predica pentru Duminica Reformei, 29 10 2023

” 12 Din zilele lui Ioan Botezătorul şi până acum, împărăţia cerurilor este asaltată cu violenţă şi cei violenţi o iau prin forţă. 13 Căci toţi Profeţii şi Legea au profeţit până la Ioan 14 şi, dacă vreţi să admiteţi, el este Ilíe care trebuie să vină. 15 Cine are urechi, să asculte! 16 Cu cine voi compara această generaţie? Este asemenea copiilor care stau în pieţe şi strigă către alţii, zicând: 17 «V-am cântat din fluier, şi n-aţi dansat, v-am cântat de jale, şi n-aţi bocit». 18 Căci a venit Ioan, care nu mănâncă şi nu bea, iar ei spun: «Are diavol». 19 A venit Fiul Omului, care mănâncă şi bea, iar voi spuneţi: «Iată un mâncăcios şi un băutor de vin, prieten cu vameşii şi păcătoşii!». Dar înţelepciunii i s-a dat dreptate după faptele ei”

Dragi frați și surori în Domnul nostru Isus Cristos,

În ce fel de perioadă trăim? Care sunt principalele caracteristici ale prezentului? Se pot spune multe lucruri despre timpul nostru. Dar când îl privim din perspectiva lui Dumnezeu și a celor care cred în Cristos, un lucru iese în evidență. Timpul nostru este un timp al apostaziei, al căderii de la credința creștină - cel puțin în țările occidentale, și mai ales în Europa.

Numărul celor care merg la Biserică scade de la an la an. Practicarea vieții religioase acasă dispare din ce în ce mai mult. Din ce în ce mai mulți oameni consideră că nu mai au nevoie de Legea bună a lui Dumnezeu pentru viața lor. Există o lipsă de credință și de încredere în Dumnezeu. Acesta este cazul în Germania, țara Reformei.

Și aici, în România? Poate că oamenii de aici încă mai fac parte mai des dintr-un corp bisericesc. Și poate că sunt chiar mai conservatori din punct de vedere cultural. Dar oare Sfânta Scriptură îi ghidează în ceea ce trăiesc? Participă ei la Biserică mai des decât de Crăciun și de Paște? Cu siguranță că există grade diferite de apostazie. Dar, în general, avem o concluzie clară. Timpul nostru este un timp al apostaziei, al căderii de la credința creștină.

Peste două zile este Ziua Reformei. Ce se întâmplă cu epoca lui Luther? Evul Mediu târziu a fost, de asemenea, o perioadă de apostazie. Sigur, oamenii erau mult mai pioși. Dar ce credeau ei? Credeau mulți dintre ei ceea ce Dumnezeu a revelat în Cuvântul Său, Biblia? Nu știu în ce măsură a fost o perioadă de nelegiuire. Dar cu siguranță a fost o perioadă de îndreptățire de sine.

Liderii bisericilor învățau și mulți credeau că suntem plăcuți înaintea lui Dumnezeu prin faptele făcute de noi. Se vindeau indulgențe, iar cumpărătorilor li se promitea un număr redus de ani în purgatoriu pentru ei sau pentru cei dragi lor. Exista o lipsă de credință și de încredere în Dumnezeu. Sfintele Scripturi erau foarte puțin cunoscute în rândul clerului și al laicilor. Așa că vedem: Perioada de dinaintea Reformei a fost, de asemenea, o perioadă de apostazie, de cădere de la credință.

Să mergem acum și mai mult în timp. Cum era pe vremea lui Isus? Chiar și vremea lui Isus a fost o vreme de apostazie, de cădere de la credință. Pe vremea lui exista multă îndreptățire de sine și multă nelegiuire. Să ne amintim de îndreptățirea de sine a multor farisei care se credeau superiori celorlalți, pentru că respectau în exterior poruncile lui Dumnezeu. Să nu-l uităm pe regele Irod Antipa, care l-a întemnițat pe Ioan Botezătorul pentru că l-a criticat pentru că a încălcat cea de-a șasea poruncă, pentru că a comis adulter. Mai târziu avea să-l și ucidă pe Ioan. Doar două exemple: Fariseii - îndreptățirea de sine. Irod - nelegiuire.

Putem vedea: Lumea, așa cum este după căderea în păcat, a fost întotdeauna așa și va fi întotdeauna așa: un loc al apostaziei. Un loc al căderii de la adevărata credință.

Dar aceasta nu este întreaga poveste. Aceasta este povestea fără Dumnezeu. Fără ca Dumnezeu să acționeze pentru mântuirea noastră. Fără acțiunea lui Dumnezeu, există doar apostazie și moarte veșnică drept consecință. Dar Dumnezeu a trimis mesageri din nou și din nou pentru a chema înapoi la el lumea apostaziată, adică oamenii care au căzut. El i-a chemat înapoi la el pe oameni în timpul lui Isus, în timpul lui Luther și îi cheamă înapoi chiar și în zilele noastre. Iar atunci când Dumnezeu îi cheamă înapoi prin mesagerii săi, o face întotdeauna în două moduri. Își trimite mesagerii să propovăduiască Legea și Evanghelia.

Ioan Botezătorul reprezintă propovăduirea Legii. Ioan a predicat pocăința, adică întoarcerea la Dumnezeu. Nu vă mai urmați propriile legi, ci Legea veșnică a lui Dumnezeu. Să vă pară rău pentru păcatele voastre. Ioan nu a venit nici să mănânce, nici să bea, ci să postească. Postul poate fi considerat un semn că ne recunoaștem păcatul după cum scrie Paul: ”Prin lege vine recunoașterea păcatelor”. Ioan este ca un copil din piață care cântă o cântare de jale. Un cântec de jale este un cântec de durere. Un cântec care plânge pe cineva care a murit. Noi eram morți în păcatele și fărădelegile noastre. Așa că trebuie să cântăm cântece dureroase. Imnuri de pocăință. Trebuie să ne mărturisim păcatele. Ioan reprezintă propovăduirea Legii.

Și mai este și Isus. El este Mântuitorul din păcat. Dumnezeu L-a trimis ca să moară pentru păcatele noastre pe cruce. Pentru a zdrobi moartea prin învierea Sa. Și, ca atare, el este și cel care reprezintă Evanghelia. Desigur, el a predicat și Legea, dar în primul rând este propovăduitorul Evangheliei. Isus este ca un copil din piață care cântă la flaut. Cântecul acela ar trebui să îi facă pe oameni să danseze. Acesta este un cântec de bucurie. Un cântec de bucurie pentru mântuirea lui Dumnezeu. Un cântec al victoriei. Un cântec care spune: "Mulțumesc lui Dumnezeu”. Isus, Fiul Omului, a venit să mănânce și să bea. Așa cum spunea textul predicii noastre de la sfârșitul săptămânii trecute: Dumnezeu pregătește pentru noi un ospăț de nuntă veșnică. Ce motiv de bucurie!

Ioan și Isus reprezintă propovăduirea Legii și a Evangheliei. Și aceasta este, de asemenea, ceea ce a dus la Reformă. Reformatorii au avut mare grijă ca predicatorii să studieze cu atenție doctrina Scripturilor și să poată împărți în mod corect Legea și Evanghelia, așa cum prescriu Scripturile.

Și de acest lucru este nevoie și astăzi: Predicarea Legii și a Evangheliei, a pocăinței, a iertării și a vieții noi în Cristos. Și dacă există o astfel de predicare credincioasă, dacă Dumnezeu vrea acest lucru, atunci Dumnezeu își va crea ascultători credincioși pentru aceste cuvinte. Să fim astfel de ascultători. Încă de pe acum. Chiar și în acest timp de apostazie. Și fie ca Dumnezeu să alăture mulți alții bisericii Sale. Mult mai mulți care să jelească atunci când aud cântecul de jale, cântecul dureros, acuzația Legii. Mulți care să danseze când aud cântecul vesel al flautului, Evanghelia, mesajul iertării în Cristos.

Când Isus a vorbit despre copiii din piață, a marcat generația sa ca fiind necredincioasă. "Generația aceasta este ca niște copii care stau în piețe și își cheamă colegii de joacă: "Am cântat la flaut pentru voi și nu ați dansat; am cântat un cântec de jale și nu v-ați jelit"." Dar să nu uităm: Au fost unii care au dansat și alții care au jelit. Au fost unii care au ascultat și au crezut în predicarea Legii și a Evangheliei. O spune însuși Isus în ultima frază a lecturii: "Totuși, înțelepciunea este justificată prin faptele ei".

Ce înseamnă acest lucru? "Totuși, înțelepciunea este justificată prin faptele ei". Dumnezeu este adevărata înțelepciune. Isus Cristos este înțelepciunea divină în persoană. Așadar, Isus este justificat prin faptele sale. Isus este legitimat prin faptele sale. Credincioșia lui este dovedită pentru că el produce pocăință și credință în ciuda tuturor apostaziilor. Isus a efectuat pocăința și credința în timpul său. Priviți doar Biserica Primară, formată din evrei și neamuri.

Înțelepciunea a fost justificată prin faptele ei de atunci. Isus a efectuat pocăința și credința în timpul Reformei. Și chiar și în vremea noastră, El realizează pocăința și credința. Prin propovăduirea Legii și a Evangheliei. Înțelepciunea este justificată prin faptele ei. Mulțumim lui Dumnezeu că ne-a acordat pocăință și credință adevărată în Fiul său. Mulțumim lui Dumnezeu că ne-a acordat mântuirea veșnică. Și să ne rugăm ca el să aducă pe mulți alții să jelească împreună cu noi pentru păcatele lor și să se bucure de mântuirea lui Dumnezeu în Cristos. Amin