Convertirea Sf. Apostol Pavel si convertirea noastra

posted Jan 28, 2015, 4:13 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Sep 22, 2016, 8:20 AM ]
In data de 25 ianuarie a fiecarui an, Bisericile Evanghelice Lutherane comemoreaza convertirea la crestinism a Sfantului Apostol Pavel.
 
 

Sfantul Apostol Pavel este cu siguranta cel mai cunoscut Apostoli Domnului nostru Isus Cristos. Sfanta Scriptura, in mod special prin intermediul cartii „Faptele Apostolilor”, scrisa de catre Sfantul Luca, unul dintre apropiatii Sfantului Apostol Pavel, dar si prin intermediul celor paisprezece Epistolele pe care Sfantul Apostol Pavel le-a scris, avem acces la informatii importante si amanuntite despre viata si activitatea sa. Pe scena istoriei Bisericii, figura uriasa a Sfantului Apostol Pavel ramane dominanta pentru teologia crestina.

Sfantul Apostol Pavel, a fost initial cunoscut sub numele de Saul (in limba ebraica: „cel dorit”) S-a nascut in orasul Tars, capitala provinciei Cilicia din Asia Mica, in primii ani ai erei crestine. Parintii sai au fost niste evrei cu o stare materiala buna, cel mai probabil, familia lui Saul fiind proprietara a un atelier de tesut stofe din par de capra, material din care, ulterior, construiau corturi.

Orasul Tars avea scoli vestite, la care Saul, datorita situatie materiala buna de care se bucura familia lui,  a invatat limba greaca, limba pe care a cunoscut-o mai bine decat toti ceilalti Apostoli. De la parintii sai, Sfantul Apostol Pavel avea dreptul de cetatean roman. Aceasta calitate a avut o mare importanta in activitatea sa misionara ulterioara. Ulterior, tanarul Saul a mers la Ierusalim unde a fost instruit in Legea mozaica la scoala vestitului rabin Gamaliel.

Saul nu l-a cunoscut personal pe Isus Cristos. In timpul activitatii publice a Mantuitorului, Saul se afla in Tars unde activa ca rabin. Afland despre efectele produse de activitatea Sfintilor Apostolilor, Saul a venit la Ierusalim, devenind unul dintre cei mai aprigi si activi persecutori ai crestinilor. Saul a participat la uciderea cu pietre a Sfantului Stefan pazind hainele celor care l-au ucis pe ucenicul Mantuitorului (Fapte 7:58). Sfanta Scriptura ne spune ca „Saul, de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă (Fapte 8:3). Dupa ce a contribuit s-a invoit la uciderea lui Stefan, Saul a initiat o prigoana foarte puternica, eveniment care a condus la imprastierea comunitatii crestine din Ierusalim. Ulterior, Saul a intentionat sa demareze o prigoana similara pentru a desfiinta si comunitatea crestina din Damasc.

Avand scrisori de imputernicire de la marele preot prin care urma sa fie recunoascut de catre comunitatea iudaica din Damasc ca fiind investit oficial de catre Sinedriu pentru o astfel de misiune, insotit de o garda militara, Saul porneste spre Damasc, oras situat la proximativ 200 km nord-est de Ierusalim. Pe drum, probabil la doar cativa zeci de kilometrii de destinatie, s-a petrecut cu eveniment care avea sa schimbe radical viata si obiectivele tanarului rabin Saul. Ziua, cel mai probabil in mijlocul acesteia, prin intermediul unei lumini stralucitoare, i s-a aratat Domnul Isus Cristos, spunandu-i urmatoarele cuvinte: “Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti? Complet bulversat si patruns de prezenta Mantuitorului, unicul lucru pe care Saul l-a putut spune a fosts: „Cine esti, Doamne?” Si Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti” (Fapte 9:4-5).

Minunea de pe drumul Damascului a condus la convertirea persecutorului Saul la crestinism. Din persecutor, Saul a devenit Sfantul Apostolul Pavel. In scurt timp, lipsit de vedere, umil si profund schimbat, Saul a fost dus de catre insotitorii sai in Damasc, unde a fost botezat de catre ucenicul lui Cristos, Anania. Astfel, rabinul persecutor, spaima Bisericii lui Cristos, a intrat in ca membru in Biserica pe care urma sa o persecute cu violenta, in calitate de  “vas ales, ca sa poarte numele lui Isus inaintea neamurilor” (Fapte 9, 15), Peste ani, despre sine, Sfantul Apostol Pavel afirma ca este un: “apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Cristos şi prin Dumnezeu” (Galateni 1:1). Sfantul Apostol Pavel, in scurt timp, incepe sa predice prin sinagogi faptul ca Isus este Fiul lui Dumnezeu, facand acest lucru spre uimirea si surprinderea comunitatii iudaice din Damasc, care, auzind aceasta predicare curajoasa, au hotarat ca este necesar sa il omoare. Sfantul Apostol Pavel, in providenta vesnica a lui Dumnezeu, este ajutat de catre crestinii din Damasc sa paraseasca orasul in taina, coborandu-l in timpul noptii peste zidurile cetatii, intr-un cos impletit. In urmatorii trei ani, Sfantul Apostol Pavel se retrage in tinuturile Arabiei unde studiaza Sfanta Scriptura si il descopera pe Domnul Isus Cristos (Fapte 9:1-26; 22:3-21)

Convertirea lui Sfantului Apostol Pavel, în ciuda încercărilor sale de a distruge complet creștinismul, este văzută ca o dovadă a puterii harului divin si demonstrează atotputernicia lui Dumnezeu si suveranitatea acestuia de a folosi totul, chiar si pe un persecutorul ostil, pentru a atinge scopul divin. Efectul convertirii Sfantului Apostol Pavel este vazut in antiteza fata de dreptate bazata pe legea, concept care i-a influentat fosta lui viață și neprihănirea bazata pe meritele lui Cristos, doctrina pe care Sfantul Apostol Pavel o dezvolta, de exemplu, în Epistola către Galateni.
 
 

Bisericile Evanghelice Lutherane învață faptul actul convertirii constă în aceea că un om, care a învățat din Legea lui Dumnezeu că este un păcătos pierdut și condamnat, este adus la credința prin Evanghelie, in care îi este oferita  iertarea păcatelor și mântuirea veșnică de dragul si prin satisfacția înlocuitoare a lui Isus Cristos (Fapte 11:21; Luca 24:46-47; Fapte 26:18)

Bisericile Evanghelice Lutherane invata faptul ca toti oamenii, natural, sunt morți în pacat (Efes. 2:1-3), și sunt astfel inclinati numai la rău (Geneza 6:5; 8:21; Rom. 8:7). Din acest motiv, și mai ales pentru că oamenii privesc Evanghelia lui Cristos cel răstignit pentru păcatele lumii, ca pe o nebunie (1 Cor.2:14), credința în Evanghelie, sau convertirea pacatosului, nu este in puterea sau in lucrarea omului ci reprezinta in intregime lucrarea harului și a atotputerniciei lui Dumnezeu (Fil.1:29; Efes.2:8; Ier.31:18). In baza acestor afirmatii clare ale Sfintelor Scripturi Bisericile Evanghelice Lutherane resping orice fel de forma de sinergism, doctrina care afirma ca convertirea are loc prin cooperarea puterilor omului cu harul si puterea lui Dumnezeu, printr-o viata de dreptate, o atitudinea de ascultare si de un comportament mai puțin rău în comparație cu alții, abținându-se de la o rezistență intenționată fata de harul lui Dumnezeu. Bisericile Evanghelice Lutherane resping doctrina conform căreia omul este capabil sa decida cu privire la propria convertire deoarece această doctrină presupune că înainte de convertire, omul are puteri spirituale prin intermediul carora poate sa faca alegeri spirituale corecte. Pe de altă parte, Bisericile Evanghelice Lutherane resping doctrina conform careia Dumnezeu nu dorește converteasca si sa salveze pe toti cei care aud Cuvântului Sfant ci doar o parte dintre acestia (invatatura promovata de teologia calvinista). Multi dintre ascultătorii Cuvântului rămân într-adevăr netransformati și nu sunt mantuiti, dar acest lucru nu se intampla pentru că Dumnezeu nu dorește convertirea și mântuirea lor, ci numai pentru că acesti pacatosi se incapataneaza in a respinge chemarea plina de har a Duhului Sfânt, așa cum ne învață Sfanta Scriptura (Fapte 7:51; Matei 23:37; Fapte 13:46). La întrebarea de ce nu toți oamenii sunt convertiti și salvat in ciuda faptului că harul lui Dumnezeu este universal și in ciuda faptului ca toți oamenii sunt la fel de corupti, Bisericile Evanghelice Lutherane mărturisesc că nu pot răspunde. Din Sfanta Scriptura cunoastem insa ca omul isi datorează convertirea și mântuirea lui numai la harul lui Dumnezeu. Dar si ca lipsa convertirii se datorează omului însuși, aceasta este rezultatul rezistenței sale încăpățânat față de lucrarea de convertire a Duhului Sfânt (Osea. 13:9). Orice tentativa de a merge dincolo de ceea ce ne este revelat în aceste două adevăruri scripturale este cripto-calvinism sau calvinism mascat. Calvinismul a ”rezolva” acest mister prin negarea universalitatea harului in timp ce adeptii sinergismului au rezolvat problema prin negarea faptului că mântuirea este numai prin har. Ambele soluționari sunt extrem de vicioase, deoarece ambele contrazic Sfanta Scriptura.
 
un articol de Sorin H. Trifa