Philipp Melanchthon, praeceptor Germaniae.

posted Jul 23, 2015, 12:51 AM by Sorin-Horia Trifa   [ updated Sep 22, 2016, 8:09 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther ]
Data de 23 iulie a fiecarui an readuce in memoria crestinilor evanghelici lutherani un moment istoric de mare insemnatate pentru evolutia Reformei Protestante si a Bisericilor Evanghelice Lutherane. La data de 23 iulie 1518, Philipp Melanchthon a acceptat invitatia de a deveni profesor de greaca la Universitatea din Wittenberg, Saxonia si astfel a deschis drumul unei colaborari exceptionale cu reformatorul Martin Luther, o colaborare care avea sa influenteze radical toata istoria Reformei Protestante.

Philipp Melanchthon, avand numele original Philipp Schwartzerd, s-a născut la 15 februarie 1497 la Bretten, Pfalz si a trecut la Domnul in data de  19 aprilie 1560, probabil la Wittenberg, Saxonia.  Philipp Melanchthon,  este autorul celebrei Mărturisiri de Credinta de la Augsburg (1530), sau Confesiunea Augustana, poate cea mai cunoscuta declaratie de credinta  a Bisericii Evanghelice Lutherane. Umanist, profesor si teolog de exceptie, Philipp Melanchthon a fost un apropiat al lui Martin Luther. În anul 1521,  Philipp Melanchthon a publicat lucrarea „Loci Communes”, primul tratat de teologie sistematică lutherana. Datorită experientei sale academice deosebite, Philipp Melanchthon a ajutat la fondarea a numeroase scoli si a jucat un rol foarte important in formare si dezvoltarea sistemului de invatamant public din Germania, motiv pentru care a primit denumire de Praeceptor Germaniae” (invatatorul Germaniei).

Philipp Melanchthon a moștenit de la părinții săi, Barbara Reuter și Georg Schwartzerd, un profund sentiment de pietate, sentiment  care nu l-au părăsit niciodata de-alungul vietii. Cu toate acestea, educatia predominant umanista primita de Philipp Melanchthon se datoreaza unchiului sau, Johannes Reuchlin, care, la randul sau, a fost un mare umanist si un renumit profesor de limba ebraica. Sub influenta unchiului sau,  Philipp Melanchthon s-a indragostit iremediabil de limba latina si de literatura clasica studiind cu seriozitate la  scoala din Pforzheim. In urma acestor studii si-a schimbat numele din Schwartzerd in  Melanchton, ambele nume insemnand „pamant negru”.

Philipp Melanchthon si-a continuat studiile la Universitatea din Heidelberg unde a studiat intre anii 1509-1511 si mai apoi la Universitatea din Tübingen intre anii 1512-1514. Cu aceasta ocazie a explorat invataturile scolasticii si a devenit atraa de retorica umanistului olandez Rodolphus Agricola si de nominalismul marelui filozof englez William de Ockham. Studiul Sfintelor Scripturi si a limbilor clasice au ramas o preocupare de baza a tanarului student. La absolvirea studiilor, Philipp Melanchthon era deja un erudit avand publicat nu mi putin de sase carti si o gramatica de limba greaca (1518). Eforturile sale au primit laude din partea marelui umanist Erasmus von Rotterdam si a devenit faimos inclusiv in Anglia.

La data de 23 iulie 1518, Philipp Melanchthon a acceptat invitatia de a deveni profesor de greaca la Universitatea din Wittenberg, Saxonia. La doar patru zile de la sosirea in Wittenberg, Philipp Melanchthon a stabilit un program special de studii umaniste cu scopul de a aduce o regenerare a stiudiului teologiei si o reintinerire a societatii.

Intre Philipp Melanchthon si Martin Luther, initiatorul Reformei Protestante, s-a dezvoltat o prietenie profunda si plina de entuziasm. Philipp Melanchthon s-a angajat cu toata puterea lui in sustinerea Reformei Protestante si astfel, la sfarsitul anului 1519 a formulat o aparare a autoritatii Sfintelor Scripturi indreptata impotriva celebrului adversar al lui Martin Luther de la Leipzig, teologul romano-catolic Johann von Eck. Cu aceasta ocazie trebuie remarcat faptul ca Philipp Melanchthon a respins doctrina romano-catolica a transubstantierii (doctrina care afirma ca painea si vinul devin efectiv, substantial, trupul si sangele Domnului) inainte ca Martin Luther sa fi abordat acest subiect.

A urmat o perioada extrem de favorabila pentru Philipp Melanchthon. Acesta a scris un numar de sapte lucrari si s-a licentiat in teologie la Universitatea din Wittenberg. Energia cu care isi tinea discursurile devenise faimoasa. La cursurile sale, care de regula depaseau cateva ore de discurs, participau si cate sase sute de studenti. Tot in aceasta perioada, Philipp Melanchthon se casatoreste cu Katherine Krapp impreuna cu care va avea patru copii: Anna, Philipp Georg, și Magdalen.

La indemnul lui Martin Luther. Philipp Melanchthon a scris primul tratat de teologie sistematica evanghelica: „Loci communes rerum theologicarum”, o lucrare in limba latina care aborda teme teologice sprecifice Reformei Protestante precum pacatul, legea, harul, vointa libera, speranta mantuirii etc. Cu aceasta ocazie, Philipp Melanchthon a afirmat faptul ca pacatul este mai mult decat un act de nesupunere externa ci reprezinta o corupere a ratiunii, a vointei si a emotiilor umane, astfel incat omul nu mai este capabil sa faca fapte bune si astfel sa castige bunavointa lui Dumnezeu. Harul este, in viziunea lui Philipp Melanchthon, o lucrare unilaterala a lui Dumnezeu in inima omului prin intermediu careia pacatul este iertat iar omul, desi imperfect, devine capabil sa raspunda vointei lui Dumnezeu. „Loci communes rerum theologicarum” a fost estinsa de-alungul a trei editii, ultima in anul 1558. Martin Luther a avut o apreciere deosebita fata de aceasta lucrare considerand-o cea mai valoroasa lucrare spirituala dupa Sfanta Scriptura. Mai tarziu, citirea lui „Loci communes rerum theologicarum” a devenit obligatorie la Universitatea din Cambridge, Anglia, iar regina Elisabeta I isi petrecea mult timp memorand pasaje din aceasta lucrare pentru a putea conversa pe teme teologice.

In anul 1521, Philipp Melanchthon a aparat declaratiile lui Martin Luther, declaratii considerate eretice si condamnate ca atare, acest lucru in pofida decretului  imperial de la Worms care condamna la moarte pe toti cei care il sprijireau pe Luther. Imediat dupa „rapirea” lui Martin Luther si retragerea acestuia la Castelul Wartburg, Philipp Melanchthon a devenit liderul Reformei Protestante de la Wittenberg. Mai apoi, dupa Prima Dieta de la Speyer (1526), Philipp Melanchthon a facut parte dintr-o comisie de doua zeci si opt de teologi si preoti care s-au ocupat de organizarea Bisericilor Evanghelice Lutherane din Germania. Cu aceasta ocazie, Philipp Melanchthon a publicat lucrarea „Unterricht der Visitatoren”, lucrare care cuprindea un set de instructiuni pentru cei care urmau sa se ocupe de Bisericile lui Cristos. In plus, lucrarea continea o sumarizare a credintei evanghelice lutherane si o schita pentru educarea religioasa a copiiilor din clasele elementare, schita care a fost adoptata oficial (prin legislatie) de catre sistemul de invatamant public din Germania. Astfel, viziunile lui Philipp Melanchthon de reformare a invatamantului public din Germania au fost preluate si puse in practica de cinci zeci si sase de orase printre care: Königsberg, Jena, Marburg, Greifswald, Wittenberg, Köln, Tübingen, Leipzig, Heidelberg, Rostock și Frankfurt an der Oder. Cu aceasta ocazie, Philipp Melanchthon a primit meritata distinctie si denumire de Praeceptor Germaniae” (invatatorul Germaniei).

La 21 ianuarie 1530, Împăratul Sfantului Imperiu Roman, Carol al V-lea (Carol Quintul), i-a convocat pe prinții evanghelici din teritoriile libere ale Germaniei pentru asi explica convingerile lor religioase într-o încercare de a restabili unitatea religioasă și politică în Sfântul Imperiu Roman. Asfel, împăratul Carol al V-lea  a trimis de la Bologna niste scrisori prin intermediul carora isi facea cunoscuta intentia ca  Dieta Imperial să se întâlnească în Augsburg, in data de 8 aprilie, cu scopul de a discuta și decide diverse probleme foarte importante. Deși aceste scrisori au fost formulate într-un limbaj pacificator, invitatia la Dieta de la Augsburg a fost primita cu suspiciune de către printii protestanți. Philip de Hesse a ezitat să participe la Dieta, dar Johannes, printul Elector al Saxoniei, care a primit si el invitatia de a participa la Dierta, le-a cerut lui  Martin Luther, Justus Jonas, Johannes von Bugenhagen și Philipp Melanchton să se întâlnească în Torgau unde sa alcatuiasca un rezumat al credinței evanghelice lutherane, rezumat care să fie prezentat înaintea participantilor la Dieta de la Augsburg.

Deoarece Martin Luther nu a putut participa la Dieta de la Augsburg (1530) aflandu-se sub efectele Decretului de la Worms (1521),  Philipp Melanchthon a fost liderul evanghelicilor (lutherani). Sub indrumarea lui Martin Luther, Philipp Melanchthon a pregătit Mărturisirea de Credinta de la Augsburg (Confeiunea Augustana), document care a influențat toate mărturisirile de credință ulterioare ale protestantismului. Pentru ca teologii romano-catolici au formulat un atac la adresa invataturilor continute in Mărturisirea de Credinta de la Augsburg (Confeiunea Augustana), in anul 1531,  Philipp Melanchthon a scris Apologia Mărturisirii de Credinta de la Augsburg, o lucrare care venea in apararea doctrinelor evanghelice (lutherane) si in care a dezbatut mult mai in amanunt invatatura cuprinsa in Mărturisirea de Credinta de la Augsburg. Asemenea Mărturisirii de Credinta de la Augsburg (Confesiunea Augustana) si Apologia acesteia a devenit, in foarte scurt timp, o lucrare fundamentala pentru credinta evanghelica lutherana, fiind o parte a confesionalismului lutheran din Secolul al XVI-lea alaturi si care alaturi de Micul Catehismul al lui Martin Luther (1529), Catehismul Mare al lui Martin Luther (1529), Articolele de la Schmalkalden (1536) si Formula Concordiei (1577) formeaza Cartea Concordului (1580), fundamentul credintei evanghelice lutherane conservatoare.

Aportul lui Philipp Melanchthon  la dezvoltarea Bisericii Evanghelice (Lutherane) nu s-a oprit la cele doua documente de la Augsburg ci a continuat cu implicarea acestuia in redactarea altor doua documente fundamentale ale credintei evanghelice (lutherane) confesionale. Este vorba despre Tractatus de Potestate et Primatu Papae“ (Tratat despre puterea si primatul Papei) si Schmalkaldische Artikel (Articolele de la Schmalkalden).

O umbra s-a abatut pentru personalitatea si gandirea lui Philipp Melanchthon, atunci cand, din pacate, in anul 1540, sub influenta reformatorilor elvetieni, in special a lui Jean Calvin, a modificat celebrul Articol X din Mărturisirea de Credinta de la Augsburg (Confesiunea Augustana), articol care dezbate credinta despre Sfanta Impartasanie, afirmandu-se ca trupul si sangele Domnului Isus Cristos sunt prezente „in, cu si sub” paine si vin. In mod total nefericit Philipp Melanchthon a afirmat ca trupul si sangele Domnului Isus Cristos sunt prezente fizic, realmente, in elementele Sfintei Impartasanii ci aceasta prezenta este una exclusiv spirituala. Modificarea acestui articol a fost respinsa de marea majoritate a lutheranilor conservatori, numiti si gnesio-lutherani. Dupa acest moment nefericit, Confesiunea Augustana din anul 1530 a mai primit si denumirea, neoficiala, de „Confesiunea Augustana Nealterata” sau „Invariata” pentru a se arata faptul ca ea nu contine eroarea ulterioara a lui Philipp Melanchthon.

La un an după moartea lui Martin Luther, dupa bătălia de la Mühlberg (1547) s-a făcut o încercare de ai reuni pe evanghelici (lutherani) și romano-catolici printr-un într-un acord provizoriu numit si Interimatul de la Augsburg (das Augsburger Interims).  Initial Philipp Melanchthon a refuzat să accepte concordatul până cand doctrina evanghelica a îndreptățirii prin credință nu era declarata ca fiind o doctrină fundamentală a crestinismului. Apoi insa, de dragul pacii si al consensului. Philipp Melanchthon avea sa afirme faptul ca gandirea teologica romano-catolica cu privire la mantuire nu este antagonista principiilor evanghelice (lutherane), ba chiar mai mult decat atat, pentru a incerca sa gaseasca un compromis teologic intre invatatura romano-catolica si cea a Reformei Protestante, Philipp Melanchthon a derapat in anumite privite de la teologia evanghelica si a sustinut sinergismul, invatatura care caracterizeaza Biserica Romano-Catolica si care afirma ca omul coopereaza cu Dumnezeu in mantuire. Mai mult, Philipp Melanchthon a acceptat existenta a sapte sacramente , afirmand insa ca doar doua, Sfantul Botez si Sfanta Impartasanie, sunt vitale pentru mantuire. Toate aceste pozitii antagoniste propriilor lui invataturi anterioare i-au facut pe multi evanghelici (lutherani) conservatori sa se indeparteze de Philipp Melanchthon si sa il critice pentru noua sa pozitie pro romano-catolica.

Philipp Melanchthon a murit la 19 aprilie 1560 și a fost înmormântat în Wittenberg lângă bunul sau prieten, marele reformator, Martin Luther.

In ciuda derapajelor teologice din ultimii ani de viata, Philipp Melanchthon ramane una dintre cele mai importante personaje ale Reformei Protestante din Germania si unul dintre cei mai importanti teologi ai Bisericii Evanghelice Lutherane. Personalitatea si gandirea lui au marcat si inca influenteaza teologia protestanta din toate timpurile, neputandu-se discuta despre teologia protestanta fara sa se aminteasca despre Philipp Melanchthon.
    Un articol de Sorin H. Trifa