predica pentru a xxiii-a duminică după sfânta treime, 12 11 2023

” 15 Atunci fariseii s-au dus să ţină sfat ca să-l prindă în vorbă. 16 Şi i-au trimis la el pe discipolii lor împreună cu irodienii, ca să-i spună: „Învăţătorule, ştim că eşti sincer şi înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu: nu ţii seamă de nimeni, căci nu te uiţi la faţa omului. 17 Spune-ne, aşadar, ce părere ai: este permis sau nu a da tribut Cezárului?”. 18 Dar Isus, cunoscând răutatea lor, le-a zis: „Ipocriţilor, de ce mă ispitiţi? 19 Arătaţi-mi moneda tributului!”. Iar ei i-au adus un dinár. 20 El le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta şi inscripţia?”. 21 I‑au zis: „Ale Cezárului”. Atunci le-a zis: „Daţi-i, aşadar, Cezárului ceea ce este al Cezárului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!”. 22 Când au auzit, au rămas uimiţi şi, lăsându-l, au plecat.”

În pericopa din acestă Duminică, Domnul Isus Cristos le adresează adversarilor săi următoarele ciuvinte: ” Arătaţi-mi moneda tributului!”. Iar ei i-au adus un dinár. El le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta şi inscripţia?” (Mt.22,19-20). Moneda despre care Domnul Isus Cristos cere explicații conspiratorilor purta pe ea chipul și numele Cezarului. Ea aparținea Cezarului și, mai mult decât atât, acestă monedă era un semn al faptului că lumea respectivă aparținea, la rândul ei, Cezarului.

Moneda aceasta era un semn economic, politic, social, militar și chiar religios al stăpânirii pe care Cezarul o exercita asupra Palestinei și a faptului că toți locuitorii acelui ținut erau înrobiți Imperiului Roman, datorându-i acestuia impozite, taxe și supunere. De ce respectiva monedă aparținea Cezarului și vorbea despre autoritatea Cezarului? Pentru faptul că pe ea erau ștanțate chipul și numele Cezarului, în limba greacă: ἡ εἰκὼν καὶ ἡ ἐπιγραφή.

Mergând la relatarea biblică a creației omului, descoperim folosite aceleași cuvinte, acolo unde Scriptura spune: ”Şi l-a creat Dumnezeu pe om după chipul său” (Gen.1,27). În Septuaginta este uzată expresia: εικόνα θεού, tradus în limba română: imaginea sau chipul lui Dumnezeu. Astfel, putem observa faptul că la creație, Dumnezeu însuși l-a însemnat sau l-a marcat pe om ca fiind proprietatea sa și ca fiind supus autorității sale. Acestă imago Dei în om vorbește despre faptul că omul a fost creat de către Dumnezeu ca să aparțină lui Dumnezeu, să asculte și să împlinească voia lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune însă faptul că, prin ascultare de vocea ispititoare și mincinoasă a diavolului, omul a nesocoti stăpânirea și autoritatea lui Dumnezeu. Încălcând porunca lui Dumnezeu, omul pierde această εικόνα θεού și devine rob al diavolului prin păcat, după cum ne spune Cuvântul: ”Nu ştiţi că, dacă vă daţi cuiva sclavi spre a-l asculta, sunteţi sclavii aceluia de care ascultaţi ”(Rom.6,16). Ascultând de Satan, prin păcat, omul a devenit rob al acestuia iar omul a fost marcat cu sumbra imagine a morții.

Sfântul Apostol Paul descrie foarte clar acest tablou sumbru al însemnării omului cu chipul morții, însemnare care vorbește despre în robia omului în păcat după cum citim: ”Voi eraţi morţi din cauza greşelilor şi a păcatelor voastre, în care umblaţi odinioară după [mentalitatea] veacului lumii acesteia, după stăpânitorul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării” (Ef.2,1-2). Acesta deoarece, chipul acesta al morții s-a moștenit de către fiecare om în parte după cum citim: ”moartea prin greşeala unuia singur a domnit din cauza unuia singur” (Rom.5,17).

Așadar, acesta este tabloul omului răzvrătit împotriva lui Dumnezeu prin păcat, dezbrăcat de chipul lui Dumnezeu și marcat cu imaginea diabolică a morții. Însă Scriptura ne spune faptul că Dumnezeu nu a abandonat omul în robia diavolului. Acesta pentru că omul a fost răpit de către diavol. Omul nu este natura al diavolului ci accidental. Omul este creația lui Dumnezeu și este al lui Dumnezeu și Scriptura ne spune faptul că Dumnezeu însuși vine în această abuzivă împărăție a lui Satan ca să îl revendice pe om și să îl recucerească din mână răpitorului mincinos.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune astfel: ”pe când eram încă neputincioşi, Cristos a murit la timpul hotărât pentru cei nelegiuiţi” (Rom.5,6). Fiul lui Dumnezeu vine în lumea păcatului și, de bună voie își asumă acest semn al morții pentru a zdrobi prin moartea lui stăpânirea morții și, ștergând păcatul nostru prin iertarea în jertfa sa, să spele cu însuși sângele său acest crud și abuziv semn al morții de pe chipul nostru pentru a reface în noi imaginea lui Dumnezeu, a aceluia căruia noi aparținem prin creație și, acum, și prin har.

Sfânta Scriptură numește Sacramentul Sfântului Botez prin care chipul morții ca imagine a robiei noastre în păcat este curățat iar chipul lui Dumnezeu este readus la lumină: ”baia renaşterii şi reînnoirii Duhului Sfânt” (Tit 3,5). Este o baie spirituală de o importanță vitală pentru fiecare dintre noi pentru că ea vine și spală o falsă identitate, o identitate abuzivă prin care diavolul ne ținea captivi în robia păcatului și a morții. Este o baie pentru o viață nouă, o viață în care suntem readuși la însemnarea noastră cu imaginea lui Dumnezeu și repuși în Împărăția lui Dumnezeu ca fii și fiice ale lui Dumnezeu în Cristos.

Pe chipul fiecăruia dintre noi, cei care am fost înfiați în Cristos prin botezul nostru, strălucește acum εικόνα θεού. Suntem parte din Împărăția lui Dumnezeu, aici și acum. Însă, Cuvântul lui Dumnezeu spune: ”Ştim că suntem de la Dumnezeu şi că lumea întreagă zace sub [puterea] Celui Rău” (1In,5,19). Asta înseamnă că pentru încă o vreme, până la timpul hotărât de către Dumnezeu, noi trebuie să ne ducem viața în aceste două împărății: împărăția lui Dumnezeu în care am fost răscumpărați și așezați prin nașterea din nou în Cristos, dar și împărăția acestei lumi în care suntem așezați prin nașterea noastră carnală.

Este foarte dificil să trăim în cele două împărății. Cu siguranță, cei mai mulți dintre noi am vrea să trăim numai în Împărăția lui Dumnezeu. Dar, să trăim având mereu în minte, prin credință, faptul că Domnul Isus Cristos este veriga care leagă cele două împărății. El este acela care, prin crucea lui, leagă pământul și cerul. A făcut acest lucru venind el însuși și supunându-se împărăției acestei lumi. Aici, în mijlocul împărăției acestei lumi, pentru noi și pentru mântuirea noastră, Cristos luat asupra lui păcatele noastre și a primit pedeapsa pentru ele, devenind: ”Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (In.1,29). Astfel, el a imprimat în noi chipul său pentru totdeauna, un chip care ne cheamă să dăm lui ”Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!” pentru că suntem ai lui Dumnezeu pentru veșnicie.

Amin!