PREDICA DIN CADRUL SLUJBEI DE SEARĂ, ALTE LATEINSCHULE - WITTENBERG, 3 11 2021

Alte Lateinschule, Wittenberg, - Programul intensiv de studii al Luther Academy din Riga

Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos! Predica se fundamentează pe Matei 22,1-14:

1 Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit în parabole: 2 „Împărăţia cerurilor este asemenea unui rege care a făcut nuntă pentru fiul său. 3 Şi i-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă. Însă ei nu au voit să vină. 4 A trimis din nou alţi servitori, zicându-le: «Spuneţi celor invitaţi: Iată, am pregătit ospăţul; taurii mei şi animalele îngrăşate sunt tăiate şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă!» 5 Dar ei nu au luat în seamă şi s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui; 6 iar ceilalţi i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit şi i-au ucis. 7 Atunci regele a fost cuprins de mânie şi, trimiţând armatele sale, i-a ucis pe criminalii aceia, iar cetatea lor a incendiat-o. 8 Apoi le-a spus servitorilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemaţi nu au fost vrednici. 9 Mergeţi aşadar la răscrucile drumurilor şi oricâţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă». 10 Servitorii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi pe care i‑au găsit, răi şi buni, şi sala de nuntă s-a umplut. 11 Când a intrat regele ca să-i vadă pe cei care stăteau la masă, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă 12 şi i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă?». El a amuţit. 13 Atunci regele a zis slujitorilor: «Legaţi-i picioarele şi mâinile şi aruncaţi-l afară în întuneric! Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi»”.

Dragii mei, textul din Evanghelia lui Matei, trebuie să vă mărturisesc, este unul dintre cele mai importante pentru mine. De altfel, cred că este unul dintre cele mai predicate pericope ale Evangheliei, cele mai multe dintre aceste predici evidențiind modul minunat în care Dumnezeu vine în lumea noastră păcătoasă, acoperă goliciunea noastră datorată păcatului cu haina albă a neprihănirii lui Cristos și ne primește la banchetul escatologic al nunții Mielului cu Biserica sa. Cu acestă ocazie îmi doresc însă să ne concentrăm la un aspect poate mai puțin luat în seamă atunci când este predicat acest text.

Dorința mea este să privim cu atenție la slujitorii acestui rege care a dat o petrecere de nuntă pentru Fiul său, slujitori care primesc următoarea poruncă: ”Spuneţi celor invitaţi: Iată, am pregătit ospăţul; taurii mei şi animalele îngrăşate sunt tăiate şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă!” (Mt.22,4) pentru ca mai apoi să citim despre următoarea poruncă: ”Mergeţi aşadar la răscrucile drumurilor şi oricâţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă” (Mt.22,9). Este foarte adevărat faptul că noi, fiecare dintre noi, suntem cei: ”săraci, infirmi, orbi şi şchiopi” (Lc.14,21) care au fost aduși în camera de nuntă, adunați de pe ”drumurile prăfuite de păcat ale acestei vieți”. Niciodată nu vom nega faptul că prezența noastră înaintea lui Dumnezeu ca fiii și fiice este numai prin jertfa lui Cristos, numai prin har și numai prin credință, niciunul dintre noi neavând prin sine însuși o haină de nuntă deoarece pe fiecare dintre noi păcatul l-a lăsat dezbrăcat și mort la marginea drumului după cum foarte frumos îl descrie Domnul nostru Isus Cristos în pilda Samariteanului Milostiv pe omul care călătorea de la Ierusalim la Ierihon spunând: ”a căzut în mâna tâlharilor care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au strivit în bătaie, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort” (Lc.10,30). Prin păcat omul a fost golit de neprihănire după cum citim că s-a întămplat în Grădina Edenului după căderea în păcat a lui Adam: ”li s-au deschis ochii amândurora şi au cunoscut că erau goi” (Gen.3,7). Legea lui Dumnezeu ne vorbește absolut permanent despre rezultatul păcatului nostru și despre starea noastră de păcătoși spunându-ne: ”iudeii, şi grecii sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este drept nici măcar unul” (Rom.3,9-10). Evanghelia lui Cristos, în schimb, ne vestește ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi și pentru ca noi să nu rămânem veșnic goi înaintea lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Paul spune: ”Acum însă, dreptatea lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii, fiind mărturisită de Lege şi de Profeţi, acea dreptate a lui Dumnezeu care [vine] prin credinţa în Isus Cristos pentru toţi aceia care cred, căci nu este deosebire. De fapt, toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu, dar sunt justificaţi în mod gratuit prin harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus” (Rom.3,21-24). În sfântul nostru Botez, Cristos însuți ne îmbracă cu haina neprihănirii sale luându-ne cu el în moartea și în învierea lui după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos” (Gal.3,27). Acesta este mare schimb despre care Evanghelia lui Cristos ne vorbește, un schim de haine! Cristos a luat asupra lui haina murdară și a suferit mania lui Dumnezeu despre care citim în pericope noastră astfel: ”Legaţi-i picioarele şi mâinile şi aruncaţi-l afară în întuneric! Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor” (Mt.22,13). În schimb, Cristos ne-a dat haina sa cea alba iar noi auzim acum cuvintele lui Dumnezeu care spun: ”Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii!” (Mt.25,34). Despre acest mare schimb ne vorbește Sfântul Apostol Paul când spune: ”Pe cel care nu a cunoscut păcatul el l-a făcut păcat de dragul nostru pentru ca noi să devenim justificarea lui Dumnezeu în el” (2Cor.5,21).

Ași vrea acum să ne întoarcem privirea spre slujitorii acestui Rege. Știți de ce? Pentru că noi, toți cei adunați aici suntem acei slujitori. Noi, cei care deja păstorim Biserica lui Cristos, împreună cu toți aceia care se pregătesc să devină slujitori ai Bisericii am primit chemarea Domnului nostru care spune: ”Mergeţi aşadar la răscrucile drumurilor şi oricâţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă” (Mt.22,4). Aceste cuvinte ale Domnului nostru îmi readuc în minte minunatul mandat pe care Domnul Isus Cristos l-a dat Bisericii sale în cuvintele: ”mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit!” (Mt.28,19-20). În limba greacă avem parte de același cuvânt: ”πορεύεσθε” care se traduce prin: ”mergeți”. Dragii mei, acest este mandatul nostru: ”πορεύεσθε”. Suntem chemați să mergem și să predicâm Evanghelia lui Cristos la toți oameni, la toți cei care rătăcesc pe drumurile prăfuite de păcat.

Dragii mei, una dintre cele mai mari ispite pentru un slujitor al Evangheliei este acela de a merge și a căuta oameni care au haină de nuntă. De fapt, această ispită dovedește că vechiul Adam încă este acolo în trupul nostru. Vechiul Adam este cel care ne șoptește mereu în ureche: ”veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul” (Gen.3,5). Dumnezeu ne spune: ”Mergeţi aşadar la răscrucile drumurilor şi oricâţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă” (Mt.22,4) dar vechiu Adam ne ispitește să nu ascultăm ci să căutăm să îi aducem pe cei care deja sunt echipați de nuntă. Aici ne dovedim necredincioși chemării noastre! De ce, pentru că noi căutăm să facem ceea ce Dumnezeu trebuie să facă. Dumnezeu este cel care îi restaurează pe oameni prin Cuvântul Evangheliei predicat și administrat în Sacramente. Rolul nostru nu este să restaurăm ci să mergem și să ducem Evanghelia. Restul este treaba lui Dumnezeu. Făcând altfel, noi înșine vom amesteca Evanghelia cu Legea și vom da oamenilor să bea un potir plin de otravă mortală, așa cum, din nefericire, procedează cei mai mulți dintre cei care se auto-definesc drept ”slujitori ai lui Dumenzeu”.

Reforma Lutherană a readus în actualitate mesajul pe care Evanghelia însăși îl poară, mesajul mântuirii numai prin credință. Despre credință citim faptul că este darul lui Dumnezeu. Este parte din haina neprihănirii cu care Cristos însuși ne îmbracă.

Sfântul Apostol Paul ne spune astfel: ”credinţa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos” (Rom.10,17). Credința mântuitoare este rodul Evangheliei după cum citim: ”ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede” (Rom.1,16). Dragii mei, noi suntem slujitorii cărora Domnul Isus Cristos le spune: ”Mergeți”. Mergeți și predicați Evanghelia tuturor oamenilor învingându-i astfel la marele banchet escatologic. Acesta este misiunea noastră. Nu să îi descoperim pe cei care sunt neprihăniți prin faptele Legii. O astfel de misiune ar fi un real eșec pentru că, spune Paul: ”noi ştim că ceea ce spune Legea o spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu aşa încât, prin faptele Legii, nu va fi justificat niciun om înaintea lui” (Rom.3,19-20). Noi nu vom găsi niciunde oameni pregătiți de nuntă ci exclusiv oameni despre care Sfântul Profet Isaia ne spune: ”toţi rătăceam ca oile, fiecare avea propriul drum în faţă” (Is.53,6). Toți oamenii rătăcesc goi și plin de praf pe drumul acestei vieți neștiind de unde vin și nici unde se duc. Misiunea noastră este aceea de a le spune acestor oameni povestea reală a acestei lumi, așa cum amintea Dr. Arthur Just în cursul său. Iar acestă poveste nu este găsită niciunde în altă parte decât în Cuvântul lui Dumnezeu. Cristos însuși vine în lumea noastră în Cuvântul său exact așa cum a venit atunci când s-a întrupat la Betleem. În Cuvântul său, Cristos este cu noi și ne regenerează născând în noi credință și readucându-ne la viață. Nu noi suntem cei care regenerăm și dăm viață ci Cuvântul face acest lucru după o taină pe care noi nu o putem pătrunde. De aceea printre cei cărora noi le predicăm Evanghelia vor fi și oameni despre care pilda noastră ne spune: ”Legaţi-i picioarele şi mâinile şi aruncaţi-l afară în întuneric! Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi” (Mt.22,13). În fond, Domnul Isus Cristos însuși spune: ”Vântul suflă unde vrea; îi auzi sunetul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge” (In.3,8). De aceea, dragii mei, chemarea noastră nu este să îi găsim pe cei aleși ci misiunea noastră este aceea de ”a merge” și de ”a chema” prin predicarea credincioasă a Evangheliei lui Cristos. Și nu uitați niciodată promisiunea lui Cristos care spune: ”eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (Mt.28,20)

Pacea lui Dumnezeu să fie cu voi toți! Amin!

Rev. Drd. Sorin H. Trifa