predica pentru duminica Judica, a cincea duminică din post, 17 03 2024

”46Cine dintre voi mă poate acuza de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu mă credeţi? 47Cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; pentru aceasta voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu”. 48Iudeii au răspuns şi i-au zis: „Nu spunem noi bine că eşti samaritean şi că ai diavol?”. 49Isus a răspuns: „Eu nu am diavol, dar îl cinstesc pe Tatăl meu, iar voi nu mă cinstiţi pe mine. 50Totuşi, eu nu caut gloria mea; este cineva care o caută şi care judecă. 51Adevăr, adevăr vă spun: dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”. 52Iudeii i-au spus: „Acum ştim că ai diavol! Abrahám a murit; profeţii de asemenea, iar tu spui: «Dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci». 53Oare eşti tu mai mare decât părintele nostru Abrahám, care a murit? Şi profeţii au murit. Cine te crezi?”. 54Isus a răspuns: „Dacă eu mă glorific pe mine, gloria mea nu este nimic. Tatăl meu este cel care mă glorifică, el, despre care voi spuneţi: «Este Dumnezeul nostru». 55Dar voi nu l-aţi cunoscut; însă eu îl cunosc şi, dacă aş spune că nu-l cunosc, aş fi asemenea vouă, un mincinos. Însă îl cunosc şi păstrez cuvântul lui. 56Abrahám, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea. A văzut-o şi s-a bucurat”. 57Atunci iudeii i-au spus: „Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Abrahám?”. 58Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mai înainte de a fi fost Abrahám, eu sunt” 59Atunci ei au luat pietre ca să arunce în el. Dar el s-a ascuns şi a plecat din templu”

Până la finalul istoriei acestei lumi, Biserica ne învață faptul că orice creștin este chemat să înfrunte realitatea tristă în care trăiește lumea acesta înrobită păcatului, morții și diavolului. Despre acest lucru ne vorbește Sfântul Apostol Ioan atunci când spune: ”Ştim că suntem de la Dumnezeu şi că lumea întreagă zace sub [puterea] Celui Rău” (1In.5.19). Tot Sfântul Apostol Ioan, ne vorbește despre coborârea Fiului lui Dumnezeu în lumea aceasta afirmând astfel: ”a venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit” (In.1,11). Iar mai apoi, citim astfel: ”lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele” (In.3,19)

Biserica noastră mărturisește învățătura care spune faptul că Domnul Isus Cristos a murit pentru păcatele întregii lumi, însă, în același timp, Biserica noastră predă învățătura conform căreia nu toți vor fi mântuiți. Dar acest lucru nu se întâmplă ca și când Dumnezeu nu ar vrea mântuirea tuturor oamenilor după cum citim: ”[atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In.3,16) ci pentru că acești oameni care vor pieri au respins promisiunea iertării păcatelor oferită de către Dumnezeu pentru falsele promisiuni ale acestei lumi păcătoase.

Pe tot parcursul Evangheliei citim despre modul plin de iubire în care Fiul lui Dumnezeu s-a apropiat de oameni pentru ai face părtași la binecuvântarea mântuirii. Cu foarte puține excepții, reacția fariseilor a fost cea descrisă în cuvintele care spun: ”ei au luat pietre ca să arunce în el” (In.8,59). Așa au stat lucrurile atunci, la fel stau lucrurile și astăzi cu Biserica lui Cristos. Trăim astăzi un moment istoric ciudat. Vedem o lume care vorbește din ce în ce mai mult despre dragoste și libertate în timp ce ostilitatea împotriva Bisericii este mai mare ca oricând, creștinul fiind acuzat cu cuvintele: ”Nu spunem noi bine că eşti samaritean şi că ai diavol?” (In.8,48).

Sfântul Apostol Ioan ne spune astfel în Evanghelia sa: ”Dacă lumea vă urăşte, să ştiţi că pe mine m-a urât înainte de voi! Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ceea ce îi este propriu, dar pentru că nu sunteţi din lume, ci eu v-am ales din lume, pentru aceasta vă urăşte lumea. Amintiţi-vă cuvântul pe care vi l-am spus: «Nu este sclavul mai mare decât stăpânul său»! Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi; dacă au păzit cuvântul meu, îl vor păzi şi pe al vostru.” (In.15,18-20). 

Cuvintele Domnului nostru Isus Cristos ne spun faptul că adevăratul creștin nu va putea avea niciodată parte de ceea ce este bun în ambele Împărății, Împărăția acestei lumi și împărăția lui Dumnezeu. Omul nu poate să trăiască în același timp și în întuneric și în lumină și să iubească în același timp și întunericul și lumina după cum citim: ”Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul, iar pe celălalt îl va dispreţui.” (Mt.6,24).

Creștinismul este o stare de fapt care vine mereu cu un cost. Creștinismul nu reprezintă o chemare la o viață de belșug, de triumf sau de prestigiu. Din contră, creștinismul a fost, este și va fii o chemare la o viață de sacrificiu după cum citim: ”Nu este sclavul mai mare decât stăpânul său»! Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi; dacă au păzit cuvântul meu, îl vor păzi şi pe al vostru.” (In.15,20). Apoi, Domnnul Isus Cristos spune: ”dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze!” (Mt.16,24)

În pericopa din această Duminică, Domnul Isus Cristos spune astfel: ”V-am spus că veţi muri în păcatele voastre pentru că dacă nu veţi crede că eu sunt, veţi muri în păcatele voastre” (In.8,24). La confuzia pe care o manifestau fariseii, Cristos răspunde astfel: ”Când îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că eu sunt şi că nu fac nimic de la mine, ci vorbesc ceea ce m-a învăţat Tatăl.” (In.8,28). Ia la final le spune astfel: ”adevăr, adevăr vă spun: mai înainte de a fi fost Abrahám, eu sunt” (In.8,58).

Toate aceste cuvinre vin să ne spună faptul că Isus Cristos este acela care se denumește pe sine: ”ἐγὼ εἰμί” sau ”eu sunt cel care sunt”. Domnul Isus Cristos este Yehova, Dumnezeu lui Avraam, Isaac și Iacov, Dumnezeu care i-a vorbit lui Moise și l-a scos pe Israel din sclavia Egiptului. Domnul Isus Cristos este Yehova care vine în mijlocul nostru, ca unul dintre noi, pentru ca, spune Apostolul Ioan: ”după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică” (In.3,14-15).

Pentru că Domnul Isus Cristos le-a proclamat acest mesaj mântuitor al Evangheliei, fariseii au ridicat pietre pentru al ucide pe Fiul lui Dumnezeu. Fariseii au perceput Evanghelia ca pe o insultă personală deoarece aceștia doreau să aibă parte de ceea ce este mai bun din ambele lumi. Ei nu doreau să admită faptul că sunt niște păcătoși nevrednici care au nevoie de o mântuire exterioară lor după cum citim: ”Noi suntem descendenţă a lui Abrahám şi n-am fost niciodată sclavii nimănui” (In.8,33).

Faptul că acești oameni au nevoie de salvare este de necontestat. Ce bucurie trebuie să existe în crimă? Ce siguranță pot avea cei care curvesc? Ce fel de pace poate exista printre cei violenți? Nu putem avea ce e mai bun din ambele lumi, pentru că, în realitate, nu există ce e mai bun în această lume înrobită păcatului. Plăcerile oferite de păcat sunt o minciună. Ele nu durează și nici nu satisfac. Insistând să afirmăm faptul că nu este rușinos ceea ce este rușinos nu înlătură niciodată durerea. Negarea unui păcat pe care l-ai comis sau justificarea față de tine însuți nu înlătură sentimentul vinovăției, neliniștea regretului și nici povara neîncrederii între cei dragi.

De aceea Domnul Isus Cristos ne spune: ”Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera” (In.8,31-32). Pentru că el este Dumnezeu care vine să ne spună Adevărul. Adevărul despre noi înșine. Și tot el este acela care vine să ne ofere mântuirea. Nu o alternativă de mântuire și unica soluție de mântuire care există. O mântuire care nu vine din noi ci din afara noastră. O mântuire care vine în promisiunea Evangheliei. O mântuire durabilă care ne eliberează din robia păcatului, a morții și a diavolului și ne repune în lumina comuniunii cu Dumnezeu ca fii și fiice în Cristos. 

Dar, așa cum a fost pe timpul lui Isus, așa vedem că se întâmplă și astăzi. Lumea urăște Cuvântul lui Dumnezeu pentru că această Cuvânt nu este despre ei ca niște oameni de ispravă ci despre ei ca păcătoși, ca niște robi, care au nevoie de o eliberare pe care ei nu o pot lucra. Lumea urăște Evanghelia pentru că Evanghelia este despre Dumnezeu care ne mântuiește din neputințele noastre iar lumea este prea mândră ca să accepte așa ceva. 

Dacă lumea ne urăște pentru mesajul Evangheliei pe care noi îl predicăm, atunci așa să fie. Domnul Isus Cristos spune clar: ”dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră? El, care nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toţi, cum nu ne va dărui toate împreună cu el? Cine va aduce acuză împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care justifică! Cine îi va condamna? Cristos Isus, care a murit, dar, mai mult, a şi înviat, care este la dreapta lui Dumnezeu, intervine pentru noi” (Rom.8,31-34)

Amin.