predica pentru Duminica Tuturor Sfintilor, 5 11 2023

” 1 Văzând mulţimile, [Isus] s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. 2 Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa, zicând: 3 „Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! 4 Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi! 5 Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul! 6 Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura! 7 Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor [afla] milostivire! 8 Fericiţi cei curaţi cu inima, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu! 9 Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu! 10 Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! 11 Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, [minţind], vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. 12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri! Căci aşa i-au persecutat pe profeţii dinaintea voastră.”

Una dintre capelele mele preferate din Țara Sfântă este Dominus Flevit, care înseamnă „Domnul a plâns” în latină. Este un loc mic și destul de plat care se află pe vârful Muntelui Măslinilor, cu vedere la Ierusalim și la Muntele Templului. Ceea ce îl face atât de special pentru mine este că a fost construit în jurul locului în care Isus a privit Ierusalim și a plâns pentru distrugerea lui viitoare, iar pentru a comemora lacrimilor vărsate de Dumnezeu, fiecare dintre cele patru colțuri ale capelei este împodobit cu o piatră amforă lacrimală. Evreii din ziua lui Isus păstrau lacrimile pe care le-au vărsat pentru cei dragi în sticle mici sau amfore pentru a le aminti. Capela Dominus Flevit este împodobită astfel ca o amintire a faptului că Dumnezeu însuși se întristează și plânge, așa cum facem noi și că și Isus a umblat prin această vale a lacrimilor, pe care o numim viață.

Acesta poate fi un mod ciudat de a descrie viața, ca o vale a lacrimilor... totuși, experiența vieții demonstrează că este un nume adecvat. Pentru că această experiență de întristare și durere nu este străină poporului lui Dumnezeu. Astăzi sărbătorim Ziua Tuturor Sfinților și, în timp ce ne bucurăm de toți cei care și-au încheiat viața, plângem trecerea lor la veșnicie și absența pe care o lasă în inimile și viețile noastre. Noi, cei care credem în Isus, suntem sfinții lui Dumnezeu, dar nu suntem imuni la durere, nu-i așa? Cu toate acestea, în această Zi a Tuturor Sfinților, ne bucurăm. Da, bucură-te! Pentru că sigur, viața în aceasta lume este adeseori o „vale a lacrimilor”, dar vine ziua când Dumnezeu ne va șterge lacrimile pentru veci.

Există atât de multe surse de lacrimi în această lume. Astăzi ne gândim în special la durere și doliu în fața morții, dar sunt atât de multe altele. Dureri fizice pentru început. Nervi întinși, spate care doare, artrită și articulații uzate. Există nedreptate, maltratare, persecuție. Cel care este nevinovat și totuși suferă pedeapsa. Cel care face bine dar primește răul. Toate aceste ne pot face cu siguranță să plângem. Și există singurătate și respingere. Ironia dureroasă a lacrimilor vărsate, de cineva înconjurat de oameni, care încă se simte cu totul singur. Chiar și propriile noastre păcate și vinovăția noastră ne pot duce la lacrimi și ne pot provoca agonie.

Și așa cum am spus, poporul lui Dumnezeu nu este imun la asta. După ce cântă cocoșul, Petru plânge cu amar pentru că L-a lepădat de trei ori pe Isus. Psalmistul spune în Psalmul 6:6 ”Sunt obosit de gemetele mele; în fiecare noapte îmi inund patul cu lacrimi; Îmi ud așternutul cu plânsul meu”.

Chiar și în momentele noastre cele mai fericite, există adesea o oarecare tristețe. Să-ți duci fiica la altar și să o dai viitorului soț este un exemplu perfect. Și îmi place să o îmbrățișez pe Megan și pe copii înainte de a părăsi casa noastră, dar cu fiecare îmbrățișare simt o ușoară durere pentru că știu că îi îmbrățișez în cazul în care se întâmplă ceva în timp ce ne despărțim. În această vale a lacrimilor, într-adevăr rare sunt lucrurile clare ale bucuriei. Chiar și promisiunea vieții veșnice și a învierii. Eliberarea de boală și moarte, reîntâlnirea cu cei dragi, toate aceste lucruri sunt ale tale datorită lui Cristos, dar totuși ne întristăm că nu le avem încă.

Ne simțim adesea singuri în tristețea noastră, dar Dumnezeu nu este orb sau surd la plânsul nostru. Domnul îi spune lui Moise din rugul aprins în Exodul 3:7: „Cu siguranță am văzut necazul poporului Meu care este în Egipt și le-am auzit strigătele din cauza slujitorilor lor. Cunosc suferințele lor.” În 1 Samuel 1 „Domnul aude rugăciunea și plânsul amar al Anei cea stearpă.” El este un Dumnezeu care vede durerea poporului Său și le aude strigătul...

Ce lacrimi ai vărsat, ce dureri te-au făcut să-ți ude perna cu plânsul tău, ce ai suferit, ce sau pe cine ai pierdut. Oricare ar fi ei, să știi că Domnul Dumnezeu a văzut lacrimile tale și a auzit strigătul tău, nu ești singur.

Dar Domnul este un Dumnezeu viu și activ, el nu doar veghează și ascultă. În Cristos, El a intrat în valea noastră a durerilor. Isus însuși a experimentat toate necazurile acestei lumi și a plâns și el. El a plâns împreună cu Maria și Marta după moartea lui Lazăr. El a plâns pentru viitoarea distrugere a Ierusalimului. Iar autorul cărții Evrei scrie că, pe măsură ce Isus se roagă pentru oameni, el plânge pentru ei. 5:7 În zilele vieții sale, Isus a făcut rugăciuni și cereri, cu strigăte puternice și cu lacrimi. Isus suferă cu privire la starea, tristețea și întristarea poporului Său, chiar și atunci când mijlocește pentru ei la Tatăl.

Avem un Dumnezeu în Cristos care ne cunoaște suferința și durerea. Am predicat despre asta înainte, dar vă spun că Isus a venit să facă mai mult decât să plângă pur și simplu cu cei întristați; A venit să-ți ia lacrimile! Văduvei din Nain, Isus îi ridică pe fiul ei mort și îi spune să nu plângă. Mulțimii care se plânge de moartea fetiței unui bărbat, el le spune din nou: „Nu plângeți”. Îl batjocoresc pentru o afirmație atât de prezumtivă în fața morții, dar în curând fata este în viață, iar lacrimile lor și ale bietului ei tată au dispărut! Lui Maria Magdalena, în acea dimineață de Paște plângând în grădina din afara mormântului său, Isus vine rostindu-i numele și transformând întristarea ei pentru moartea lui în bucurie... totul datorită învierii!

Într-o zi, Dumnezeul nostru va șterge orice lacrimă, pentru totdeauna. Această lume este o vale a lacrimilor, dar lacrimile ei sunt temporare, la fel ca durerea, suferința și separarea noastră! Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu pentru noi. Ascultă propriile cuvinte ale lui Isus în Ioan 16:22 ”La fel și voi aveți întristare acum, dar Eu vă voi revedea și inimile voastre se vor bucura și nimeni nu vă va lua bucuria de la voi.” Dumnezeu îl folosește pe același om, Apostolul Ioan, pentru a scrie Apocalipsa din care a, citit prima noastră lectură și vine ziua când revelația lui Ioan va fi descoperită și propriilor noștri ochi.

O mulțime uriașă din fiecare neam, Toți sfinții vii și morți, toți albiți în sângele Mielului cu ramuri de palmier și cântări închinându-se lui Cristos. Gata cu moartea, nu va mai fi despărțire de cei dragi care au murit în credință, pentru că suntem cu toții împreună în acea mulțime. Fiul și fiica, soțul și soția, prietenul și familia s-au unit din nou vii și bine. Și nu va fi nicio durere, nicio singurătate! Fara foame! Fără sete!... Fără lacrimi! În ziua aceea, Dumnezeu va șterge pentru totdeauna fiecare lacrimă din ochii noștri.

Astăzi, ne amintim de toți acei creștini care au mers în cer înaintea noastră. Și sărbătorim credincioșia și mila lui Dumnezeu față de cei ale căror lupte și dureri s-au încheiat, ale căror lacrimi s-au terminat. Ei se bucură acum de o realitate pe care nici nu ne putem imagina. Acea realitate va fi și a noastră, pentru a o împărtăși cu ei și cu copiii noștri. Pentru că vine ziua când Dumnezeu va șterge fiecare lacrimă din ochiul tău și ne vom reuni cu frații și surorile noastre în Cristos. 

Amin