoare care este folosită în Biserica noastră aproximativ opt luni pe an și care simbolizează creșterea Bisericii în cunoașterea lui Cristos și maturizarea în credință. Pentru Duminica Epifaniei, predica este fundamentată pe Matei 2:1-12

După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim şi au întrebat: "Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui." Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el. A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Cristosul. "În Betleemul din Iudeea", i-au răspuns ei, "căci iată ce a fost scris prin prorocul: "Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel." Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua. Apoi i-a trimis la Betleem şi le-a zis: "Duceţi-vă de cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc: şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui." După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă. În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum.

Sezonul Epifaniei este un sezon al manifestării lui Isus din Nazaret ca Fiul întrupat al lui Dumnezeu, ca Domnul nostru Isus Cristos. În Sezonul Epifaniei vom parcurge mai multe astfel de manifestări ale divinității lui Isus Cristos, cele mai cunoscute dintre ele fiind Epifania în care Isus Cristos s-a manifestat înaintea înțelepților veniți de la răsărit, apoi cea în care Domului Cristos s-a manifestat ca Fiul lui Dumnezeu cu ocazia Botezului și manifestarea Domnului care a avut loc în Canaa Galileei. Toate aceste manifestări ale gloriei lui Dumnezeu în Isus din Nazaret sunt foarte importante pentru noi, în mod special evenimentul pe care îl sărbătorim astăzi, mai precis manifestarea Fiului lui Dumnezeu în glorie înaintea înțelepților veniți de la răsărit. Acesta a fost momentul în care Dumnezeu l-a revelat pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat înaintea neamurilor. Aceasta a fost voia lui, ca Isus Cristos - Fiul său întrupat - să fie cunoscut ca Fiul lui Dumnezeu nu numai de către evrei ci și de către neamuri. Fiul lui Dumnezeu nu a venit în această lume într-un mod secret, necunoscut oamenilor, ci el a venit în această lume ca un descendent al poporului evreu dar nu ca un rege plin de slavă, așa cum evreii îl așteptau pe Mesia, ci într-o umilință nespusă, nașterea sa având loc nu într-un palat ci într-un adăpost pentru animale. Toate aceste aspecte legate de nașterea lui Isus sunt privite chiar și de către evreii din prezent ca fiind prea ofensatoare pentru a fi asociate cu venirea lui Mesia. Voia minunată a lui Dumnezeu ca Fiul său întrupat să fie manifestat înaintea tuturor oamenilor ci nu doar înaintea unora dintre ei,  astfel încât vestea bună a Evangheliei să poată să ajungă astfel până la capătul lumii.

Fundamentat pe această pericopă se pot scrie zeci de predici. Dorința mea pentru această zi a Epifaniei Domnului nostru Isus Cristos este să ne concentrăm pe cuvintele spuse de către Sfântul Profet Mica amintite de către liderii spirituali ai poporului evreu care au dat astfel un răspuns la întrebarea împăratului Irod care, spune Sfântul Apostol Matei, a adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Cristosul (Matei 2:4). Cuvintele profeției spun astfel: și tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei (Mica 5:2). Amintind aceste cuvinte ale Sfântului profet Mica, mai marii poporului evreu mărturiseau practic faptul că Mesia, Împăratul lui Israel, avea să se nască în acest mic și neînsemnat orășel. Aceste cuvinte sunt foarte onorabile făcând din umilul și aproape necunoscutul Bethleem, un oraș de mii de ori mai însemnat decât a fost vreodată gloriosul Ierusalim. Ași vrea să priviți cu atenție asupra unui detaliu interesant. Sfântul Profet Mica folosește următoarea expresie: măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda (Mica 5:2). Sfântul Apostol și Evanghelist Matei schimbă această propoziție și ne spune astfel: nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda (Matei 2:6). Această schimbare de exprimare are suport în această imens de mare onoare pe care Dumnezeu însuși a arătat-o acestui mic orășel din Iudeea prin faptul că Fiul Său întrupat în pântecul Sfintei Fecioare Maria s-a născut acolo. Un astfel de lucru glorios nu s-a întâmplat în nici unul dintre cele mai însemnate orașe ale acestei lumi. Cuvintele Sfântului Apostol și Evanghelist Matei continuă afirmația glorioasă spunând: căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel (Matei 2:6). Acest pasaj este o mărturie clară cu privire la cine este Domnul nostru Isus Cristos, pruncul neajutorat născut în Bethleem în sărăcie și umilință într-o casă destinată adăpostirii animalelor. Acest copil nebăgat în seamă de absolut nimeni nu este alt cineva decât cel care ocupă tronul de domnie a mărețului și sfântului Împărat David. Dar, în contrast cu așteptările multora, cel care era cu adevărat împăratul lui Israel a venit această lume fără nici un fel de fală, fără nici un fel de onoruri speciale, fără gloria, fără violență, fără bani și fără fala specifică oricărui cap încoronat. De asemenea, dacă ar fi dorit să fie un împărat care să conducă lumea cu un pumn de fier, cu siguranță ar fi ales să se nască într-un oraș al cărui rezonanță să își aibă ecoul în întreaga lume. Iar lumea se lăuda și la vremea respectivă, acum aproximativ 2000 mii de ani, cu orașe puternice, demne de nașterea unui împărat. Între acestea nu se regăsea sub nici o formă mult prea neînsemnatul Bethleem.

Cu toate că s-a născut într-un mod umil și sărăcăcios, într-un oraș neînsemnat și lipsit de orice atracție, dintr-o familie umilă și neînsemnată, profeția ne spune faptul că acest copilași neajutorat, culcat într-o iesle din care mâncau animale și adăpostit într-un grajd sărăcăcios era cu adevărat prințul gloriei pe care Cuvântul lui Dumnezeu îl numește Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor (Apocalipsa 19:16) și despre care, de asemenea este scris: pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu (Romani 14:11). Acest copilași căruia înțelepții de la răsărit îi s-au închinat este cel drept într-o lume păcătoasă, este cel etern într-o lume trecătoare, este cel care stăpânește asupra diavolului într-o lume care este guvernată de către diavol, el este cel care a învins moartea într-o lume apăsată de robia implacabilă a morții. El este cel puternic într-o lume foarte slabă. El este Dumnezeu cel milostiv într-o lume aflată sub condamnarea și mânia divină datorită păcatului. Acesta este gloria care se afla în acest copilași umil din Bethleem.

Copilul de la Bethleem nu s-a născut ca să câștige puterea acestei lumi. Astăzi, din păcate, foarte mulți dintre slujitorii Bisericii lui Cristos visează la gloria acestei lumi trecătoare. Îi vezi îmbrăcându-se în haine scumpe, folosind mașini scumpe, locuind în adevărate palate și găsindu-și plăcerea în a fi adulați de către oameni. Gloria Fiului lui Dumnezeu nu s-a manifestat însă în bogățiile trecătoare ale acestei lumi ci s-a manifestat în iertarea păcatelor noastre, în justificarea noastră și în sfințirea noastră. În eliberarea noastră din sclavia diavolului și a morții și în cele din urmă prin luarea noastră din această lume a păcatului și a morții pentru o viață veșnică în Împărăția lui Dumnezeu.

Pentru ca toate acestea să devină ale noastre este însă nevoie de credință. Este vorba despre acceptarea prin credință a Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă noi nu ne fundamentăm viața de credință pe Cuvântului lui Dumnezeu ci luam alte repere în acest sens, îl vom pierde pe Domnul Isus Cristos și atunci vom trebui să stăm în fața scaunului de judecată a lui Dumnezeu pentru a primi condamnarea meritată pentru păcatele noastre. Încredințându-ne în Cuvântul lui Dumnezeu, noi îl avem pe Domnul Isus Cristos despre care Evanghelia spune: Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El (Ioan 3:17). Profeția nu îl descrie pe Cristos ca pe un prinț puternic al acestei lumi ci, din contră, spune despre el astfel: căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel (Matei 2:6). Domnul Isus Cristos este descris ca fiind Păstorul poporului Meu Israel, acela care se va arata prin de milă cu toți aceia care cred în el și care îi va elibera pe toți aceia care cred în el de sub robia păcatului, a diavolului și a morții. Dragii mei, cu toții avem mii de motive să exaltăm de bucurie în fața acestor cuvinte ale Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos care ne revelează un Dumnezeu al mile și al mântuirii.

Cuvintele Sfântului Profet Mica se încheie cu afirmația: a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei (Mica 5:2). Vedeți, această ultimă afirmație a profeției nu a fost spusă de către liderii evreilor la întrebarea înțelepților veniți din răsărit. Cel mai probabil, nimeni nu înțelegea semnificația acestor cuvinte cu totul speciale. Aceste cuvinte spun faptul că pruncul născut la Bethleem nu este unul obișnuit, un fiu normal al rasei umane, ci este o persoană cu totul specială venită din veșnicie, dinainte ca timpul să fi existat. Pruncul acesta nu a început să existe la Bethleem ci acolo el doar a fost născut, acolo a început doar existența lui terestră însă El este din eternitate. Cu alte cuvinte, Sfântul Profet Mica ne spune faptul că pruncul născut la Bethleem de către Sfânta Fecioară Maria în condiții umile, nu are început. Pruncul acesta este mai dinainte ca omul să fi fost creat de către Dumnezeu în cea de-a șasea zi a creației, este mai dinainte ca Dumnezeu să creeze cerul și pământul în prima zi a creației. Cu alte cuvinte, El este cu adevărat Dumnezeu cel veșnic.

Dragii mei, cu privire la aceste afirmații lumea este cu adevărat uimită. Nimeni nu poate pricepe și nu poate tolera aceste cuvinte fundamentându-se pe propria lui înțelepciune și logică. De aceea, multe erezii s-au născut cu privire la aceste afirmații ale Sfântului Profet Mica. Dar pentru cei care au ca fundament Cuvântul lui Dumnezeu, aceste cuvinte sunt acceptate prin credință. Pruncul de la Bethleem nu poate să fie altcineva decât Dumnezeu cel adevărat întrupat din Sfânta Fecioară Maria.

Înțelegerea corectă a acestor cuvinte este impetuos necesară pentru noi. Dacă Dumnezeu a devenit om înseamnă că el s-a supus morții exact așa cum este absolut orice ființă umană. Dar acest copil din Bethleem a fost conceput într-un mod supranatural după cum îi spune Sfântul Înger Gabriel Sfintei Fecioare Maria: Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu (Luca 1:35). Astfel, Sfânta Fecioară nu a purtat în pântecul ei un fiu conceput prin aportul unui bărbat, ci fiind fecioară, ea a purtat în pântec un fiu care era mai dinainte ca totul să existe. De aceea, deși moartea a avut putere asupra Sfintei Fecioare Maria, asupra Sfântului Ioan Botezătorul și asupra tuturor Sfinților din această lume, pentru că toți aceștia au început să existe la conceperea lor pe cale naturală, moartea nu s-a putut atinge de acela care vine din veșnicii și care a fost conceput pe cale supranaturală, prin puterea Duhului Sfânt. Copilul din Bethleem este Dumnezeu cel atotputernic. El este complet fără păcat. Legea nu are nici o putere asupra lui și neputându-l condamna, diavolul și moartea nu au nici un fel de autoritate asupra lui. Deși a venit în lume ca un copil obișnuit, moartea și diavolul au fost distruse în acest copil. Diavolul, moartea și iadul nu au putut să îl prindă și să îl țină captiv pe acest prunc.

Mesajul Sfântului Profet Mica ne spune că acest copil născut la Bethleem este unul cu totul special. Noi, toți oamenii, suntem o singură natură, natura umană cu care ne naștem de la mama și de la tatăl nostru. Dar acest prunc din Bethleem are două naturi, una prin care este 100% om și una prin care este 100 % Dumnezeu și cu toate acestea este o singură persoană, Dumnezeu-om. Astfel, despre pruncul de la Bethleem noi putem să spunem că este Fiul Sfintei Fecioare Maria, sau Fiul Omului așa cum îl mai descrie Evanghelie, și Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat după cum îl descrie Crezul de la Niceea. Aceste două naturi, cea umană, specifică fiecăruia dintre noi și cea divină, străină de fiecare dintre noi, au fost complet și inseparabil unite în pruncul de la Bethleem pentru eternitate, Isus Cristos fiind pentru veșnicie Dumnezeu-om, Fiul Mariei și Fiul lui Dumnezeu. De aceea, în Sfânta Evanghelie, Domnul nostru Isus Cristos, Dumnezeu-om, ne spune astfel: cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl (Ioan 14:9)

Copilul de la Bethleem nu este doar un prunc oarecare. El este Dumnezeu adevărat devenit om. Este Dumnezeu adevărat venit în lumea noastră în natura noastră umană, Dar acest lucru nu limitează cu nimic faptul că el este cu adevărat Dumnezeu atotputernic. Acesta este minunata Epifanie pe care Fiul lui Dumnezeu a oferit-o întregii lumi. Nu numai înaintea evreilor ci și în fața neamurilor reprezentate de către acești înțelepți veniți din răsărit. Ajungând la Bethleem, acești oameni au găsit o priveliște radical diferită față de ceea ce, cel mai probabil, se așteptau atunci când au plecat în călătorie. Aici au găsit o familie umilă care îngrijeau de fiul lor de curând născut în niște condiții foarte precare. Dacă acești înțelepți s-ar fi fundamentat pe propria lor înțelepciune sau pe înțelepciunea lumii acesteia, acesta ar fi trebuit, cel mai probabil, să fie momentul eșecului lor deoarece tabloul de la Bethleem era unul total în disonanță cu ideile lor. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. Ei au crezut cu tărie cuvintele Sfântului Profet Mica și s-au încrezut în călăuzirea oferită de către Dumnezeu. În ciuda sărăciei în care l-au găsit pe copilul Isus, acești oameni au crezut cu toată inima lor faptul că acesta este Împăratul de curând născut al iudeilor. Sfântul Apostol Matei ne spune faptul că acești oameni înțelepți au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat (Matei 2:11). Ei au știut, numai prin credință, faptul că acest copil nu este numai copilul Sfintei Fecioare Maria, ci este cu adevărat Dumnezeul cel atotputernic.

Din această pericopă a Evangheliei Sfântului Apostol și Evanghelist Matei învățăm foarte frumos modul în care să îl descoperim pe Domnul Isus Cristos prin Cuvântul lui Dumnezeu, cum să îl dorim cu toată inima noastră chiar și atunci când simțurile noastre, când rațiunea noastră și când toate reperele acestei lumi par să ne contrazică, și să îl mărturisim pe Domnul nostru Isus Cristos înaintea lumii așa cum au făcut înțelepții din pericopa noastră chiar și dacă acest lucru ne-ar putea expune la batjocura sau chiar la persecuții din partea acestei lumi necredincioase.

AMIN!