Rugăciunea în Cristos; Ioan 16, 23-30

posted May 29, 2019, 12:11 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated May 29, 2019, 12:24 AM ]

Predică Duminica Rogate, a șasea Duminică după învierea Domnului, Rev. Sorin H.Trifa

Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, astăzi am ajuns în cea de-a șasea Duminică după învierea Domnului Isus Cristos, zi care, în calendarul Bisericii noastre poartă numele de Duminica Rogate. Duminica Rogate este, de altfel, și ultima Duminică dinaintea sărbătorii care ne amintește de înălțarea la cer a Domnului Isus Cristos, sărbătoare  care va avea loc joi, 10 Mai. Denumirea acesta de Rogate este o expresie în limba latină care se traduce prin ”a cere” sau, cum înțelegem noi expresia din punct de vedere spiritual: ”a te ruga”. Duminica Rogate este o Duminică a rugăciunii, iar în textul Evangheliei noastre, Domnul nostru Isus Cristos ne spune faptul că Dumnezeu va da răspuns rugăciunilor noastre. Textul pentru această predică este din Ioan 16:23-30.

”În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl. În ziua aceea, veţi cere în Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu. Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl." Ucenicii Săi I-au zis: "Iată că acum vorbeşti desluşit şi nu spui nicio pildă. Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva; de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu."

Dragii mei, este cea de-a treia predică consecutivă care are ca fundament capitolul 16 din Evanghelia Sfântului Apostol Ioan. Așa cum deja am spus și în celelalte ocazii, din punct de vedere istoric, evenimentele relatate în acest capitol au loc în ziua de Joia Mare, ultima zi pe care Mântuitorul nostru a petrecut-o în compania Ucenicilor săi, înainte de a fi trădat, arestat, condamnat, executat și așezat în mormânt. În această zi de joi, despre care Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan ne dă cele mai multe detalii, pe lângă faptul că a instituit Sacramentul Sfintei Cine, împărtășirea cu adevăratul său trup și adevăratul său sânge, Domnul Isus Cristos s-a concentrat spre a da ucenicilor său o serie de îndrumări prețioase pentru viitorul acestora. Textul parcurs de noi în această Duminică reprezintă chiar ultimele versete din acest capitol, imediat după această discuție, Mântuitorul mergând să se roage în Grădina Getsemani, unde în scurt timp avea să fie arestat.

Primul lucru pe care doresc să îl înțelegem este faptul că Domnul Isus Cristos nu are aceste discuții în public ci le are într-un cadru privat, el adresându-se exclusiv ucenicilor săi. Isus îi conștientizează pe ucenicii săi cu privire la faptul că misiunea sa a ajuns la punctul culminant, urmând ca El să fie luat de lângă ei, lucru care le va produce o imensă durere. Apoi bucuria învierii le va readuce fericirea dar, la scurt timp, Domnul nostru Isus Cristos urma să se înalte la cer. Vedeți, în tot acest timp care s-a scurs de când Isus Cristos și-a început activitatea de predicare a Evangheliei, ucenicii s-au obișnuit să îl aibă alături și să primească de la Isus răspunsuri la nevoile lor. Acum, Mântuitorul le spune că vine vremea ca El să plece din mijlocul lor dar că acest eveniment nu va lăsa nici un gol. Relația pe care Ucenicii o aveau cu El aici pe pământ va fi aceeași pe care Ucenicii urmau să o aibă cu Dumnezeu. Dumnezeu va răspunde rugăciunilor lor exact așa cum Isus răspundea nevoilor și cererilor lor atunci când era cu ei. Domnul Isus Cristos spune faptul că Dumnezeu Tatăl le va oferi tot ceea ce îi vor cere deoarece ei sunt iubiți în și prin Cristos. Toate aceste cuvinte ale Domnului nostru Isus Cristos sunt unice și sunt cu adevărat speciale. Era foarte important pentru Fiul lui Dumnezeu întrupat să îi pregătească pe Ucenicii lui cu privire la modul prin care puteau să depășească necazurile care urmau să se abată asupra lor. Iar rugăciunea este una dintre metodele eficiente în acest sens.

Este interesant să găsim în pericopa noastră următoarea afirmație a Domnului Isus Cristos: ”până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu” (Ioan 16:24). Acest verset ne arată faptul că ucenicii Domnului nostru Isus Cristos, deși fuseseră învățați despre rugăciune, nu prea se rugau. Acest lucru are însă o justificare absolut pertinentă. Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Dumnezeu adevărat, atotputernic și veșnic era acolo cu ei. Cristos este cu ei și ei se bucurau de prezența lui directă. Ei nu aveau motive reale să se roage în condițiile în care erau fizic cu Isus Cristos. Chiar și în cele mai dificile momente sau situații, Cristos era acolo cu ei. Domnul a calmat furtuni, a hrănit mii de oameni, a vindecat boli și infirmități și a înviat morți. Cât timp Isus era acolo cu ei, ucenicii nu aveau nevoie să se roage lui Dumnezeu pentru că aveau cu ei pe Dumnezeu, pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. 

Dar, așa cum Domnul însuși spune, situația avea să se schimbe. Isus avea să plece de la ei și acest lucru avea să se producă foarte curând. Din acel moment, Ucenicii urmau să aibă nevoie de rugăciune iar Mântuitorul le promite că Dumnezeu îi va asculta exact așa cum El îi asculta.

Dragii mei, această promisiune nu a fost făcută de către Domnul Isus Cristos doar pentru acei ucenici care erau prezenți acolo cu el. Este o promisiune valabilă pentru toții ucenicii Domnului, din toate timpurile și din toate locurile. Deci, este o promisiune valabilă și pentru noi. Cristos ne-a promis că Dumnezeu ne va asculta rugăciunile și ne va răspunde la ele. Vedeți, nu există o categorie de rugăciuni care să se încadreze în acești parametrii. Domnul spune că toate rugăciunile vor fi ascultate. În consecință, suntem invitați să ne rugăm pentru absolut orice.

Există momente în viața noastră în care efortul îndreptat spre rugăciune este unul mai puternic sau mai slab. Atunci când trecem de la succes la succes, când totul merge bine în viața noastră, suntem tentați să uităm de importanța rugăciunii și să ne rugăm fie puțin fie fără consistență, doar de dragul de a ne ruga. Rugăciunea nu trebuie însă să fie o rutină sau un ritual în viața omului. Rugăciunea este o formă de a comunica cu Dumnezeu ci nu doar o tradiție a creștinismului. Vedeți, chiar și atunci când totul este bine trebuie să ne rugăm pentru că starea acesta nu depinde de noi ci de Dumnezeu. Binele din viața noastră se poate schimba oricând și să fie înlocuit de momente mai puțin fericite sau chiar dureroase. Sa nu uităm că toți suntem păcătoși și datorită păcatelor noastre merităm mânia lui Dumnezeu ci nu harul său. Trebuie să ne rugăm în permanență lui Dumnezeu, trebuie să ne rugăm pentru iertarea păcatelor noastre și pentru neputința noastră de a urma voia lui Dumnezeu.

Dragii mei, rugăciunea este un cadou minunat pe care Dumnezeu ni-l face fiecăruia dintre noi. Vedeți, în trecut, dar și în prezent, înaintea anumitor oameni, regi sau alți demnitari, nu poți să vorbești decât daca acest lucru îți este permis. Nu poți să mergi la un președinte, la un director și nici măcar la un profesor fără ca înainte să ți se permită acest lucru. Nu poți să te duci să vorbești cu ei când vrei tu. Așa funcționează astăzi lumea. Dar vedeți cât de minunat este Dumnezeu? Vedeți cât de mult ne iubește El? El nu ne cere să ne programăm pentru a vorbi cu El. Nu ne stabilește un program și un protocol anume. Putem să vorbim cu El în rugăciune absolut când vrem, la orice oră, în orice loc, așa cum putem noi. Acest lucru este un mare privilegiu. Dumnezeu însuși este gata să ne asculte la orice oră doar de dragul lui Isus Cristos. El a promis să ne asculte de dragul lui Cristos. Să nu uitați, vă rog, acest amănunt. Dumnezeu nu este acolo, la dispoziția noastră, pentru că noi merităm așa ceva. Dumnezeu nu este un duh din lampă care are obligația să ne asculte când vrem noi și să facă tot ceea ce vrem noi. Lucrurile nu stau nici  pe departe așa. Dumnezeu ne ascultă pentru Isus Cristos și în Isus Cristos, de aceea Domnul ne învață să ne rugăm întotdeauna în numele lui.

Dragii mei, ușa rugăciunii este deschisă. Dar acest lucru este valabil doar pentru că Domnul Isus a murit pentru noi iar prin jertfa lui el ne-a justificat înaintea lui Dumnezeu. Cruce lui Cristos este semnul că Dumnezeu ne iubește iar mormântul gol este semnul că că Dumnezeu ne-a iertat de păcatele noastre și a redevenit Tatăl nostru. Dumnezeu este gata să ne răspundă la toate rugăciunile și este gata să reverse asupra noastră toată iubirea lui. De aceea suntem învățați să ne rugăm în numele lui Isus Cristos, pentru că prin Isus Cristos noi am fost făcuți copii ai lui Dumnezeu. Domnul Isus Cristos le spune ucenicilor săi astfel:  ”veţi cere în Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu” (Ioan 16:26-27).

Când ne rugăm în numele lui Isus noi înțelegem faptul că nu meritele noastre ne califică să îi cerem lui Dumnezeu să răspundă ci meritele lui Cristos. De dragul Fiului Său, Dumnezeu ne aude și ne răspunde. Cristos este cel care dă la o parte păcatele noastre și ne face să fim ascultați de Dumnezeu. În orice alte condiții, păcatele noastre ar sta ca un zid între noi și Dumnezeu. Dar când ne rugăm în numele lui Isus, Dumnezeu privește la Isus, cel în numele cui ne rugăm. Dragii mei, atunci când spunem că ne rugăm în numele lui Isus noi nu avem de-a face cu o formulă magică, un fel de hocus-pocus care face ca rugăciunea să devină ascultată. Ci atunci când ne rugăm în numele lui Isus Cristos noi folosim o formulă de pocăință. Ne recunoaștem lipsiți de capacitatea de a fi după voia lui Dumnezeu. Când ne rugăm în numele lui Isus noi o face cu credință pentru că știm că Isus acesta este Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru păcatele noastre și prin care avem intrare la Tatăl. Știm că Isus este pentru noi! De aceea avem curajul de a veni înaintea lui Dumnezeu Tatăl în numele lui Isus, pentru că în numele lui Isus noi am fost iertați și mântuiți de păcatele noastre. Acesta este, de altfel, și fundamentul credinței noastre.

Ași vrea însă să mai înțelegeți ceva important. Nu vreau să rămâneți cu ideea că Dumnezeu răspunde rugăciunilor noastre doar pentru Isus. Dumnezeu răspunde rugăciunilor noastre pentru că el ne iubește. Fiul lui Dumnezeu însuși s-a întrupat pentru că Dumnezeu ne iubește. Cristos nu a murit pentru noi ca să îl facă pe Dumnezeu să ne iubească ci El a murit pentru noi pentru că Dumnezeu ne-a iubit. Dumnezeu ne-a iubit pe când noi eram păcătoși. Dumnezeu ne-a salvat din proprie inițiativă ci nu obligat de jertfa lui Cristos. Cristos nu a murit pentru al constrânge pe Dumnezeu să ne iubească ci tocmai pentru că Dumnezeu deja ne iubea și ne vroia mântuiți iar nu pierduți. Dumnezeu răspunde rugăciunilor noastre nu pentru că Isus îl obligă să o facă ci pentru că El însuși ne iubește. Și Dumnezeu ne iubește pentru că noi credem în Fiul Său, Isus Cristos, Domnul nostru.

Știu că aceste ultime afirmații par confuze. Dumnezeu ne iubește și de aceea ni l-a dat pe Cristos și Dumnezeu ne iubește pentru că noi credem în Cristos. Da, desigur că cele două afirmații pot părea confuze, dar nu sunt deloc așa. Vedeți, dreptul nostru ne a ne ruga lui Dumnezeu este numai prin Cristos. E a purtat păcatele noastre și a făcut ispășire pentru ele. Noi nu avem în noi nici merite și nici vrednicia de a ne ruga lui Dumnezeu. Răspunsul la rugăciunile noastre este un har, iar harul lui Dumnezeu se manifestă numai în Cristos. În afara lui Cristos este numai condamnare.

Dragii mei, revenind la situația practică, eu știu  din propria mea experiență că exercițiul rugăciunii este unul destul de dificil. Ne este greu să ne rugăm, poate de aceea nu facem din rugăciune o prioritate. Nu de puține ori ni se pare plictisitoare. Nu știm cum să ne rugăm, ce să spunem, cât să spunem. De multe ori rugăciunile noastre sunt lipsite de conținut, sunt sterile. Sunt doar niște cuvinte înșiruite, mereu și mereu în același fel. Rugăciunea devine astfel un fel de tradiție ci nu o parte binecuvântată a relației noastre cu Dumnezeu. Din partea noastră lucrurile stau de foarte multe ori așa. Dar nu și în ceea ce îl privește pe Dumnezeu. Dumnezeu este acolo cu noi gata sa reverse dragostea lui peste noi. Noi nu îl simțim deoarece suntem fie obosiși, fie plictisiți, fie necăjiți. Dar exact acestea sunt momentele în care noi avem nevoie de rugăciune. Dumnezeu este Tatăl nostru, el este cel care ne iubește și gata să ne ofere harul său.

Dragii mei, rugăciunea a ajuns un subiect destul de controversat în acest moment. Nu puține sunt cultele creștine care organizează rugăciuni de vindecare, de prosperitate materială, de împlinire a dorințelor și așa mai departe. În comerț găsim cărți care ne prescriu diferite rugăciuni care ar da roade spectaculoase în diverse situații. Internetul abundă și el în astfel de subiecte. Rugăciunea este astfel transformată mai degrabă într-un exercițiu de magie. Spui incantația corectă și totul ia formă. În prezent, în multe medii evanghelice, în special în cele cu influențe  charismatice auzim vorbindu-se despre ”puterea rugăciunii”. Aceste lucruri sunt însă în mare disonanță cu ceea ce Sfânta Scriptură ne învață despre rugăciune. Rugăciunea nu are nici o putere în sinea ei ci Dumnezeu, cel căruia îi înălțăm rugăciunea, are toată puterea. Rugăciunea nu este o formă de al manipula pe Dumnezeu. Rugăciunea este o manifestare a credinței noastre în Dumnezeu ci nu o formă de al obliga pe Dumnezeu să facă ceea ce noi ne dorim. Rugăciunea în sine nu are nici o putere. Cuvintele noastre sunt fără putere ci puterea este la Dumnezeu. Ideile moderne despre rugăciune sunt, din păcate, o mare înșelătorie. Puterea este luată de la Dumnezeu și pusă în dreptul unor propoziții pe care noi le rostim. Oamenii care cad în astfel de rugăciuni sunt oameni care habar nu au cui i se roagă. Atunci când știm cui îi adresăm rugăciunea noastră, noi ne punem credința în Acesta. Știm că unicul lucru care face ca o rugăciune să fie eficiență este credința în Dumnezeu. Dumnezeu nu a promis să răspundă unor tipuri sau forme de rugăciuni ci unor rugăciuni făcute cu credință adevărată.

Dragii mei, nu există un soi de rugăciune eficientă în ceea ce privește cuvintele spuse. Dumnezeu ne cunoaște foarte bine slăbiciunile fiecăruia dintre noi. Le știe pentru că le-a purtat pe cruce. El știe ca rugăciunea este, la mulți dintre noi, o slăbiciune. De aceea, însuși Dumnezeu ne-a spus cum să ne rugăm. Avem rugăciunea ”Tatăl nostru” și avem ”Psalmii”. Dumnezeu ne invită să ne rugăm cu credință ori de câte ori putem și cum putem. Dumnezeu ne încurajează la rugăciune. El vrea să ne rugăm. Vrea să vă încurajez să faceți acest lucru ori cât de nepricepuți vă considerați. Iată ce ne spune Sfântul Apostol Paul despre rugăciune: Duhul ne ajuta în slăbiciunea noastră: căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite (Romani 8:26).

Dragii mei, rugați-vă. Rugați-vă cât de des puteți. Rugați-vă cu încredere. Nu renunțați niciodată la rugăciune. Profitați de dragostea lui Dumnezeu pentru voi, pentru că tocmai asta vrea El să faceți.

Amin!