PREDICA PENTRU A XVIII-A DUMINICĂ DUPĂ SFÂNTA TREIME, 16 09 2022

Predica pentru a XVIII-a Duminică după Sfânta Treime este fundamentată pe Matei 22:34–46

“³⁴ Auzind fariseii că le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc, ³⁵ iar unul dintre ei, învăţat al Legii, ca să-l pună la încercare, l-a întrebat: ³⁶ „Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?”. ³⁷ El i-a zis: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău! ³⁸ Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. ³⁹ Iar a doua este asemenea acesteia: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!». ⁴⁰ În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea şi Profeţii”. ⁴¹ În timp ce fariseii erau adunaţi, Isus i-a întrebat: ⁴² „Ce părere aveţi despre Cristos? Al cui fiu este?”. I-au zis: „Al lui Davíd”. ⁴³ El le-a spus: „Atunci de ce Davíd, [inspirat] de Duh, îl numeşte Domn când zice: ⁴⁴ «Domnul a spus Domnului meu, aşază-te la dreapta mea până când îi voi pune pe duşmanii tăi sub picioarele tale!». ⁴⁵ Aşadar, dacă Davíd îl numeşte Domn, cum poate fi fiul său?”. ⁴⁶ Şi nimeni nu putea să-i răspundă vreun cuvânt şi nici nu mai îndrăznea cineva din ziua aceea să-l [mai] întrebe ceva”

Două mari întrebări răzbat istoria acestei lumi. În pericopa noastră îl descoperim pe Domnul Isus Cristos punând următoarea întrebare: ”ce părere aveți despre Cristos?” (Mt.22,42). Cu o altă ocazie, asaltat de către farisei, Sfântul Ioan Botezătorul primește următoarea întrebare: ”Cine eşti tu?” (In.1,19). Două întrebări de al căror răspunsuri este legat destinul veșnic al omului după cum citim: ”veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera” (In.8,32)

Reforma Lutherană din Secolul al XVI-lea nu a descoperit Scriptura ca și când acesta era necunoscută creștinilor la acel moment. Reforma Lutherană a fost aceea care a pus Scriptura la fundamentul vieții de credință a creștinului și a făcut din acesta unica sursă de răspuns atât pentru întrebarea: ”ce părere aveți despre Cristos?” cât și pentru întrebarea: ”Cine eşti tu?”. Tot ceea ce ține de cunoașterea corectă a lui Dumnezeu dar și a omului vine exclusiv din Sfânta Scriptură.

Dragii mei, toată Scriptura este despre Domnul Isus Cristos și despre ceea ce Dumnezeu a făcut pentru mântuirea omului păcătos în și prin Cristos după cum citim: ”Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi este de folos pentru a învăţa, a dojeni, a îndrepta, a educa în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, pe deplin pregătit pentru orice lucrare bună” (2Tim.3,16-17). De asemenea, Sfântul Apostol Paul ne spune: ”eu nu mă ruşinez de evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede, mai întâi a iudeului şi [apoi] a grecului” (Rom.1,16).

Rolul Sfintelor Scripturi este acela de a ne conduce la o înțelegere completă și corectă a lui Cristos și a ceea ce el a făcut pentru fiecare dintre noi. Despre acesta este vorba începând cu primul verset al Genezei și terminând cu ultimul verset din Apocalipsa. Scriptura ne prezintă ceea ce spune Dumnezeu cu privire la relația dintre noi și Dumnezeu din perspectiva Legii respectiv cu privire la relația dintre noi și Dumnezeu din perspectiva Evangheliei.

Evanghelia este cea care ne vorbește despre cine este Domnul nostru Isus Cristos, spunându-ne faptul că El este Fiul lui Dumnezeu care a intrat în acestă lume înrobită păcatului, morții și diavolului ca unul dintre noi, asumându-și natura noastră trupească și suferind tot ceea ce noi suferim, ba încă de neimaginat mai mult, purtând toate păcatele noastre și făcând ispășire pentru acestea prin moartea lui la cruce. După cum ne spune Sfântul Profet Isaia: ”el era străpuns pentru nelegiuirile noastre, lovit pentru păcatele noastre. Pedeapsa care ne aducea pacea era asupra lui. Prin rănile lui noi suntem vindecaţi” (Is.53,5)

Astfel, prin sângele său vărsat la cruce, Domnul Isus Cristos ne-a răscumpărat din robia păcatului, a morții și a diavolului și a schimbat falsa noastră identitate cu adevărata noastră identitate de fii și fiice ai lui Dumnezeu. Deși prin Lege noi eram datorită păcatului nostru niste: ”fii ai mâniei” (Ef.2,3) Sfântul Apostol Paul ne spune astfel: ”Însă Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morţi din cauza greşelilor noastre, ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos – prin har aţi fost mântuiţi – ne-a înviat şi ne-a aşezat în ceruri în Cristos Isus, ca să arate în veacurile care vin bogăţia nesfârşită a harului său prin bunătatea faţă de noi în Cristos Isus” (Ef.2,4-7)

Întrebarea: ”ce părere aveți despre Cristos?” este strâns legată de întrebarea: ”Cine eşti tu?”. Noi nu căutăm să îl cunoaștem pe Cristos așa cum un filozof sau un om de știință caută să descopere universul. Răspunsurile la cele două întrebări sunt legate între ele într-un sens vital pentru noi. Noi suntem Creștini! Adică suntem niște păcătoși care îi aparținem lui Cristos ci nu mai aparținem robiei păcatului, a morții și a diavolului! Sfântul Apostol Paul spune: ”noi suntem opera lui, creaţi în Cristos Isus” (Ef.2,10).

Domnul Isus Cristos a schimbat falsa noastră identitate de ”peccator” cu cea de ”iustus”. Noi nu mai purtăm păcatele noastre ca semne ale identității noastre în rebeliune contra lui Dumnezeu ci purtăm numele lui Cristos în inima noastră. Sfântul Apostol Paul ne spune foarte clar astfel: ”toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos” (Gal.3,27) pentru ca mai apoi să adauge, spunând: ”voi sunteţi ai lui Cristos” (Gal.3,29).

Suntem ai lui Cristos pentru că noi am fost botezați în Cristos. Am fost spălați de păcatele noastre în sângele lui Cristos după cum citim: ”am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea [lui] pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă” (Rom.6,4). Suntem ai lui Cristos pentru că venind la Altarul Sfintei Biserici noi ne împărtășim cu adevăratul trup și cu adevăratul sânge al Domnului nostru Isus Cristos după cum citim: ”Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el” (In.6,56).

Suntem ai lui Cristos pentru că noi ascultăm Cuvântul și credem Cuvântul după cum tot Cristos ne spune: ”cine ascultă cuvântul meu şi crede în cel care m-a trimis are viaţa veşnică” (In.5,24). Suntem ai lui Cristos pentru că el a murit pentru ca noi să nu murim și el a înviat pentru ca noi să înviem și el ne cheamă pe fiecare dintre noi, promițându-ne astfel: ”Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea” (In.10,28).

Cristos este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, despre care Sfântul Apostol Paul spune astfel: ”Dar când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să-i răscumpere pe cei care sunt sub Lege ca să primim înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu l-a trimis pe Duhul Fiului său în inimile noastre, care strigă: „Abbá, Tată!”. Aşa încât nu mai eşti sclav, ci fiu; iar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor prin Dumnezeu.” (Gal.4,4-7) Noi suntem ai lui Cristos! Și astfel noi suntem fii și fiice ai lui Dumnezeu în Cristos.

Purtăm asupra noastră numele sfânt al lui Dumnezeu care ne-a fost dat în Cristos iar acest nume sfânt care a fost pus peste noi, în Sfântul Botez, este cel care deschide porțile cerului pentru noi, este cel care alungă demonii, este cel care alungă vinovăția, este cel care alungă frica, este cel care alungă rușinea aruncându-le în cea mai adâncă groapă a iadului. Iadul nu mai are acum nici o putere asupra noastră pentru că noi suntem ai lui Dumnezeu și purtăm numele lui Dumnezeu peste noi.

Noi suntem ai lui Cristos și iadul nu mai are nici o putere asupra noastră pentru că acolo pe cruce, atârnat între cer și pământ, Domnul nostru Isus Cristos a fost cel care a consumat tot iadul în moartea lui după cum spun chiar cuvintele lui Cristos: ”Elí, Elí, lemá sabactáni?”, care înseamnă „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” (Mt.27,46). Iadul nu mai are nici o putere asupra noastră deoarece puterea lui a fost învinsă de suferința, de moartea și de învierea lui Cristos. Acesta este Domnul Isus Cristos, cel care, în întruparea, nașterea, viața, activitatea, patimile, moarea și învierea sa a distrus puterea iadului și ne-a eliberat din robia păcatului, a morții și a diavolului.

Dragii mei, la întebarea: ”ce părere aveți despre Cristos?” noi răspundem spunând: ”Cristos este realitatea noastră!” Cristos însuși ne promite, spunând: ”eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (Mt.28,20). De ce? Pentru că răspunsul la a întrebarea: ”Cine eşti tu?” este: ”Noi suntem ai lui Cristos” după cum spune Sfântul Apostol Paul: ”nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pentru mine” (Gal.2,20)

Amin!