predica pentru a xxiv-a duminică după sfânta treime, 19 11 2023

” 18 În timp ce le spunea acestea, a venit un înalt funcţionar, s-a prosternat înaintea lui, zicând: „Fiica mea a murit de curând, dar vino, pune-ţi mâna peste ea şi va trăi!”. 19 Isus, ridicându-se, a mers după el împreună cu discipolii săi. 20 Şi iată că o femeie care de doisprezece ani avea hemoragie, apropiindu-se din spate, i-a atins ciucurii hainei, 21 căci îşi spunea: „De mă voi atinge fie şi numai de haina lui, voi fi vindecată”. 22 Întorcându-se şi văzând-o, Isus i-a zis: „Curaj, fiică, credinţa ta te-a mântuit!”. Iar femeia a fost vindecată din ceasul acela. 23 Ajungând Isus la casa înaltului funcţionar şi văzând cântăreţii din fluier şi mulţimea zgomotoasă, 24 a spus: „Daţi-vă la o parte! Copila n-a murit, ci doarme”. Dar ei îl luau în râs. 25 Când mulţimea a fost scoasă afară, el a intrat şi a prins-o de mână, iar copila s-a ridicat. 26 Şi s-a răspândit vestea aceasta în tot ţinutul acela”

Pericopa din acestă Duminică ne vorbește despre o femeie care suferea de o sângerare timp de doisprezece ani. Efectele fizice ale acestei boli erau unele destul de grave și produceau destul de multă suferință, mai ales într-un timp în care nu existau tratamente medicale. În cultura evreiască însă, efectele cu adevărat dezastruoase ale unei astfel de boli erau cele sociale și religioase. Aceasta deoarece, în societatea evreiască, o astfel de femeie era considerată ca fiind necurată social și spiritual și, drept consecință, era alungată din prezența oamenilor pentru a nu îi face și pe alții necurați prin prezența ei.

Legea poporului evreu era intransigentă la acest capitol. În Levitic citim faptul că orice lucru atins de o femeie care avea ”o scurgere de sânge din trupul ei” (Lev.15,19) devenea necurat. Astfel, femeia aceasta, prin simpla ei prezență, își făcea necurată familia, casa în care trăia și pe toți aceia cu care ar fi intrat în contact. Iar a fi necurat era sinonim cu a fi exclus de la orice fel de activitate în societatea evreiască. Ca atare, pentru a nu distruge viața tuturor acelora pe care îi iubea, femeia aceasta trebuie să fi trăit o inimaginabilă dramă personală timp de doisprezece ani.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Legea ceremonia îi bloca acestei femei accesul la Dumnezeu. Fiind necurată, femeia acesta nu avea voie să participe nici la închinarea de la Templu și nici la închinarea de la Sinagogă. Ea, practic, nu avea voie să stea în prezența lui Dumnezeu, să asculte Cuvântul lui Dumnezeu și să primească de la Dumnezeu iertarea păcatelor sale. Acest fapt aducea ruina totală și iremediabilă asupra acestei femei deoarece ea era înlăturată până și dinaintea lui Dumnezeu, singurul în care ea putea să mai spere să găsească speranță.

Dragii mei, tabloul care se află acum în fața ochilor dumneavoastră este unul întunecat. Dar el este tabloul realității omului în acestă lume a păcatului. Fiecare dintre noi, chiar dacă nu suferim de o boală similară acestei femei, suntem stricați și impuri datorită păcatelor noastre. Păcatul este o boală perenă și universală a omului. Și boala acesta ne afectează pe fiecare dintre noi după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”Nu este drept nici măcar unul. Nu este nimeni înţelept, nu este nimeni care să-l caute pe Dumnezeu. Toţi au rătăcit, împreună s-au pervertit” (Rom.3,10-12).

Acestă femeie nefericită suntem fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi avem păcate care ne fac să ne fie rușine de persoana noastră și de viața noastră. Și, la rândul nostru, pe fiecare dintre noi, păcatele noastre ne alungă din prezența lui Dumnezeu și ne înrobesc morții și diavolului. Drama sporește și mai mult atunci când, căutând speranță la Dumnezeu, descoperim faptul că majoritatea covârșitoare a Bisericilor Creștine din prezent vin și ne îngroapă orice speranță cu același mesaj al Legii ceremoniale, spunându-ne faptul că cel murdar nu poate să vină la Domnul Isus Cristos tocmai pentru că este prea murdar și necurat pentru curăția Fiului lui Dumnezeu.

Ideea că suntem prea murdari pentru a veni la Domnul Isus Cristos este o minciună venită direct la Satana. Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos ne spune faptul Fiul lui Dumnezeu nu a venit nu pentru cei curați ci tocmai pentru cei murdari după cum citim: ”Cristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi” (1Tim.1,15). Adevărul Evangheliei este acela că Fiul lui Dumnezeu a venit în lumea noastră ca să se murdărească cu murdăria noastră și să ne curățească pe noi cu curățenia lui în ceea ce noi, luteranii, numim ”marele schimb”.

Adevărul este că fiecare dintre noi suntem păcătoși chiar și în calitate de creștini. Nu doar păcătoși, ca și când accidental, din când în când, în viața noastră mai scapă câte un mic păcat. Nicidecum. Suntem niște păcătoși care păcătuim foarte mult și des. Dar ceva este foarte diferit cu noi. Diferit este faptul că noi nu privim la Lege ci privim la Evanghelie. Da! Legea ne spune că suntem impuri și nu avem dreptul să venim înaintea lui Dumnezeu căci, spune Scriptura: ”căci nu poate omul să mă vadă şi să rămână viu”   (Ex.33,20).

Dar Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos ne spune că: ”[atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el” (In.3,16-17). Cristos este aici ca să ne dezbrace de haina noastră mizerabilă a păcatului și să ne îmbrace în haina neprihănirii sale desăvârșite după cum citim: ”Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos” (Gal.3,27).

Evanghelia ne învață faptul că în Botezul nostru, noi am fost puși în Cristos. Evanghelia lui Cristos ne învață faptul că Domnul Isus Cristos însuși vine și ne atinge cu trupul său și cu sângele său atunci când ni se oferă pe sine în Sfânta Euharistiei. Toate acestea ne vorbesc despre faptul că Fiul lui Dumnezeu a venit în lumea noastră ca să ia asupra lui necurăția noastră, păcatul nostru, rușinea noastră și  vinovăția noastră. Și mai mult, prin gura Sfântul Apostol Paul ne spune: ”nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pentru mine” (Gal.2,20)

Dragii mei, Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos ne spune că noi nu trebuie să venim la Dumnezeu pentru salvare pe ascuns, asemenea aceste femei despre care citim: ”apropiindu-se din spate” (Mt.9,20). Noi nu ne mai temem de Dumnezeu cu frica pe care ne-o induce Legea. Ne temem însă de Dumnezeu cu o temere pe care o naște în noi Evanghelia. Acesta este o temere a credinței ci nu o frică a Legii. De aceea, nu facem din păcatele noastre o barieră între noi și Dumnezeu ci mergem înaintea lui Dumnezeu, mărturisindu-ne păcatele noastre, încrezători în cuvântul care spune: ”Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă” (Mt.11,28)

Evanghelia lui Cristos despre vindecare păcatului nostru prin jertfa lui Cristos. Evanghelia ne spune faptul că „prin rănile Lui am fost vindecați” (Is.53,5). Fiul lui Dumnezeu, pentru mine și pentru tine, murdărit de păcatele noastre, sângerând de o sângerare de moarte, a fost alungat dinaintea lui Dumnezeu pentru ca acest sânge al său să vină peste fiecare dintre noi și să ne spele o dată pentru totdeauna de mizeria și impuritatea păcatului nostru. Astfel, sângele acesta ne-a vindecat și nu doar atât, dar ne-a făcut ca din niște gunoaie să fim adevărate bijuterii ale lui Dumnezeu.

De aceea, dragii mei, cu păcatele noastre răstignite pe cruce în Cristos, noi nu vom lăsa niciun fel de barieră pe care diavolul o pune înaintea noastră pentru a ne face să nu venim înaintea lui Dumnezeu. Știm că suntem păcătoși pentru că Evanghelia nu distruge Legea. Dar nu ne mai este frică pentru că suntem păcătoși pentru că Evanghelia ne spune că Dumnezeu, în Cristos, este pentru noi și cu noi, ca să ne spele de păcatul nostru în baia sfânta a Botezului, să ne ierte toate aceste păcate, și să ne hrănească cu trupul și sângele Fiului să pentru ca să se împlinească cuvintele care promit spunând: ”Adevăr, adevăr vă spun că cine ascultă cuvântul meu şi crede în cel care m-a trimis are viaţa veşnică şi nu ajunge la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă” (In.5,24)

Amin