Semnul crucii in Biserica Evanghelica Lutherana

posted Mar 9, 2015, 5:11 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Mar 9, 2015, 5:17 AM by Sorin-Horia Trifa ]
În fiecare zi a vieții noastre facem diverse gesturi cu brațele și cu mâinile, de la un salut prietenesc adresat celor care sunt prezenti zi de zi in viata noastra pana la o strângere de mână caldă ca un gest de bun venit pentru cei noi veniti. Gesturi sunt utilizate de către crestinii evanghelici lutherani si pentru asi mărturisii credința lor in Dumnezeu. Exista un gest distinct folosit de catre creștini de mai bine de 2000 de ani, semnul crucii facut cu mâna in dreptul corpului. Din punct de vedere istoric, semnul crucii a fost menționat pentru prima dată de catre Tertulian, un teolog de la începutul Bisericii, mai precis în anul 180 d.Cr, adica, la mai putin de 150 de ani de la moartea, invierea si inaltarea Domnului nostru Isus Cristos.

In serviciul divin din Bisericile Evanghelice Lutherane sunt cinci ocazii mari in care este folosit semnul crucii, acesta putand fi făcută de către oamenii in amintirea botezului lor, la invocare Sfintei Treimi, la dezlegarea pacatelor, dupa spunerea crezul, la Sfanta Cina, și la binecuvântarea finala. Catehismul Mic al lui Martin Luther indica spre utilizarea semnului crucii in rugaciunea de dimineata si sera si, deasemenea, la rugaciunea pentru masa.

În cazul în care semnul crucii este destinat sa fie utilizat în cadrul serviciului divin, a activitatii noastre de zi cu zi, a rugăciuni zilnice și așa mai departe, de ce este acest semn atât de rar utilizat între crestinii protestanti? Evident, unii crestini protestanti ia în considerare semnul crucii ca fiind o practică romano-catolica sau una apartinand Bisericilor Ortodoxe rasaitene și, in consecinta, este necesar sa o evitam. Ei au fost pur și simplu educati in ideea că protestantii nu isi fac semnul crucii si, astfel, ei se pot distinge de la alți creștini care isi fac semnul crucii. Este foarte adevărat că Martin Luther și alti reformatorii evanghelic lutherani au condamnat mai multe doctrine și practici false ale Bisericii din timpul Reformei, dar acestis nu a condamnat si nici nu au abandonat semnul crucii, deoarece ati face semnul crucii nu este un pacat și nici nu este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.

Astăzi, noi, lutheranii, urmasii acestor reformatori din Secolul al XVI-lea, vom continua să condamnam orice învățătură care se afla in conflict cu Sfanta Scriptura, dar, in acelasi timp, îmbrățișăm afirmatiile Confesiunilor Evanghelice Lutherane de credinta, urmărind învățăturile și practicile lor în libertatea Evangheliei. Noi, evanghelicii lutherani, suntem liberi să fie ne facem semnul crucii, fie sa nu ni-l facem, deoarece Sfanta Scriptura nu da nici o porunca in acest sens si nici nu interzice această practică.

Evident, unul dintre motivele pentru care cei mai multi protestanti nu isi fac semnul crucii este pentru ca, deși ei știu că pot face acest lucru, este că nu sunt învățati să facă acest lucru. Se pare că foarte putini crestini protestanti au fost învățați vreodată cum să isi facă semnul crucii de către preotii lor. Acelora care simt nevoia, sa nu le fie teamă sa il intrebe pe preot cum să isi facă semnul crucii. Personal, nu cred ca este important daca facem semnul crucii de la stanga la dreapta sau de la dreapta la stanga. Va reamintesc ca nu exista nici un fel de porunca sau reglementare in Sfanta Scriptura in aceasta directie. Ceaa ce vreau insa sa intaresc este faptul ca nu ar trebui să ne fie rusine cu pietate noastră, ci în credinta si iubire, sa facem toate lucrurile in mod decent și placut lui Dumnezeu.

Noi. Evanghelicii lutherani, ne facem semnul crucii in inchinarea noastra liturgica ca un gest care ne aminteaste de botezul nostru în Cristos. Amintiți-vă că la Botez ați fost marcati cu crucea pe frunte și pe inima ca oameni răscumpărati de Cristos ce răstignit si inviat. Isus Cristos a murit pentru păcatele noastre pe cruce și ne oferă darul vieții veșnice, iertarea păcatelor și mântuirea vesnica. Cruce impodobeste turlele, altare si pereti Bisericilor noastre, de ce sa nu impodobeasca si templul Duhului Sfânt, care este trupul nostru? Este o mărturisire frumosa și un memento pentru faptul că am fost botezați in numele lui Dumnezeu cel Atotputernic - Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

În această minunata mărturisire trebuie sa traim fiecare dintre noi, exact așa cum il iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru cu credință și prin practicarea de fapte bune. Noi murim față de păcat atunci cand le marturisim și primim iertarea, intorcandu-ne, astfel, la Botezul nostru în fiecare zi.

      Un articol de Sorin H. Trifa