predica pentru a xiii-a duminică după sfânta treime, 11 09 2022

Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Predica din acestă Duminică este fundamentată pe Luca 10, 23-37

”²³ Apoi, întorcându-se către discipoli, le-a spus aparte: „Fericiţi ochii care văd ceea ce vedeţi voi, ²⁴ căci vă spun: mulţi profeţi şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, şi n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit!”.²⁵ Dar iată că un învăţat al Legii s-a ridicat ca să-l pună la încercare, spunând: „Învăţătorule, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”. ²⁶ El i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti?”. ²⁷ Acesta, răspunzând, a zis: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”. ²⁸ El i-a spus: „Ai răspuns bine, fă aceasta şi vei trăi!”.²⁹ Acela însă, voind să se justifice, i-a spus lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?”. ³⁰ Isus a continuat: „Un om cobora de la Ierusalím la Ierihón şi a căzut în mâna tâlharilor care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au strivit în bătaie, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. ³¹ Din întâmplare, a trecut pe drumul acela un preot, dar, văzându-l, a trecut mai departe. ³² La fel şi un levit, fiind prin locul acela, văzându-l, a trecut mai departe. ³³ Dar un samaritean oarecare, ce călătorea, a venit lângă el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. ³⁴ Apropiindu-se, i-a legat rănile turnând untdelemn şi vin. Apoi, urcându-l pe animalul său de povară, l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă. ³⁵ În ziua următoare, a scos doi dinári, i-a dat hangiului şi i-a spus: «Îngrijeşte-te de el şi ceea ce vei mai cheltui îţi voi da când mă voi întoarce!». ³⁶ Cine dintre aceştia trei crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?”. ³⁷ El a răspuns: „Cel care a avut milă de el”. Atunci Isus i-a spus: „Mergi şi fă şi tu la fel!”

Este vizibil faptul că cei mai mulți creștini din prezent preferă să își trăiască urmând o învățătură omenească decât să asculte Evanghelia Domnului Isus Cristos. Acolo unde Evanghelia lui Cristos nu este in mod corect predicată și crezută, ereziile ajung să umple golul din inima omului. De ce? Pentru că acolo unde predicatorul nu este Cristos, locul este imediat ocupa de către diavol și profeții lui falși. Iar acești predicatori falși nu fac alt ceva decât să răstoarne valorile stabilite de către Dumnezeu pentru mântuirea omului păcătos.

Înțelepciunea omenească întotdeauna predică o cale de mântuire prin Lege ci nu prin Evanghelie, deoarece înțelepciunea omenească este homocentrică și vrea mereu să îl pună în valoare pe om. Învățătura omenească are la bază mândria și egoismul uman. Înțelepciunea omenească însă nu duce la mântuire ci la rătăcire după cum și Sfântul Apostol Paul ne spune: ”Duhul spune clar că în timpurile de pe urmă unii îşi vor renega credinţa, luându-se după duhuri înşelătoare şi învăţături diabolice” (1Tim.4,1).

Cei mai mulți oameni sunt astăzi înșelați să creadă că mântuirea este bazată pe efortul lor de a asculta de Lege cu toate că Sfântul Apostol Paul spune: ”prin faptele Legii, nu va fi justificat niciun om înaintea lui” (Rom.3,20). Punându-și speranța pentru mântuire în sine însuși omul trăiește o viață spirituală mizerabilă, chinuindu-se în fel și chip să câștige favoarea lui Dumnezeu într-un mod în care nimeni nu o poate face după cum spune Sfântul Apostol Paul: ”știu dar că în mine, în trupul meu, nu locuieşte nimic bun, pentru că voinţa este prezentă, dar [puterea] de a împlini binele, nu. Căci nu fac binele pe care îl vreau, ci săvârşesc răul pe care nu-l vreau” (Rom.7,18-19).

Dragii mei, Legea nu va aduce niciodată vreun confort în viața omului ci singura concluzie pe care Legea o aduce în viața omului este cea la care a ajuns Sfântul Apostol Paul: ”după omul lăuntric îmi găsesc plăcere în Legea lui Dumnezeu; dar văd o altă lege în mădularele mele, care luptă împotriva legii minţii mele şi mă ţine sclav prin Legea păcatului care este în mădularele mele. Om nefericit ce sunt! Cine mă va elibera de acest trup al morţii?” (Rom.7,22-24).

Cu toate acestea, există numeroși creștini care continuă să fie niște oameni ai Legii deși Legea le spune clar astfel: ”blestemat este cel care nu este statornic în cuvintele legii acesteia ca să le împlinească!” (Deut.27,26). Astfel, cuvintele Sfântului Apostol Ioan se împlinesc și în dreptul creștinilor ci nu numai a evreilor, pentru că și creștinii din prezent îl resping pe Cristos exact așa cum, odinioară, evreii l-au respins pe Fiul lui Dumnezeu întrupat printre ei, după cum citim: ”a venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit” (In.1,11).

Cuvintele Domnului nostru Isus Cristos vorbesc despre o binecuvântare cu totul specială, o binecuvântate pe care numai Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos o poate aduce în viața omului. Evanghelia nu cere ceva de la om, nu cere faptele omului ci cere credința acestuia. Evanghelia nu este despre ceea ce noi face ci despre ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi în și prin Cristos. Și exact despre acesta citim în pilda ”Samariteanului milostiv”.

Evanghelia nu este despre o colaborare a noastră cu Dumnezeu în mântuire, nu este despre faptul că Dumnezeu își face partea lui iar noi ne facem partea noastră. Nu este nici măcar despre acordul nostru de al accepta pe Dumnezeu în viața noastă ci este exclusiv despre ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi pe când noi eram complet străini de el după cum spune Sfântul Apostol Paul: ”Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi [prin faptul] că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi” (Rom.5,8)

Pilda ”Samariteanului milostiv” îl prezintă pe un omul despre care afirmă astfel: ”a căzut în mâna tâlharilor care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au strivit în bătaie, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort” (Lc.10,30). Nu știm detalii despre acest om. Motivul este că, în realitate, fiecare dintre noi este acest om. Da, ați auzit bine, noi suntem acest om!

Diavolul este marele ticălos care, prin intermediul păcatului, pune stăpânire pe om. Omul păcătos este jefuit și bătut de către diavol din pricina păcatelor sale și suntem lăsat la marginea drumului să moară. Domnul Isus Cristos îl descrie astfel pe diavol: ”el era un ucigaş de la început” (In.8,44). Păcatele noastre ne duc la moartea după cum spune și Sfântul Apostol Paul: ”voi eraţi morţi din cauza greşelilor şi a păcatelor voastre” (Ef.2,1).

Dragii mei, Dumnezeu ne vorbește despre Lege astfel: ”să ţineţi legile şi poruncile mele: omul care le va împlini va trăi prin ele!” (Lev.18,5) pentru ca mai apoi să spună ”oricine face vreun astfel de lucru abominábil va fi nimicit din poporul său” (Lev.18,29). Pentru oricine ascultă de Lege în mod complet, aceasta deschide ușa mântuirii.

Dar, Sfântul Apostol Paul spune că pentru cei care încalcă Legea, aceasta devine un blestem care închide ușa mântuirii. Iată ce le spune el creștinilor din Roma: ”când a venit porunca, [a început să] trăiască păcatul, iar eu am murit” (Rom.7,9). Pentru omul păcălit și tâlhărit de diavol, Legea a devenit un blestem pentru că ea condamnă păcatul și închide ușa cerului pentru păcătos.

De aceea preotul și levitul nu dau nici un fel de atenție acestui individ, deoarece ei sunt conduși de către Legea care judecă și condamnă iar Legea aceasta nu lasă nici o urmă de simpatie, de empatie sau de iubire față de vreun păcătos. Legea nu are rolul de a salva omul păcătos ci de al condamna, exact lucru pe care și preotul și levitul l-au și făcut prin gestul lor de ignoranță.

Domnul nostru Isus Cristos este ”bunul samaritean” despre care parabola ne spune: ”i-a legat rănile turnând untdelemn şi vin. Apoi, urcându-l pe animalul său de povară, l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă” (Lc.10,34). Observați vă rog că victima este un om inert, un om mort. Nu are nici un fel de aport la această salvare. Nu cooperează cu ”bunul samaritean” și nici măcar nu își dă acordul să fie salvat.

Evanghelia este mesajul plin de har al lui Dumnezeu față de un om care nu merită decât condamnare pentru păcatul său. Este mesajul care ne spune că Dumnezeu ne iubește și ne salvează prin Fiul său din moarte și din pedeapsa veșnică. El a devenit om și a luat asupra lui toate păcatele noastre după cum citim: ”Domnul a făcut să cadă asupra lui păcatele noastre, ale tuturor” (Is.53,6). Toate aceste lucruri au fost făcute pentru mântuirea noastră, după cum, foarte frumos spune tot Sfântul Profet Isaia: ”pedeapsa care ne aducea pacea era asupra lui. Prin rănile lui noi suntem vindecaţi”(Is.53,5).

Domnul Isus Cristos nu se limitează însă doar la a ne regenera prin Sfântul Botez pentru ca mai apoi să ne lase tot acolo, în drum, cu speranța că începând din acel moment vom supraviețui prin propriile puteri, făcând ceea ce este bine înaintea lui Dumenzeu. De fapt aceasta este eroarea sinergismului, o altă învățătură a înțelepciunii umane. Parabola spune astfel: ”urcându-l pe animalul său de povară, l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă” (Lc.10,34).

Prin Evanghelia sa, Domnul Isus Cristos ne pune în Sfânta Sa Biserică acolo unde noi suntem îngrijiți prin Cuvântul predicat, prin administrarea Absoluțiunii și prin împărtășirea cu Sfintele Sacramente. Prin Sacramentul Botezului nostru noi suntem trecuți de la moarte la viață iar prin predicarea Evangheliei, prin Absoluțiune și prin împărtășirea cu adevăratul trup și adevăratul sânge al Domului Isus Cristos, Domnul ne ține în viață dându-ne mereu iertarea păcatelor noastre.

Evanghelia lui Cristos este aducătoare de viață într-un mod continuu. Dacă nu ar fi așa, am reajunge rapid înapoi în drum, jefuiți și batjocoriți de către diavol. Astfel, viața de creștin o trăim, într-un fel, conectați la perfuzia Evangheliei. De aceea este o viață trăită prin har. Deconectați de la Evanghelie, am muri în scurt timp.

Evanghelia ne ține în viață, purtând către noi cuvintele lui Cristos care spun: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci” (In.11,25). De aceea, pentru că noi avem această minunată Evanghelie, putem să auzim, să înțelegem, să credem, și să apreciem cu adevărat cuvintele Domnului nostru Isus Cristos din debutul pericopei noastre: ”fericiţi ochii care văd ceea ce vedeţi voi!” (Lc.10,23-24).

Amin!