predica pentru sărbătoarea epifaniei domnului, 6 01 2023

„¹ După ce s-a născut Isus în Betleémul Iudeii în zilele lui Iród, regele, iată că au ajuns la Ierusalím nişte magi din Răsărit ² şi întrebau, spunând: „Unde este regele [nou]-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm”. ³ Auzind aceasta, regele Iród s-a tulburat şi tot Ierusalímul împreună cu el. ⁴ Adunându-i pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, a căutat [să afle] de la ei unde avea să se nască Cristos. ⁵ Ei i-au spus: „În Betleémul Iudeii, căci aşa este scris de profet: ⁶ «Şi tu, Betleém, pământ al lui Iúda, nicidecum nu eşti cea mai mică dintre cetăţile de seamă ale lui Iúda; căci din tine va ieşi stăpânitorul care va păstori poporul meu, Israél»”. ⁷ Atunci Iród, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul precis când li s-a arătat steaua. ⁸ Şi, trimiţându-i la Betleém, [le-]a spus: „Mergeţi şi informaţi-vă cu exactitate despre copil şi, când îl veţi fi găsit, făceţi-mi cunoscut şi mie ca să merg şi eu să-l ador!”. ⁹ După ce l-au ascultat pe rege, au plecat şi iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra [locului] unde era copilul. ¹⁰ Când au văzut steaua, au fost cuprinşi de o bucurie foarte mare. ¹¹ Şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând [la pământ], l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă. ¹² După ce li s-a revelat în vis să nu se mai întoarcă la Iród, au plecat pe alt drum în ţara lor.”

Sărbătoarea Epifaniei Domnului nostru Isus Cristos este una deosebit de importantă pentru Biserica lui Cristos pentru că acesta vine să ne vorbească despre o învățătură specială pentru întreaga umanitate. Sărbătoarea Epifaniei este despre Dumnezeul cel atotputernic care este Dumnezeul tuturor oamenilor ci nu doar al unui popor anume. Sărbătoarea Epifaniei este despre Dumnezeu care: ”[atât de mult] a iubit lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In.3,16). Sărbătoarea Epifaniei este despre Dumnezeu care iubește întreaga lume ci nu doar un anumit popor, o anumită etnie sau un anumit grup de oameni. Este despre Dumnezeu înaintea căruia ”nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat şi nici femeie” (Gal.3,28) ci, spune Sfântul Apostol Paul: ”toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Cristos Isus” (Gal.3,26).

Epifania este momentul în care misterul lui Dumnezeu este revelat celor despre care Scriptura spune că trăiau în valea umbrei morții, adică în robia păcatului, a morții și a diavolului, după cum citim: ”El ne-a făcut cunoscut misterul voinţei sale după placul lui pe care l-a hotărât de mai înainte în el” (Ef.1,9). Misterul acesta este Fiul lui Dumnezeu care coboară în valea umbrei morții, în lumea păcatului și pe domeniul diavolului, ca să fie ”Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (In.1,29).

Epifania este despre Dumnezeu care iubește lumea întreagă fără nici un fel de excepție. Este despre Dumnezeu care vine în Fiul Său, Domnul nostru Isus Cristos, să ne spună faptul că, indiferent din ce popor facem parte, indiferent ce limbă vorbim, indiferent din ce etnie facem parte, indiferent din ce grup social sau familie facem parte, indiferent unde ne duce viața pe acest pământ, noi, toți cei care credem în promisiunea Evangheliei, fără nici o excepție: ”suntem fii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Cristos” (Rom.8,17).

Acești câțiva înțelepți de la Răsărit - poate trei, poate mai mulți, poate veniți de aproape sau din zările îndepărtate - sunt niște păgâni cărora Dumnezeu însuși, prin Cuvântul său devenit trup, le descoperă acest mister al mântuirii păcătoșilor din robia păcatului, a morții și a diavolului. Misterul acesta este că neamurile păgâne sunt parte a planului de mântuire împreună cu poporul evreu. Dar nu ca și când neamurile ar fi circumcise și incluse în poporul evreu ci în sensul în care Fiul lui Dumnezeu coboară în lumea noastră, devine unul ca noi, și prin jertfa sa distruge toate zidurile și barierele pe care păcatul le-a ridicat în acestă lume.

Epifania este despre Fiul lui Dumnezeu coboară în lumea noastră, devine unul ca noi, și prin jertfa sa, el devine Noul Templu a lui Dumnezeu, un templu nu doar pentru evrei ci pentru toți aceia care, prin credință în promisiunile Evangheliei, vin și se roagă spunând: ”Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!” (Lc.18,13). În Cristos, zidul care despărțea poporul evreu de neamuri este dărâmat definitiv, așa cum, în Cristos, Templul de la Ierusalim este dărâmat definitiv. De ce? Pentru că în Cristos, Dumnezeu este Tatăl tuturor oamenilor ci nu doar a celor ce sunt parte a poporului evreu și care se roagă în Ierusalim.

În Cristos, Dumnezeu devine Tatăl tuturor acelora care au ”fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea [lui] pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă” (Rom.6,4). În Cristos, Dumenzeu devine Tatăl tuturor acelora despre care Sfântul Apostol Paul spune astfel: ”în el aţi fost circumcişi, dar nu cu o circumcízie făcută de mână omenească, ci prin dezbrăcarea de trupul de carne, prin circumcízia lui Cristos. Înmormântaţi fiind împreună cu el prin Botez, aţi şi fost înviaţi, prin credinţă, împreună cu el” (Col.2,11-12).

Am spus la începutul predicii că Epifania este o sărbătoare care vine să ne vorbească despre o învățătură specială. De fapt, Epifania ne vorbește despre ceva ce nu era deloc nou ci doar ceva ce Dumnezeu reamintește omului pentru că omul uitase. Deși este corect să afirmăm faptul că Vechiul Testament a fost o parțială revelație a lui Dumnezeu, nu vom spune niciodată că el nu a conținut Evanghelia lui Cristos. Cuvântul lui Dumnezeu întotdeauna a proclamat faptul că mântuirea se va realiza printr-un Răscumpărător ci nu prin efortul uman de a împlini Legea.

Patriarhii și profeții împreună cu toți Sfinții Vechiului Testament au privit în viitor, prin credința în promisiunea lui Dumnezeu spre Mesia, Unsul lui Dumnezeu care avea să facă ispășire pentru toate păcatele prin sângele său după cum Legea cere jertfa de sânge pentru păcat. Patriarhii și profeții împreună cu toți Sfinții Vechiului Testament au privit mereu în viitor, prin credința, la momentul în care Dumnezeu va trimite acestei lumi pe ”Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (In.1,29).

De asemenea, Patriarhii și profeții împreună cu toți Sfinții Vechiului Testament au știut faptul că și neamurile vor fi mântuite prin Mesia. Ei aveau deja experiența păgânilor care au gustat din îndurarea lui Dumnezeu. Era Rut moabita; era Bathsheba; erau Ietro, socrul lui Moise, și Sefora, soția lui Moise; era acolo curva Rahab și nu puțini alții asemenea lor. Acești oameni nu erau parte a poporului evreu prin naștere, însă, prin credința în promisiunile lui Dumnezeu, ei au devenit parte a poporului evreu, așteptând împlinirea promisiunilor în care au crezut.

Și tocmai despre acesta este vorba în Sărbătoarea Epifaniei. Despre Dumnezeu care își împlinește promisiunile față de toți oamenii, față de toți descendenții lui Adam cărora le-a făcut promisiunea care spune: ”duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei. Acesta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdobi călcâiul” (Gen.3,15). Epifania este despre faptul că cel care va zdrobi capul Satanei este aici, este în mijlocul nostru, al tuturora.

Sărbătoarea Epifaniei vine și ne vorbește despre Cristos ca unul venit între noi, printre noi și în noi. Despre Cristos care este Mântuitorul nostru veșnic. Nu doar ”regele [nou]-născut al iudeilor” (Mt.2,2) ci pe cel pe care Dumnezeu însuși l-a așezat ”pe tronul gloriei sale” (Mt.26,31) pentru că în fața lui: ”se va pleca tot genunchiul şi orice limbă îl va mărturisi pe Dumnezeu” (Rom.14,11) după cum citim: ”Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Cristos, ca să fie Domn şi peste morţi, şi peste vii” (Rom.14,9)

Domnia lui Cristos dăinuie pentru totdeauna. El nu este doar Regele evreilor ci este Regele tuturor oamenilor, dar mai ales al tuturor acelora care cred în El. Iată taina de nepătruns a lui Cristos, aceea pe care Dumnezeu – cel care a creat toate lucrurile - a ascuns-o timp de veacuri și pe care, la împlinirea timpului, a făcut-o cunoscută unor străini păgâni veniți de la marginile pământului pentru ca, prin credință, să se închine Regelui lumii.

Acum, noi cunoaștem cu toții acestă taină a mântuirii noastre din robia păcatului, a morții și a diavolului. O știm din Evanghelie și în această promisiune a Evangheliei ne punem cu toții întreaga noastră credință și speranță asemenea Patriarhiilor și profeților împreună cu toți sfinții Vechiului Testament; asemenea Sfinților Apostoli împreună cu toți sfinții Noului Testament; asemenea sfinților Bisericii Apostolice și a Bisericii Post-Apostolice; asemenea sfinților Bisericii Lutherane din Secolul al XVI-lea și asemenea sfinților lui Cristos din toate locurile și din toate timpurile.

De aceea, dragii mei, noi nu venim la Dumnezeu cu pălăria în mână ca niște cetățeni de mâna a doua sau ca niște cerșetori nesiguri de cum vom fi primiți și tratați. Din contră, noi, cei îmbrăcați în Cristos în Botezul nostru, venim înaintea lui Dumnezeu ca cei pe care El i-a considerat vrednici de jertfa Fiului Său; ca Mireasa imaculată, adorată și onorată în ceruri; ca adevărați ”moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Cristos” (Rom.8,17).

Amin