predica pentru Vinerea Bună, 29 03 2024

Cristos, Domnul nostru, Păstorul cel blând care nu o condamnă pe femeia prinsă în adulter, care intră în Ierusalim pe mânzul unui măgar, care îi primește pe copii, pe vameși și pe păcătoși, în ziua pe care noi o numim Vinerea Bună, îl descoperim fiind victima trădării, a acuzațiilor false și a unor judecătorilor corupți de ambiții lumești. Cel care l-a vindecat pe Malchus, cel care a alungat demonii și care l-a salvat de la moarte pe servitorul centurionului, este adus de conspiratori la Golgota pentru a fi răstignit. Acest eveniment nu este doar o simplă coincidență.

Șarpele din vechime, Satana, cel care este numit de Scriptură ca fiind tatăl minciunii, prințul acestei lumi care a amăgit-o pe Eva în Grădina Edenului și a adus întreaga omenire în robia păcatului și a morții, a primit de la Dumnezeu o profeție care i-a vorbit direct despre faptul că minciuna lui mortală nu va dura veșnic. Urmașul Evei, cel care va avea să se nască din ”sămânța femeii” va pune capăt acestei nemiloase robii în care diavolul a tras întreaga umanitate după cum citim: ”Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei. Acesta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul” (Gen.3,15).

Acolo, la Golgota, se întâmplă împlinirea acestei promisiuni. Acolo, Cristos și Satana sunt zdrobiți. Cuiul crucii care zdrobește călcâiul sămânței femeii, este cel care zdrobește capul diavolului. Dar există o foarte mare deosebire între zdrobirea lui Cristos și zdrobirea diavolului. Diferența este că zdrobirea călcâiului lui Cristos este spre învierea sa și spre victoria sa asupra păcatului, a morții și a diavolului, pe când zdrobirea capului lui Satana este spre distrugerea lui totală și veșnică. Crucea pune capăt oricăror pretenții pe care diavolul le are asupra acestei lumi. 

Cu doar câteva ore înaintea răstignirii, Scriptura ne revelează cuvintele lui Ponțiu Pilat care spun: ”ecce homo” sau ”iată omul” (In.19,5). Cuvintele acestea sunt urmate de afirmația Scripturii care spune: ”Când l-au văzut, arhiereii şi servitorii au strigat: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!” (In.19,6). Strigătul acesta nu este unul omenesc. Este un strigăt demonic plin de ură la adresa lui Dumnezeu. El este strigătul de agonie a diavolului care crede că prin uciderea ”sămânței femeii”, promisiunea făcută de către Dumnezeu lui Adam și Evei va fi zădărnicită. 

Însă noi, cei despre care Scriptura spune: ”poporul care umbla în întuneric” respectiv: ”cei care locuiau în ţinutul umbrei morţii” (Is.9,1), noi il privim pe acest om născut din Fecioara Maria și ne bucurăm de acest Om pentru că, prin acest Om, spune Scriptura: ”a strălucit o lumină” (Is.9,1), o lumină despre care Sfântul Apostol spune: ”În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor, iar lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o” (In.1,4-5).

Omul acesta s-a făcut păstrător al Legii în numele nostru. El a făcut ceea ce ar fi trebuit noi să facem noi. Și acest Om va permite ca Pilat, diavolul, preoții evrei și soldații romani să-i facă tot ceea ce Legea ar fi trebuit să ne facă nouă în acel loc de la Golgota. ”Ecce homo” despre care Scriptura spune: ”era străpuns pentru nelegiuirile noastre, lovit pentru păcatele noastre. Pedeapsa care ne aducea pacea era asupra lui. Prin rănile lui noi suntem vindecaţi.” (Is.53,5). Este omul care moare ucis pentru crimele noastre, pentru vina noastră. Omul care moare de moartea noastră pentru moartea noastră în păcat.

Chiar dacă poporul evreu l-au respins pe acest om cu cuvintele: ”nu avem alt rege decât pe Cézar” (In.19,15), nouă nu ne este rușine să îl numim pe cel care atârnă mort pe cruce ca fiind regele nostru. Este o imagine a rușinii pentru omul acesta care atârnă mort pe cruce este încoronat cu o coroană de spini scăldată în propriul sânge. Însă noi credem și îl proclamăm pe acest ”om al durerii, cunoscător al suferinţei, de care îţi ascunzi faţa”  (Is.53,3) ca fiind Regele nostru, răscumpărarea noastră și Dumnezeul nostru.

Pilat bate în crucea lui Cristos acuzația: "Isus din Nazaret, Regele Iudeilor." Aceasta este ceea ce reprezintă INRI. Pilat a scris-o ca pe o insultă în ebraică, greacă și latină pentru că vrea ca toți să o înțeleagă. El știa că liderii evrei erau invidioși pe Isus și a vrut să arate cât de meschini erau, deoarece era evident că Isus nu era o amenințare pentru Cezar. Ceea ce dorea Pilat să arate era cât de lipsită de sens era religia acesta proclamată de evrei. El dorea doar să își bată joc de ei însă ceea ce el proclama cu acesta inscripție era adevărul.

Isus din Nazaret este cu adevărat Regele Iudeilor și nu doar a lor. Este Regele care, prin jertfa sa pe cruce își extinde autoritatea asupra întregii lumi deoarece sângele cu care el a împroșcat crucea este jertfa bineplăcută lui Dumnezeu prin care răscumpără întreaga omenire din robia morții, a păcatului și a diavolului. Noi credem asta! Și noi știm asta! Deși el este: ”dispreţuit şi refuzat de oameni” (Is.53,3) noi știm și credem că el este Fiul lui David și Dumnezeu lui David și că împărăția sa se extinde până la capătul lumii. 

El este cel despre care noi credem și mărturisim că este Omul nostru. Dumnezeu cu noi și pentru noi. El este Regele nostru, a acelora despre care Paul spune: ”voi eraţi morţi din cauza greşelilor şi a păcatelor voastre” (Ef.2,1). El este Răscumpărătorul celor neînsemnați, celor slabi, celor dintre neamurile idolatre, într-un cuvânt, al tuturor celor păcătoși. El este cel care vine între noi, ca unul dintre noi, ca un Fiu al Omului, ca să ia asupra sa păcatele omului și să moară de moartea omului. Pentru ca, prin învierea sa, Fiul lui Dumnezeu să facă din noi, prin adopție, fiii și fiicele lui Dumnezeu.

El este Dumnezeu care vine la noi în forma de om pentru ca să ne întoarcă înapoi la Tatăl nostru, spălând păcatul nostru în sângele său și îmbrăcându-ne în haina dreptății sale. El vine ca prin moartea sa să aducă viață acolo unde era moarte. El vine să transforme locul execuției și al morții într-o grădină a vieții unde să fie ținut banchetul mântuirii noastre și într-un izvor al vieții veșnice. 

Asta este ceea ce noi venerăm, nu lemnul, nu simbolul. Noi îl venerăm și îl adorăm pe Cristos, Dumnezeu-omul și Regele nostru. El, cel care a atârnat pe cruce, este mântuirea întregii lumi. Pilat spune "iată" și noi privim. Și privind la Cristos, ne închinăm lui Cristos. Îl adorăm pe Cristos. Îl venerăm pe Cristos. Ne bucurăm de Cristos. Aceasta deoarece vrăjmașul cel străvechi al omului a fost ucis acolo la cruce de moartea lui Cristos. Craniul diavolului a fost zdrobit pentru totdeauna. Călcâiul Dumnezeului întrupat, a fost bătut în cuie și zdrobit pentru noi. Dacă însă pentru diavol, acesta a fost sfârșitul, pentru noi, cei care credem în Cristos, acesta este începutul. Un început care începe în Duminica Învierii, trei zile de acum înainte.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!