Rugaciunea "Tatal nostru" - Partea IV

posted Jul 8, 2014, 2:35 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Sep 22, 2016, 8:08 AM ]
"Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant"
 
In cadrul prelegerilor anterioare in care am tratat rugaciunea “Tatal nostru” am putut sa observam faptul ca Mantuitorul nostru a avansat acest model de rugaciune in doua situatii diferite. Una dintre ele s-a petrecut imediat dupa “Predica de pe munte” si este relatata in Matei 6:9-13, iar cu alta ocazie, unul dintre ucenici, probabil preocupat aceasta nevoie interioara l-a rugat pe Mantuitor sa ii invete cum sa se roage lui Dumnezeu. Gasim aceasta relatare la inceputul capitolului 11 din Evanghelia lui Luca. Pe parcursul acestui ciclu de prelegeri noi am abordat pentru studiul nostru cu precadere textul din Matei 6:9-13 care spune astfel: “Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!”.
 
 

Am parcurs deja primele trei sectiuni ale acestei rugaciuni, mai precis am discutat despre semnificatia expesiilor: “Tatăl nostru care eşti în ceruri!”, “Sfinţească-se Numele Tău” si “vie împărăţia Ta” si am concluzionat in dreptul fiecarei sectiuni faptul ca esenta acestei rugaciuni este glorificarea lui Dumnezeu, creatorul si mantuitorul nostru prin insumarea unor actiuni de slavire a Tatalui nostru ceresc dar si o recunoastere evidenta a dependentei noastre de Acesta.

Ne aducem aminte că prima cerere pe care Isus a oferit-o ca model pentru rugăciunile noastre a fost: "Sfinţească-Se Numele Tău!". Prioritatea pentru Isus în ceea ce priveşte rugăciunea a fost, înainte de toate, ca Numele lui Dumnezeu să fie considerat drept sfânt. A doua cerere, de care ne-am ocupat deja în două discuţii, este aceea în care Isus a spus că trebuie să ne rugăm ca Împărăţia lui Dumnezeu să vină: "Vie împărăţia Ta, precum a venit deja în cer, aşa şi pe pământ."

In harul bunului Dumnezeu, astazi, pentru urmatoarele doua zeci de minute, vom discuta despre cea de-a patra sectiune a acestei minunate rugaciuni, si anume, pasajul in care Domnul Isus Cristos ne invata sa ne rugam spunand “faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant”. Personal, am primit ca o mare binecuvantare faptul ca Dumnezeu s-a indurat ca aceasta parte importanta sa o putem dezbate intr-un timp dublu fata de restul prelegerilor destinate intelegerii rugaciunii “Tatal nostru”. Dat fiind aceasta situatie favorabila, in mila Domnului am impartit aceasta prelegere in trei mare sectiuni in cadrul carora vom intelege ce reprezinta “voia lui Dumnezeu”, de ce ne rugam “faca-se voia Ta” si ce trebuie sa intelege prin expresia “precum in cer asa si pe pamant”.

 
 

Pentru foarte multi cititori, faptul ca Domnul Cristos ne invata sa ne rugam spunand “Faca-se voia Ta” pare un lucru foarte interesant. Multi dintre aceeia care pun la indoiala originea divina a Sfintei Scripturi, se intreaba daca nu cumva, Mantuitorul, nu era convins asupra faptului ca Dumnezeu este Suveranul absolut al Universului, si, datorita acestui atribut, voia sa este si ea, la randul ei suverana, neavand nevoie de permisiunea cuiva pentru a putea sa se consume in univers.

Suveranitatea lui Dumnezeu inseamna ca Acesta sta pe Tronul universului. El este Dumnezeu in toate lucrurile, stapanind toate lucrurile. In primul capitol al Epistolei adresate credinciosilor din Efes, Sfantul Apostol Pavel ne spune ca Dumnezeu “face toate dupa sfatul Voii Sale” (Efeseni 1:11). In suferinta pe care Dumnezeu a ingaduit-o asupra lui Iov, acesta din urma recunoaste maretia si splendoarea lui Dumnezeu in contrast cu mandria si pacatul sau afirmand ca “Stiu ca Tu poti totul si ca nimic nu poate sta impotriva gandurilor Tale” (Iov 42:2). Iov realizeaza in cele din urma ca planurile lui Dumnezeu sunt supreme si ca El este suveran.

Deşi, în calitate de creştini, noi credem în eficacitatea voii suverane a lui Dumnezeu, dacă este vreun concept scriptural cu privire la care există confuzie în minţile noastre, atunci acest concept se focalizează pe această idee, a voii lui Dumnezeu. Citim în Noul Testament, de exemplu, că Dumnezeu nu doreşte ca vreunul să piară şi cu toate acestea unii pier. Ne uităm la acest lucru şi vedem că el ridică tot felul de întrebări în minţile oamenilor. Atunci când examinam textele din Noul Testament observam cel puţin două cuvinte care sunt traduse prin termenul "voie". Este vorba despre cuvintele greceşti thelema şi boulema, care înseamnă "voie". Mi-aş dori ca lucrurile să fie la fel de simple ca până aici însă, din nefericire, fiecare dintre aceşti termeni are diferite nuanţe de sens şi, prin urmare, nu-ţi poţi da seama întotdeauna, imediat ce te uiţi la un text din Noul Testament, ce vrea să spună exact prin voia lui Dumnezeu, deoarece există şapte sau opt sensuri diferite ale cuvântului "voie", cu referire la Dumnezeu.

Pe scurt, vom cauta sa intelegem cele mai familiare trei sensuri. Primul dintre ele este ceea ce numim voia suverană sau eficace a lui Dumnezeu. Atunci când Sfanta Scriptura vorbeşte despre voia lui Dumnezeu în acest sens, ea descrie acea voie prin care orice hotaraste Dumnezeu să se împlinească se împlineşte prin porunca Sa autoritara. Atunci când Dumnezeu a dorit ca universul să ia fiinta, El a spus: "Să fie lumină!", iar această expresie a puterii şi a voii Sale suverane a fost ascultată pe loc si implinita pe loc. Atunci când Cristos a poruncit, prin voia Sa şi prin autoritatea Sa, ca Lazăr să iasă din mormânt şi să învie dintre cei morţi, această poruncă a fost indeplinita imediat. Aceasta este intelegerea pe care o are voia suverană, atotputernica şi eficace a lui Dumnezeu, intr-o singura propozitie: acea voie care se împlineşte pur şi simplu deoarece Dumnezeu a poruncit să se împlinească. Voia suverana a lui Dumnezeu este independenta de orice. Nu exista obstacol care sa poata face ca aceasta voie suverana sa nu se poata pune in aplicare. Ca vrem sau nu, aceasta voie se indeplineste intotdeauna la vremea stabilita de catre Dumnezeu.

Despre voia suverana a lui Dumnezeu, in cartea lui Iov gasim scris urmatoarele: “Cine a cercetat Duhul Domnului si cine L-a luminat cu sfaturile lui? Cu cine S-a sfatuit El ca sa ia invatatura? Cine l-a invatat cararea dreptatii? Cine L-a invatat intelepciunea si i-a facut cunoascuta calea dreptatii?”. Voia suverana a lui Dumnezeu nu este supusa nici unei constrangeri din exterior. Nimeni nu l-a obligat pe Dumnezeu sa creeze. Nimeni nu l-a obligat pe Dumnezeu sa ne mantuiasca, El a ales sa faca asta neconstrans de ceva. El a ales liber sa faca aceste lucruri minunate iar motivele ne sunt necunoascute. Stim insa faptul ca scopul final al planului suveran a lui Dumnezeu este glorificarea lui Dumnezeu.

Aceasta voie suverana a lui Dumnezeu este si ea, la randul ei, impartita in doua mari clase. Vorbim despre voia tainica a lui Dumenzeu, acea voie pe care noi nu o cunoastem si, in consecinta nu o intelegem deloc. Ea apartine exclusiv divinitati. Nici noi, oamenii, si nici alte creaturi, chiari si cele ramase neatinse de pacat, nu o pot cunoaste. Dar, daca am ramane doar la atat, spunem ca am ramane in intuneric. Dumnezeu, in bunatatea Lui, ne descopera parte a acestui plan, a acestei voi. Si aceasta inseamna asa numita, voia revelata, sau voia suverana a lui Dumnezeu descoperita noua. Aceasta voie se poate cunoaste.  De aceea, la intrebarea: Cum potem sa cunostem voia revelata a lui Dumnezeu? Raspunsul este “in Sfanta Scriptura.

Cel de-al doilea mod in care Sfanta Scriptura vorbeşte despre voia lui Dumnezeu, este sensul care se referă la ceea ce se numeste voia normativă. Voia normativă se referă la Legea Lui, la poruncile Lui, la normele pe care Dumnezeu le stabileste pentru a reglementa comportamentul fiecaruia dintre noi. Voia normativa a lui Dumnezeu este să nu ai alt Dumnezeu în afară de El. Voia normativa a lui Dumnezeu este să iţi cinsteşti tatăl şi mama. Voia normativa lui Dumnezeu este sa nu curvesti. Aceasta este voia normativă a lui Dumnezeu si ea ne este facuta cunoascuta in paginile Sfintei Scripturi. Acum spre diferenta de voia suverana, această voie normativa poate fi dispretuita de om şi asa si este, deoarece ea este călcată în fiecare zi. Noi, oamenii, ca fiinte păcătase, nu ne supunem voii normative a lui Dumnezeu.

A treia cea mai des intalnita referire la voia lui Dumnezeu in Sfanta Scriptura are de-a face cu dispoziţia sau înclinaţia fundamentală a lui Dumnezeu înspre oameni. Are de-a face cu ceea ce Îi face Lui plăcere. Biblia ne învaţă, de exemplu, că El nu-Şi găseşte plăcere în moartea celor răi chiar dacă, în voia Sa suverană, El a hotarat moartea păcătoşilor. Nu se simte bine facand lucrul acesta, nu se amuza, să spunem aşa. Aceasta voie este aceea care se rasfrange individual fata de noi, fata de fiecare in parte. Este o voie intima a lui Dumnezeu fata de fiecare dintre creaturile sale. Aceasta voie se reveleaza pe delin in paginile Sfinte Scripturi. Acolo citim faptul ca "voia lui Dumnezeu cu privire la voi este sfinţirea voastră.". Asa cum am afirmat, noi nu putem sa cunoastem voia tainica a lui Dumnezeu, ea este ascunsa de noi. Nu stim ce ne rezerva ziua de maine pentru ca nu ne este cunoscut lucrul acesta. Dar stim care este voia normativa si voia lui dumnezeu pentru noi, deoarece o gasim in paginile Sfintei Scripturi.

Despre oricare voie vorbim, trebuie sa nu uitam ca aceasta este in totalitate bună, plăcută şi desăvârşită” si este singurul lucru bun.

 
 

Atunci cand crestinii se roaga “faca-se voia Ta”, ei nu ii dau unda verde lui Dumnezeu pentru a putea sa isi manifeste voia. Si in aceasta privinta lucrurile nu stau diferit fata de restul rugaciunii. Nu noi permitem numelui lui Dumnezeu sa fie sfant sau imparatiei lui sa vina deoarece aceste lucruri se intampla in afara acordului sau a vointei noastre. Si in aceasta privinta situatia trebuie sa fie clara. Voia lui Dumnezeu este transcendenta, asemenea lui Dumnezeu. Ea nu depinde de acordul nostru, de parerea noastra sau de starea si capriciile noastre. Dumnezeu nu isi negociaza voia cu creaturile sale, nu asteapta confirmari din partea noastra cu privire la ce are de gand sa faca. Voia lui Dumnezeu este, pana la urma, in totalitate suverana. Omul poate sa nu tina cont, de exemplu, de voia normativa a lui Dumnezeu, poate sa nu tina cont de legile sfinte, dar, sub nici o forma omul nu poate sa anuleze aceasta voie. El, vrea sau nu, desi incalca legea, ramane sub acesta lege si va fi judecat dupa aceasta lege. Deaceea, pentru crestinul sincer, expresia “faca-se voia Ta” reprezinta o formula prin care omul constintizeaza dependenta lui fata de voia lui Dumenzeu.

Pentru a intelege mai bine motivul pentru care Domnul Isus Cristos a introdus aceasta expresie in rugaciunea “Tatal nostru” trebuie sa ne uitam un pic la ceea ce este omul. Trebuie sa fim constienti de faptul ca fiinta umana reprezinta singura creatura care s-a indepartat voluntar de creatorul sau si se afla de atunci sub blestemul lui Dumnezeu. Datorita acestei caderi, natura umana a fost pervertita si din acel moment, omul este inclinat spre rau. Sfantul Apostol Pavel  ii  scrie ucenicului sau Timotei faptul ca “oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie”.  Viind un iubitor de sine, un laudaros si un trufas, omul este foarte puternic inradacinat in dorinta de asi implini propria lui voie. Omul isi doreste sa fie centru atentiei si sa controleze el tot ceea ce se intampla in jurul lui, sa isi implineasca dorintele si aspiratiile. Omul merge atat de departe incat se lupta in mod eronat sa patrunda in voia ascunsa a lui Dumnezeu tocmai pentru a subjuga aceasta voie a lui Dumnezeu propriei lui vointe pacatoase. Din acest motiv, atunci cand noi ne rugam “faca-se voia Ta”, acest lucru este o umilinta deoarece noi ne rugam practic ca voia lui Dumnezeu sa se implineasca in dauna voii noastre egoiste. Acest lucru nu este usor de recunoscut. Cu toate acestea, la o simpla introspectie, putem sa observam ca nu de putine ori, voia lui Dumnezeu este diferita de voia noastra. Domnul Isus Cristos a gasit de cuvinta sa introduca acest pasaj in acesta rugaciune, deoarce, chiar si noi, cei care sustinem ca suntem credinciosi, avem deseori tendinta, in rugaciunile noastre, sa incercam sa il facem pe Dumnezeu sa indeplineasca voia noastra, adica ceea ce noi ne dorim pentru noi, si uitam sa ne rugam pentru indeplinirea voii Lui cu noi, deoarece de foarte multe ori suntem reticienti la ceea ce Dumnezeu a hotarat pentru noi si la modul in care a hotarat sa se indeplineasca aceste lucruri. Deaceea, cand noi ne rugam “faca-se voia Ta”, noi il recunoastem pe Dumnezeu ca suveran si admitem ca voia lui este “bună, plăcută şi desăvârşită”. Din acest motiv ne rugam ca bunul Dumnezeu sa ne dea puterea sa acceptam voia lui si sa ne putem supune acestei voi, nu de teama pedepselor, ci prin credinta convinsi ca aceasta voie este venita din intelepciunea vesnica a lui Dumnezeu.

 

 

Aceasta expresie importanta la randul ei, intaresteste intreaga idee a suveranitatii generale a lui Dumnezeu. Multi oameni sunt dispusi sa accepte faptul ca Dumnezeu stapaneste in ceruri, dar, in viziunea acestora, cerul reprezinta o alta lume cu care oamenii nu au dea-face. Aici, la noi pe pamant, voia si implinirea ne apartine nou. Insa expresia “precum in cer asa si pe pamant” pe care crestinii o folosesc in rugaciunea “Tatal nostru” arata faptul ca noi sustinem faptul ca Imparatia lui Dumnezeu nu se rezuma numai la cer ci se extinde inclusiv asupra pamantului si ca Dumnezeu nu este suveran numai in ceruri ci este si pentru lumea noastra.  Noi recunoastem faptul ca Dumnezeu este suveran pe pamant exact asa cum El este in ceruri. Acest lucru arata faptul ca noi recunoastem faptul ca noi nu suntem nicidecum niste fiinte suverane pe acest pamant ci ne aflam sub puterea suverana a lui Dumnezeu. Sfanta Scriptura ne invata faptul ca omul nu poate adauga nici macar o clipa in plus la viata lui, o viata pe care nu el si-a hotarat-o ci Dumnezeu este cel care a trasat-o inca din vesnici. Apoi invatam ca Dumnezeu este cel care “schimba vremurile si imprejurarile; El rastoarna si pune pe imparati”. Si exemplele pot sa continue. In rugaciunea “Tatal nostru” acceptam stapanirea universala a Dumnezeului nostru si ne rugam

 

 Am vazut asadar faptul ca fragmentul “Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant” reprezinta un reper foarte important pentru viata noastra de credinta. Noi crestinii trebuie sa reflectam cu seriozitate la rugaciunea “Tatal nostru” pentru ca, de cele mai multe ori, desi avem zel pentru a vorbii cu Dumnezeu, rugaciunile noastre sunt departe de standardul aratat de Cristos. De cele mai multe ori, inconstint poate, acem tendinta de al ghida pe Dumenzeu in ceea ce el trebuie sa faca in dreptul nostru. In loc sa spunem “Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant”, pret de minute, expunem lui Dumnezeu care este voia noastra si asteptam ca bunul si atotputernicul Dumnezeu sa o implineasca. Eu nu afirm ca acest lucru este ceva rau, deoarece chiar Domnul Cristos ne indeamna sa ii cerem lui Dumnezeu ceea ce noi avem nevoie, dar este important sa invatam sa ne lasam in voia sfanta a lui Dumnezeu, o voie care are ca finalitate glorificarea lui Dumnezeu, lucru care, pentru un crestin trebuie sa fie inclusiv scopul lui major.

Abordand aceasta tema, in Micul Catehism, reformatorul Martin Luther afirma urmatoarele “Într-adevăr, voia cea bună și plină de har a lui Dumnezeu se face fără rugăciunea noastră; dar noi ne rugăm în această cerere ca ea să se facă și printre noi. Atunci când Dumnezeu zdrobește și împiedică orice sfat rău și dorința rea, cum ar fi voia diavolului, a lumii și a cărnii noastre, ce nu ne lasă să sfințim numele lui Dumnezeu și nu lasă să vină împărăția Lui; și ne întărește și ne păstrează neclintiți în Cuvântul Lui și în credință până la moarte. Aceasta este voia Lui cea bună și plină de har.”

Fir ca bunul Dumnezeu sa ne dea puterea sa acceptam si sa ne lasam prin credinta in bratul Sau atotputernic pentru tot ceea ce tine de viata noastra si sa avem puterea sa supunem vointa noastra in fata vointei lui bună, plăcută şi desăvârşită”.

 

 O prelegere de Sorin-Horia T.

Comments