PREDICA PENTRU DUMINICA GAUDETE, A TREIA DUMINICĂ DIN ADVENT

Har și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. În mila lui Dumnezeu, dragii mei, în această zi friguroasă suntem astăzi suntem în cea de-a treia Duminică din Advent, o Duminica cu totul specială care poartă denumirea de Duminica Gaudete. Această expresie în limba latină se traduce în limba română prin: Bucură-te. Ziua acesta este o Duminică a Adventului, deci este o zi a bucuriei, așa cum sunt fiecare dintre Duminici deoarece ele ne amintesc de învierea în glorie a Domnului nostru Isus Cristos și de mântuirea noastră din robia păcatului, a morții și a diavolului. Predica pentru această zi minunată de bucurie este din Matei 11:2-10

”² Auzind Ioan, în închisoare, de faptele lui Cristos, i-a trimis pe unii dintre discipolii săi ³ ca să-i spună: „Tu eşti cel care trebuie să vină sau să aşteptăm un altul?”. ⁴ Isus, răspunzând, le-a spus: „Mergeţi şi faceţi-i cunoscut lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: ⁵ orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună! ⁶ Şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine”. ⁷ După ce au plecat aceştia, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie legănată de vânt? ⁸ Sau ce [altceva] aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei care poartă haine moi sunt în casele regilor! ⁹ Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet. ¹⁰ Acesta este cel despre care s-a scris: «Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea înaintea ta!». ¹¹ Adevăr vă spun, nu s-a ridicat, dintre cei născuţi din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Însă cel mai mic din împărăţia cerurilor este mai mare decât el”

Pericopa din această Duminică ne spune faptul că, în timp ce se afla în închisoarea lui Irod, Sfântul Ioan Botezătorul, auzind despre faptele Domnului Isus Cristos, și-a trimis ucenici la Mântuitorul cu întrebarea: ”Tu eşti cel care trebuie să vină sau să aşteptăm un altul?” (Mt.11,3). Analizând acest pasaj, cei mai mulți dintre teologii creștini ajung la concluzia că Sfântul Ioan Botezătorul nu și-a trimis ucenicii la Domnul Isus Cristos pentru că nu ar fi fost sigur pe faptul că acesta este Mesia, adică acela despre care el însuși a mărturisit în pustiu prin cuvintele: ”Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (In.1,29). Mai mult, această concluzie este bazată pe o altă afirmație pe care Sfântul Ioan Botezătorul o face despre Isus din Nazaret despre care spune astfel: ”Am văzut Duhul coborând ca un porumbel din cer şi a rămas deasupra lui. Eu nu-l cunoşteam, însă cel care m-a trimis să botez cu apă, el mi-a zis: «Acela deasupra căruia vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste el, el este cel care botează în Duhul Sfânt». Eu am văzut şi am dat mărturie: acesta este Fiul lui Dumnezeu” (In.1,32-34). În ceea ce privește gestul Sfântului Ioan Botezătorul de ași trimite ucenicii la Domnul Isus Cristos pentru al chestiona, cei mai mulți teologi vorbesc despre faptul că intenția Sfântului Ioan Botezătorul a fost aceea ca ucenicii săi să îl cunoască pe Domnul Isus Cristos așa cum el însuși îl cunoștea și ca aceștia să devină ucenici ai Mântuitorului. În felul acesta, ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul aveau să cunoască mesajul Evangheliei direct din gura aceluia care era Cuvântul care s-a făcut trup (ὁ Λόγος σὰρξ ἐγένετο).

O astfel de concluzie teologică este corectă. Noi nu ne opunem ei dar spunem faptul că este insuficientă. Noi credem faptul că Sfântul Ioan Botezătorul, asemenea oricărui creștin, este marcat de anumite îndoieli și caută să găsească în Cristos liniște și mângâiere. De aceea, trimițându-și ucenicii la Domnul Isus Cristos, el însuși devine beneficiarul Evangheliei lui Cristos. Sfântul Ioan Botezătorul are nevoie de Domnul Isus Cristos ca fiecare dintre noi, în aceeași măsură în care ucenicii săi aveau. În același timp, Domnul Isus Cristos înțelege starea spirituală în care se află Sfântul Ioan Botezătorul și folosește această ocazie pentru ai mărturisi Evanghelia mântuirii și pentru al întări în credința adevărată pe cel despre care Cristos însuși spune: ”Adevăr vă spun, nu s-a ridicat, dintre cei născuţi din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Mt.11,11).

Noi și Biserica noastră mărturisește deschis faptul că Ioan Botezătorul este un veritabil Sfânt al lui Cristos. El face parte dinte aceia despre care Cuvântul lui Dumnezeu spune: ”Aceştia sunt cei care vin din strâmtorarea cea mare. Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului” (Apc.7,14). Prin această afirmație înțelegem faptul că Sfântul Ioan Botezătorul era un păcătos asemenea oricărui om, un păcătos care a încălcat Legea lui Dumnezeu dar care a fost justificat de către Dumnezeu în baza jertfei Domnului Isus Cristos pe cruce după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, căci cel drept va trăi din credinţă” (Gal.3,11). Sfântul Ioan Botezătorul însuși îl predica pe Domnul Isus Cristos ca fiind cel care avea să mântuiască lumea din păcat, după cum citim: ”celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu” (In.1,12). În acest context, putem să spunem faptul că, asemenea oricărui om păcătos, Sfântul Ioan Botezătorul avea îndoieli în ceea ce privește Dumnezeu iar în felul acesta el încălca prima poruncă, exact așa cum fac toți aceia care se îndoiesc de Dumnezeu.

Despre Sfântul Ioan Botezătorul, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune astfel: ”El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilíe pentru a întoarce inimile părinţilor către copii şi pe cei rebeli la înţelepciunea drepţilor, pentru a pregăti Domnului un popor desăvârşit” (Lc.1,17). Sfântul Profet Ilie este, cu siguranță, unul dintre cele mai cunoscute personaje ale Vechiului Testament. Ne aducem cu toți aminte modul curajos în care a stat împotriva lui Ahab și a preoților lui Baal pe muntele Carmel. Ne amintim cum Dumnezeu a trimis foc din cer ca răspuns la rugăciunea Sfântului Profet Ilie dar și de cuvintele pline de curaj care spuneau: ”Prindeţi-i pe profeţii lui Báal! Nimeni să nu scape dintre ei!” (1Regi 18,40). Totuși, dacă dăm pagina Scripturi doar un singur capitol mai încolo, descoperim un Ilie cu totul schimbat. Îl vedem pe Sfântul Profet Ilie speriat de moarte de amenințările Izabelei, fugind disperat să își scape viața, după cum citim: ”Atunci a cerut să moară, zicând: „Ajunge, acum, Doamne, ia-mi viaţa, pentru că nu sunt mai bun decât părinţii mei” (1Regi 19,4). Descoperim astfel un Ilie marcat foarte mult de îndoieli. Iar această îndoială este negreșit un păcat iar Sfântul Profet Ilie nu este decât un om păcătos așa cum au fost și Sfântul Patriarh Avraam, Sfântul Profet Moise sau Sfântul Profet Maleahi.

Asemenea Sfântului Profet Ilie, Sfântul Ioan Botezătorul a fost un slujitor foarte curajos al lui Dumnezeu. Evangheliile ne prezintă detalii despre modul curajos în care predica Cuvântul. Mulți creștini post-moderni îl văd chiar ca pe un predicator cu un limbaj violent iar predicarea lui ca fiind foarte orientată spre condamnare. În predicarea Sfântului Ioan Botezătorul găsim expresii precum: ”Pui de vipere!” (Lc.3,7) dar și exprimări de genul: ”Securea este deja pusă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc” (Lc.3,9) respectiv: ”Lopata de vânturat este în mâna lui ca să cureţe aria şi să adune grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se stinge” (Lc.3,17). Mai mult, Sfântul Evanghelist Luca ne spune faptul că Sfântul Ioan Botezătorul îl mustra plin de curaj chiar pe Irod datorită păcatului acestuia cu Irodiada, soția fratelui său.

Acum, în pericopa noastră, avem deja de-a face cu Sfântul Ioan Botezătorul închis în temniță dar cu un om despre care Sfântul Apostol Matei ne spune astfel: ”Auzind Ioan, în închisoare, de faptele lui Cristos” (Mt.11,2). Un prim aspect pe care îl bănuiesc este acela că Sfântul Ioan Botezătorul a fost aresta la foarte puțin timp după botezul Domnului. De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul aude despre ceea ce făcea Cristos în timp ce era deja în temniță. Este foarte probabil ca ceea ce Sfântul Ioan Botezătorul auzise despre Cristos să nu fi fost chiar în acord cu ceea ce el își închipuise că va face Fiul lui Dumnezeu întrupat? Poate că Sfântul Ioan Botezătorul era contrariat de faptul că acest Isus din Nazaret despre care el însuși mărturisea că este: ”Fiul lui Dumnezeu” (In.1,34) nu îi arunca pe cei răi în cuptorul de foc așa cum el profețise că se va întâmpla. Conform cu ceea ce el auzea despre Isus Cristos, acesta nu condamna oamenii ci îi vindeca de suferințele și de păcatul lor. Este posibil ca imaginea Sfântului Ioan Botezătorul despre Cristos să fi fost una distorsionată iar acesta să nu fi înțeles cuvintele care spun: ”atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el” (In.3,16-17). Aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Ioan sunt doar redate într-o formă diferită de către răspunsul pe care Domnul Isus Cristos îl trimite Sfântului Ioan Botezătorul, după cum citim: ”Mergeţi şi faceţi-i cunoscut lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună! Şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine” (Mt.11,4-6).

În mesajul său adresat Sfântului Ioan Botezătorul, Domnul Isus Cristos predică Evanghelia sa curată. Mântuitorul trimite la cuvintele Sfântului Profet Isaia pentru ai arăta Sfântului Ioan Botezătorul faptul că Fiul lui Dumnezeu nu s-a întrupat ca să devină judecătorul celor păcătoși ci pentru ca cei păcătoși să fie mântuiți prin el. Aceasta a fost misiunea lui Cristos iar prin mesajul său, Domnul îl întoarce pe Sfântul Ioan Botezătorul la 180 de grade, arătându-i faptul că mântuirea nu vine prin judecată ci prin jertfă.

Fiul lui Dumnezeu a venit în această lume, ascuns în umilul om din Nazaret pentru a rezolva problema păcatului astfel încât cel păcătos să nu sufere mânia lui Dumnezeu ci să fie mântuit. De aceea, spune Sfântul Profet Isaia: ”Domnul a făcut să cadă asupra lui păcatele noastre, ale tuturor” (Is.53,6) iar Sfântul Apostol Paul ne spune: ”Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se pentru noi blestem” (Gal.3,13). Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat la Betleem acum aproximativ 2000 de ani pentru a deveni răscumpărătorul lumii din păcat, exact așa cum Sfântul Înger Gabriel l-a prezentat în vis Sfântului Iosif, după cum citim: ”el va mântui poporul său de păcatele sale” (Mt.1,21).

Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat la Betleem ca să elibereze lumea din blestemul și robia păcatului, a morții și a diavolului. Domnul Isus Cristos știe însă toate slăbiciunile cu care noi ne confruntăm pentru că el însuși și-a asumat natura noastră și a trăit ca unul dintre noi cu excepția păcatului. De aceea, Domnul nu îl mustră pe Sfântul Ioan Botezătorul pentru îndoielile lui ci îi predică Evanghelia cu scopul de ai întări credința. Dragii mei, exact același lucru îl face Cristos și astăzi în Sfânta sa Biserică. În Liturghia Bisericii, Domnul vine la noi și ne hrănește credința cu Evanghelia sa, citită și predicată, cu absoluțiunea păcatelor noastre și, de asemenea, ne hrănește credința oferindu-ne adevăratul său trup și adevăratul său sânge pentru ca noi să ne împărtășim și astfel avem parte de ceea ce însuși Domnul Isus Cristos ne promite: ”Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el” (In.6,56).

Dragii mei, Fiul lui Dumnezeu nu s-a întrupat ca să îl piardă pe păcătos ci pentru ca orice păcătos crede în el să fie mântuit prin jertfa sa la cruce. Cuvântul Evangheliei este foarte clar la acest capitol, când Domnul spune: ”Tot ce-mi dă Tatăl va veni la mine, iar pe cel care vine la mine nu-l voi da afară, căci m‑am coborât din cer nu ca să fac voinţa mea, ci voinţa celui care m‑a trimis; şi aceasta este voinţa celui care m-a trimis: să nu se piardă nimeni dintre cei pe care mi i-a dat de la el, ci să-i învii în ziua de pe urmă. Pentru că aceasta este voinţa Tatălui meu: oricine îl vede pe Fiul şi crede în el să aibă viaţa veşnică. Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (In.6,37-40). Vestea cea bună a Evangheliei este că Dumnezeu nu vrea să piardă pe nici un păcătos după cum citim: ”nu-mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci să se întoarcă cel rău de la calea lui și să trăiască” (Ez.33,11). Din contră, Cuvântul ne spune astfel: ”Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine, neţinând cont de greşelile lor şi punând în noi cuvântul împăcării” (2Cor.5.19).

De aceea, a treia Duminică din Advent este Duminica Gaudete. Este Duminica bucuriei deoarece ea este despre vestea cea minunată a Evangheliei care ne spune faptul că Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său în lumea noastră: ”pentru ca lumea să fie mântuită prin el” (In.3,17).

Amin!