Viata lui Martin Luther, de la Eisleben la Wittenberg (1483-1512)

posted Sep 28, 2015, 4:10 AM by Concordia Lutherana Confesionala Martin Luther   [ updated Oct 9, 2015, 5:45 AM ]
Acest articol reprezinta partea a doua a ciclului de articole dedicat zilei Reformei Protestante (31 octrombrie). Daca in primul articol (accesibil la linkul: http://www.bisericalutherana.ro/reforma-protestanta-500/introducereincontextulreformeiprotestantedinsecolulalxvi-lea) am facut cunostinta cu contextul in care a aparut Reforma Protestanta, eseul prezent ne va purta prin istoria vietii marelui reformator Martin Luther incepand de la nasterea acestuia si pana cand, in providenta lui Dumnezeu, devine profesor de teologie la Universitatea din Wittenberg, acoperind perioada istorica dintre anii 1483 si 1512.

Asa cum am vazut in articolul anterior , la finalul Secolului al XV-lea, Europa era un spatiu complet diferit fata de ceea ce vedem astazi. Un spatiu al dezolarii si al epidemiilor, un spatiu in care ciuma sau alte boli puteau sa ucida un intreg oras in doar cateva zile, o regiune in care doar putini copii reuseau sa supravietuiasca mai mult de cinci ani. In aceasta lume a intunericului exista o singura consolare, Biserica si mantuirea pe care aceasta o promitea omului. Aceasta promisiune a facut in Evul Mediu ca Biserica sa devina cea mai puternica institutie din lume, mai bogata de cat ne putem imagina, mai puternica decat regii si imparatii lumii dar, in acelasi timp, tiranica si corupta. O putere care avea sa fie sfidata si infruntata de un singur om, un om care, mai mult ca oricare altul, este creditat ca fiind cel care a dat startul la cea mai mare trezire spirituala de la Cincizecime si pana in prezent, eveniment care, din punct de vedere istoric este cunoscut drept Reforma Protestanta din Germania.

Este foarte greu sa vorbesti astazi despre istoria Europei, in mod special, dar si a lumii in general, fara sa se faca referire la marele reformator german din Secolul al XVI-lea. Dr. Martin Luther a fost un teolog si scriitor extrem de prolific iar gandirea lui, in mod special cea referitoare la mantuirea numai prin credinta, a influentat in mod radical si ireversibil istoria Europei de Apus dar si a altor zone importante ale lumii. Ideea conform caruia omul trebuie sa fie liber in ceea ce crede si ca fiecare om este pretios in ochii lui Dumnezeu sunt lucruri pentru care acest om simplu a ajuns sa infrunte, de unul singur, cea mai mare putere politico-sociala din vremea lui. Martin Luther, pe drept, poate sa fie creditat ca fiind responsabil de cea mai mare emancipare cunoscuta vreodata in istorie. A fost cel care s-a opus Bisericii Romano-Catolice, aceasta imensa, impenetrabila si imbatabila institutie a Evului Mediu si a cerut ca dreptul lui divin de a fi liber in a urma invatatura lui Dumnezeu sa ii fie respectat. Istoria nu are decat cateva exemple de oameni care au infruntat pe cei “atotputernici” din vremea lor si una dinte aceste povesti o veti putea citii sub forma unui serial de-alungul urmatoarelor saptamani, pana la 31 octombrie cand vom sarbatori impreuna implinirea a patru sute noua zeci si opt de ani de la nasterea Reformei Protestante.

Viata lui Martin Luther, vazuta din exterior a fost una extrem de simpla gravitand in jurul teritoriilor numite Turingia si Wittemberg din landul Saxonia, Germania. Doar cateva calatorii l-au dus pe marele reformator german afara din aceasta regiune aflata la estul Sfantului Imperiu Roman. In toata aceasta perioada orizontul istoriei s-a schimbat radical in Europa in mod special sub influenta umanismului. Prezentul era dominat de figurile importante ale marilor imparati Maximilian I si Carol al V-lea, al papilor Leon al X-lea, Clement al VII-lea si Paul al III-lea dar si de numele unor mari oameni de arta sau oameni de stiinta precum Raphael, Michelangelor, Durer, Copernic si Paracelsus. Cu toate acestea, cel putin in prima parte a vietii, Martin Luther nu a fost impactat de aceste schimbari majore deoarece, limitat la imprejurimile sale natale, reformatorul a crescut ca un copil tipic din Evul Mediu Tarziu.

Martin Luther s-a nascut la Eisleben in ziua de 11 Noiembrie 1483 fiind, probabil, cel mai mare dintre cei noua copii ai lui Hans si Margarethe Luther. A fost botezat in cea de a doua zi de viata primindu-si numele de la sfantul care patrona ziua respectiva, exact asa cum era obiceiul in acea perioada istorica. Dat fiind ca oportunitatile de afaceri erau limitate in Eisleben, la doar cateva luni de la nasterea lui Martin, familia lui s-a mutat in orasul Mansfeld, o adevarata metropola a regiunii Turingia. Aici, datorita harniciei si seriozitatii, Hans Luther ajunge sa devina coproprietar al unor mine de cupru si a unor topitorii lucru care duce la o crestere a calitatii vieti pentru familia Luther. Cu toate acestea, viata lor nu a fost una imbelsugata iar Margarethe Luther continua sa adune lemne din padure si sa le vanda pentru a aduce un plus de resurse la veniturile familiei.

Sub influenta societatii in care traiau, Hans si Margarethe Luther aveau o serie de principii foarte stricte dar, asa cum spuneam, des intalnite in vremea respectiva. Este deja foarte cunoascut faptul ca Martin s-a lovit deseori de duritatea cu care parintii sai isi educau copiii. Nu de putine ori acestia isi pedepseau pruncii folosind metode violente. Martin Luther, sub atenta calauzire a mamei sale a imbratisat invatatura Bisericii Romano-Catolice iar copilaria i-a fost marcata de multe dintre viziunile superstitioase ale vietii crestine din Evul Mediu. Cu toate acestea, reformatorul a aratat intotdeauna respect pentru parintii sai.

Incepand cu anul 1490, timp de sapte ani, Martin Luther a studiat la scoala din Mansfeld iar incepand in anul 1497, tatal sau l-a trimis sa studieze la Magdeburg. Aici, tanarul Martin a avut parte de o viata foarte dura si plina de privatiuni. A fost gazduit de “fratii vietii in comun”, o organizatie cu origini in Olanda. Dupa doar un an, Martin Luther s-a mutat la scoala parohiala Sfantul Gheorge din Eisenach. In primavara anului 1501, Martin Luther s-a inscris la Universitatea din Erfurt. Aici a experimentat o viata care se apropia enorm de mult de ceea ce caracteriza viata monahala din perioada respectiva. A studiat artele liberale, studii care erau necesare pentru oricine dorea sa devina avocat, medic sau teolog. Dupa patru ani de eforturi a absolvit  cu rezultate maxime. In anul 1505 a primit diploma de Master obtinand a doua medie din Universitate. Urmand dorinta tatalui sau, Martin Luther incepe sa studieze dreptul. A urmat o scurta perioada in care viata lui Martin Luther a impletit momente de seriozitate cu momente de rebeliune specifica varstei sale.

In anul 1505 ciuma avea sa loveasca nemilos orasul Erfurt. Epidemia a supus orasul fricii unei morti iminente si a umplut stazile de cadavre abandonate la voia intamplarii. Ideea unei pedepse venite din partea lui Dumnezeu incepea sa domine mintile tuturor oamenilor mai ales ca, de la o zi la alta, mortea lua tot mai multi dintre ei. Groaza era cu atat mai mare cu cat in ultima suta de ani, ciuma a ucis aproape o treime din populatia Europei. Aceste ecouri morbide reveneau acum in sufletul locuitorilor Turingiei. De data aceasta, epidemia de ciuma il afecta in mod direct pe Martin Luther. Trei dintre prietenii sai au fost rapusi de boala. Astfel, evenimentele succedate cu o mare iuteala l-au pus pe viitorul reformator fata in fata cu mania lui Dumnezeu, cu judecata Acestuia si cu perspectiva unei vesnicii traite sub condamnare. In mod providential, viata lui Martin Luther a fost crutata.

Data de 2 iulie 1505 avea sa se transforme intr-unul dintre marile repere ale vietii lui Martin Luther dar si a istoriei Reformei Protestante din Germania devenind astfel vestita in intreaga lume crestina. Aflat pe drumul dintre casa parinteasca si Erfurt, Martin Luther, acum in varsta de 23 de ani, a fost prins in mijlocul unei furtuni violente. Evenimentul l-a afectat extrem de mult in mod special datorita faptul ca tanarul a fost convins ca nu o sa supravietuiasca. I-a promis Sfintei Ana ca se va calugari daca viata lui va fi crutata. Acest eveniment nu a fost un simplu atac de panica. Martin Luther a fost practic transformat prin intermediul acestui eveniment. Gandirea lui si atitudinea lui a devenit, brusc, alta. Viata lui Martin Luther a fost inundata de constiinta spirituala si de nevoia de a trai dupa voia lui Dumnezeu. Viitorul reformator a inteles pe deplin nevoia de a se impaca cu Creatorul sau si de a duce o viata devotata acestuia. Acesta poate fi considerat, fara ezitate, momentul de convertire interioara a lui Martin Luther, o convertire care, la un moment dat, a fost comparata cu convertirea Sfantului Apostol Pavel pe drumul catre Damasc.

In consecinta, la doar doua saptamani de la momentul furtunii, la 17 iulie 1505, Martin Luther, in ciuda opozitiei intampinate in randul familiei si a prietenilor, a devenit calugar intr-o manastire apartinand Ordinului Augustinian din Erfurt. Hans Luther a fost extrem de revoltat datorita deciziei fiului sau si acest lucru a dat nastere unui conflict care a arunca o umbra peste relatia tata-fiu pentru mai bine de doua zeci de ani.

In primul an trait in calitate de calugar, Martin Luther a trecut prin stadiul de “novice”. In aceasta perioada s-a familiarizat cu normele si reglementarile vietii monahale si s-a supus unui intens studiu al Sfintelor Scripturi. Cu toate acestea, Martin Luther nu a reusit sa atinga nici pe departe pacea interioara pe care si-o dorea. Era devotat meditatiei, rugaciunii si descoperirii mantuirii. De sapte ori pe zi participa la Sfanta Liturghie, inclusiv in mijlocul noptii. Privatiunile erau imense. Manca foarte putin, vorbea retinut doar in anumite momente in care acest lucru era permis si se imbraca in cel mai rudimentar mod. Ordinul Augustinienilor era foarte cunoscut pentru severitatea cu care se raportau la viata monastica. Cu toate ca a cautat sa indeplineasca toate cerintele care i se impuneau, Martin Luther nu a gasit pace ci, mai degraba, suferinta lui spirituala s-a agravat. Astfel, nu este de mirare ca tanarul calugar s-a aruncat in cel mai sever tip de asceza, acceptand sa manance foarte putin si rar, dormind foarte putin, spovedindu-se si rugandu-se in cea mai mare parte a timpului. Luther credea la acel moment ca imitand patimile Mantuitorului si pedepsindu-si trupul va castiga lupta cu dorintele carnale care il puneau in opozitie cu Dumnezeu. Martin Luther, din pacate pentru sufletul sau, se indeparta din ce in ce mai mult de ceea ce el cauta si simtea acest lucru din ce in ce mai acut. Privind la un Dumnezeu drept si atotputernic caruia nu reusea sub nici o forma sa ii intre in voie si sa ii indeplineasca cerintele, anxietatea lui Luther a devenit atat de puternica incat ajunsese practic un muribund. Acest lucru a avut insa un efect providential deoarece l-a apropiat pe viitorul reformator de studiul Sfintelor Scripturi, si nu vorbim despre un studiu scolastic ci despre o dorinta de al cunoaste pe Dumnezeu in sens existential si personal.

In data de 2 Mai 1507, Martin Luther a fost ordinat preot si a primit ordinul de a incepe sa studieze teologia. In consecinta a inceput sa ii studieze e Gabriel Biel, Ockham, Duns Scotus, Petrus de Ailly si Toma d’Aquino. In paralel, teologia Sfantului Augustin, Episcopul de Hippo, era cea in studiul careai Martin Luther isi gasea cea mai mare placere si careia ii acorda o importanta deosebita. In aceasta perioada a intrat in contact si cu gandirea lui Dionysios Aeropagitul dar si cu misticii si umanistii germani, precum Tauler, Reuchlins si Wimpfeling. Toate aceste studii il determinau pe Martin Luther sa inteleaga ca ii devenea aproape imposibil sa se poata raporta corect la cerintele atotputernicului Dumnezeu cu toate eforturile dramatice pe care le facea in acest sens.

Trebuie sa remarcam faptul in aceasta perioada, a mai existat un aspect care a catalizat marea schimbare care urma sa se petreaca in viata viitorului reformator. Este vorba despre intalnirea si despre relatia pe care Martin Luther avea sa o traiasca cu Johannes von Staupitz, vicarul general al Ordinului Augustinian in teritoriile germane. Despre Staupitz se cunoaste faptul ca era profund influntat de teologia Sfantului Augustin, Episcopul de Hippo dar si un student al Sfintelor Scripturi pe care le studia cu sanguinta. In providenta lui Dumnezeu, Johannes von Staupitz avea sa devina duhovnicul lui Martin Luther, lucru care s-a dovedit foarte interesant deoarece tanarul calugar, manat de depresiile sale spirituale, cerea sa se spovedeasca si sa dicute cu duhovnicul sau de nenumarate ori pe zi. La cererea lui Johannes von Staupitz, in anul 1508, Martin Luther pleaca sa studieze la Wittenberg. Timp de un an aprofundeaza etica lui Aristotel si obtine o diploma de Master. Este un moment important in viata lui Martin Luther deoarece acum ajunge sa il cunoasca si sa se apropie de Frederick cel Intelept, printul elector al Saxoniei si fondatorul Universitatii din Wittenberg dar si de Georg Spalatin, capelan al printului, cei doi jucand un rol foarte important in nasterea si succesul Reformei Protestante de mai tarziu.

In anul 1509 revine la manastirea din Erfurt. Ordinul Augustinian se confrunta in aceasta perioada cu o serie de controverse interne si, in consecinta, liderii ordinului cauta medierea Romei. In toamna anului 1510, Martin Luther este insarcinat sa calatoreasca la Roma pentru a sustine cauza in fata cardinalilor. Aceasta calatorie avea sa contribuie radical la viitorul marelui refomator. Calatoreste insotit de un alt calugar si se intreapta spre orasul care era, la propriu, inima Bisericii Romano-Catolice. Martin Luther este hotarat sa profite la maxim din punct de vedere spiritual de aceasta calatorie in cel mai important oras al crestinatatii apusene si astfel sa ajunga mai aproape de Dumnezeul cel atotputernic. Calatoria de la Erfurt la Roma a durat doua luni, doua luni de mers pe jos, de dormit sub cerul liber si de expunere la numeroase pericole. Dar tanarul calugar nu vedea nimic dintre acestea ci astepta cu infrigurare momentul in care va intra pe poarta maretei cetati. Acest moment emotionant a avut loc in luna octombrie. Martin Luther a intrat in Roma intr-o perioada in care aceasta se afla la apogeul luxului sau. Michelangelo terminase de pictat Capela Sixtina, Rapfael aproape ca terminase si el decorarea apartamentelor papale. Toate acestea au facut ca Roma sa fie o revelatie uimitoare si socanta pentru tanarul calugar care pasea emotionat pe stazile ei. Era manat de ideea ca se afla cu adevarat intr-un oras sfant in prezenta lui Dumnezeu. Dar acest sentiment inaltator avea sa se spulbere in foarte scurt timp. Foarte rapid, Martin Luther avea sa vada partea intunecata a acestui maret oras pe care, initial, il vedea plin de sfintenie. Roma era o metropola in care se discuta mai mult despre bani si afaceri decat despre religie. Biserica din Roma se transformase intr-o masina de strans bani si era total instrainata de scopul ei spiritual.  Foarte curand, Luther a realizat ca nu se afla intr-o Biserica, in prezenta lui Dumnezeu, ci in mijlocul celei mai mari corporatii existente la momentul respectiv. Roma nu avea nimic sfant in ea. Totul de rezuma la finante si putere. Liderii Bisericii lui Cristos, in frunte cu Papa, nu erau nici pe departe slujitori ai lui Dumnezeu ci erau niste veritabili oameni de afacere si iscusiti conducatori de osti. Cu aceasta ocazie, Martin Luther a concluzionat ca Roma este un loc spiritual locuit aproape in totalitate de oameni lipsiti complet de spiritualitate. Viitorul reformator avea sa descopere ca in Roma se practicau la vedere pacate care aveau sa il socheze. Aceasta experienta l-a devastat complet pe tanarul calugar care se lupta din rasputeri sa se apropie de Dumnezeu. In Roma, inima Bisericii Romano-Catolice, nimeni nu mai vorbea limba lui Dumnezeu. Totul se rezuma la profit financiar, profit pe care Biserica era bucuroasa sa il obtina inclusiv de pe urma credinciosilor aflati in pelerinaj. Cu aceasta ocazie a intrat in contact pentru prima data cu „indulgentele”, documente papale care in urma achizitionarii la un anumit pret garantau iertarea pacatelor si salvarea din chinurile purgatoriului, locul in care omul avea sa isi ispaseasca pacatele pentru sute de mii de ani inainte de a li se permite sa ajunga in Ceruri. Datorita acestor conditii, vanzarea indulgentelor reprezenta o afacere inimaginabil de profitabila pentru Biserica Romano-Catolica. Pentru Martin Luther a fost pentru prima data cand a realizat cat de antagonista este credinta sa fata de ceea ce Biserica Romei practica. Drama lui Luther nu consta neaparat in superficialitatea cu care Biserica Romei slujea lui Dumnezeu ci datorita faptului ca aceasta Biserica nu mai reflecta nimic din ceea ce insemna crestinismul.

In anul 1511, Martin Luther s-a intors in manastirea din Erfurt mai deziluzionat si mai daramat spiritual decat era atunci cand, plin de entuziasm, pornise pe drumul spre Roma. Tacut si dezamagit, tanarul calugar si-a reluat stilul de viata anterior spovedindu-se de aproape patru ori pe zi, uneori aceste spovedanii durand si cate cinci ore. Restul zilei il petrecea in penitenta si rugaciune. Era din ce in ce mai instrainat inclusiv de garantia iertarii pacatelor cu toate ca depunea eforturi uriase de a aduce in spivedanie chiar si cele mai neinsemnate lucruri pe care le facea si de care se temea ca sunt in contradictie cu voia lui Dumnezeu. Dar nici asa, calugarul augustinian nu simtea sub nici o forma usurarea iertarii acestor pacate. Devenea din ce in ce mai constient de faptul ca in loc sa ajunga sa indeplineasca voia lui Dumnezeu, in realitate ajungea sa se instaineze si chiar sa isi urasca Creatorul.

In providenta lui Dumnezeu, Johannes von Staupitz observa acest dezastru spiritual in care se adancea ucenicul sau si, in anul 1512, hotaraste sa il scoata din lumea manastirii si sa il trimita sa isi ia doctoratul in teologie la Universitatea din Wittenberg. Urmeaza momente de calmitate pentru Martin Luther care se pregateste sa devina profesor de teologie la Universitatea din Wittenberg cu toate ca era de parere ca acest efort pe care urma sa il depuna il va ucide. In harul lui Dumnezeu gaseste putere sa finalizeze cu succes cerintele universitare si devine doctor in teologie. Acest grad universitar ii conferea lui Martin Luther nu doar posibilitatea de a preda teologie ci si privilegiul de a isi exprima opiniile in cadrul diverselor dispute teologie, desigur in masura in care acestea erau in consonanta cu ceea ce Biserics Romano-Catolica sustinea.

Acesta este momentul in care Martin Luther intra intr-o noua etapa a vietii sale, poveste pe care o vom relata in urmatorul articol.

            Un articol de Sorin H. Trifa