PREDICA PENTRU Epifania DOMNULUI ISUS CRISTOS, 06 01 2022

Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul nostru Isus Cristos. În această minată zi celebrăm sărbătoarea care poartă numele de Epifania Domnului nostru Isus Cristos. Textul pe care este fundamentată predica este din Matei 2:1-12:

”¹ După ce s-a născut Isus în Betleémul Iudeii în zilele lui Iród, regele, iată că au ajuns la Ierusalím nişte magi din Răsărit ² şi întrebau, spunând: „Unde este regele [nou]-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm”. ³ Auzind aceasta, regele Iród s-a tulburat şi tot Ierusalímul împreună cu el. ⁴ Adunându-i pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, a căutat [să afle] de la ei unde avea să se nască Cristos. ⁵ Ei i-au spus: „În Betleémul Iudeii, căci aşa este scris de profet: ⁶ «Şi tu, Betleém, pământ al lui Iúda, nicidecum nu eşti cea mai mică dintre cetăţile de seamă ale lui Iúda; căci din tine va ieşi stăpânitorul care va păstori poporul meu, Israél»”. ⁷ Atunci Iród, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul precis când li s-a arătat steaua. ⁸ Şi, trimiţându-i la Betleém, [le-]a spus: „Mergeţi şi informaţi-vă cu exactitate despre copil şi, când îl veţi fi găsit, făceţi-mi cunoscut şi mie ca să merg şi eu să-l ador!”. ⁹ După ce l-au ascultat pe rege, au plecat şi iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra [locului] unde era copilul. ¹⁰ Când au văzut steaua, au fost cuprinşi de o bucurie foarte mare. ¹¹ Şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând [la pământ], l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă. ¹² După ce li s-a revelat în vis să nu se mai întoarcă la Iród, au plecat pe alt drum în ţara lor”

Dragii mei, în mila lui Dumnezeu, în fiecare an la data de 6 Ianuarie Bisericile Lutherane Confesionale celebrează Epifania Domnului nostru Isus Cristos. Pentru mulți dintre noi acesta este un moment de sărbătoare bine cunoscut. Totuși, fiind într-o continuă creștere, Biserica are acum membrii care celebrează pentru prima dată această minunată sărbătoare a Epifaniei și au nevoie să înțeleagă importanța acestui moment special pentru Biserica noastră. Din acest motiv voi începe predica mea cu concluziile spunându-vă faptul că sărbătoarea Epifaniei în tradiția Bisericilor Lutherane amintește despre vizita pe care niște înțelepți veniți din estul Palestinei au făcut-o la Bethleem pentru a se închina pruncului Isus, cel despre care mărturiseau că este: ”regele [nou]-născut al iudeilor” (Mt.2,2). Cu ocazia acesta, Scriptura ne spune fapt că aceștia: ”l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă” (Mt.2,11). Biserica noastră învață faptul că Sărbătoarea Epifaniei reprezintă manifestarea vizibilă a lui Isus din Nazaret înaintea neamurilor ca fiind Mesia cel profețit de către Vechiul Testament, Fiul lui Dumnezeu devenit om prin asumarea naturii noastre. Astfel, Isus din Nazaret este Dumnezeu-om, ca ”Fiu al lui Dumnezeu” fiind consubstanțial cu Dumnezeu iar ca ”Fiu al Omului” fiind consubstanțial cu noi. Astfel, el este ”Emanuel” sau ”Dumnezeu cu noi” (Mt.1,23)

Studiind cu atenție relatarea Scripturi cu privire la vizita pe care acești înțelepți i-au făcut-o pruncului Isus, descoperim faptul că aceasta sărbătoare a Epifaniei nu este exclusiv una despre manifestarea și revelația Domnului Isus Cristos înaintea neamurilor sau a non-evreilor. Deși Copilul născut de curând la Bethleem este cu adevărat centru Epifaniei, acesta nu este singurul care a fost făcut cunoscut neamurilor cu această ocazie specială. De asemenea, cu ocazia Epifaniei, Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Duhul Sfânt sunt revelați neamurilor, desigur însă, acest lucru făcându-se într-un mod indirect. Din acest motiv, putem să spunem faptul că Sărbătoarea Epifaniei este un eveniment care ne vorbește despre revelarea Sfintei Treimi înaintea neamurilor sau înaintea păgânilor, așa cum aceștia erau cunoscuți la vremea aceea. Domnul Isus Cristos este Mântuitorul lumii, Fiul cel preaiubit trimis de către Dumnezeu pentru a răscumpăra omenirea din păcat. Dar Domnul Isus Cristos nu este în această lucrare de unul singur ci el se află într-o permanență uniune și comuniune cu Dumnezeu Tatăl și cu Dumnezeu Duhul Sfânt.

Dragii mei, relatarea Sfântului Apostol și Evanghelist Matei - de altfel singura relatare a Scripturii cu privire la evenimentul pe care în celebrăm în cadrul Epifanie - este una din care lipsesc anumite detalii pe care unii cercetători le-ar putea considera ca fiind importante. De exemplu, Evanghelia nu ne vorbește despre locul exact de unde au venit acești oameni și nici măcar nu ne spune câți anume erau. Tot ceea ce ne spune Evanghelia este că aceștia, oricâți ar fi fost, au venit de undeva: ”din Răsărit” (Mt.2,1). Studiind mai departe pericopa, aflăm că aceștia au fost călăuziți în drumul lor de către: ”o stea”. Cu siguranță nu este vorba despre o stea banală de pe bolta cerească și nici despre un rege banal. Este vorba despre o stea care a apărut atunci într-un mod considerat miraculos, o stea care le-a vorbit acestor înțelepți despre faptul că profeția despre nașterea unui rege cu totul speciala fost împlinită iar acest rege cu totul diferit de ceilalți lideri ai acestei lumi poate să fie găsit în locul indicat de către stea.

Cu privirea la profeția pe care acești înțelepți o studiau, Scriptura ne spune că aceasta a fost următoarea: ”Şi tu, Betleém, pământ al lui Iúda, nicidecum nu eşti cea mai mică dintre cetăţile de seamă ale lui Iúda; căci din tine va ieşi stăpânitorul care va păstori poporul meu, Israél” (Mt.2,6). Această profeție indicată aici de către Sfântul Apostol și Evanghelist Matei este din cartea Sfântului Profet Mica. Dar, dragii mei, această promisiune nu îi aparține Sfântului Profet Mica ci este promisiunea lui Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl este cel care ne vorbește prin gura Sfântului Profet Mica despre trimiterea Fiului său în lumea noastă și despre faptul că acesta va stăpâni nu doar asupra Israelului ci asupra întregii lumi iar prin această stăpânire va fi una care va elibera lumea de sub stăpânirea păcatului, a morții și a diavolului, restaurând-o și readucând-o la viață. În acest fel, Fiul lui Dumnezeu va fi: ”păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi” (In.10,11). Aceasta este promisiunea de mântuire pe care Dumnezeu Tatăl o face întregii lumi iar această promisiune este motorul care îi animă pe înțelepții din răsărit în drumul lor spre Betleem.

Întrebarea care se ridică acum este următoarea: ”de unde știau acești oameni despre promisiunea aceasta dată de către Dumnezeu în cartea Sfântului Profet Mica?”. Cum au știut ei că un rege cu totul special s-a născut în această lume și de unde au știut ei să își îndrepte pașii tocmai spre Ierusalim? Răspunsul este foarte simplu. Ei au știut toate acestea nu din tradițiile omenești ci direct din Cuvântul lui Dumnezeu. Ei au știut foarte clar că pentru al întâlni pe acest rege special trebuiau să creadă și să urmeze cele scrise în Cuvântul lui Dumnezeu rostit prin gura Sfinților săi Profeți. Ei știau că dacă se vor abate de la Cuvântul lui Dumnezeu și vor urma învățături venite din înțelepciunea omenească, vor rătăci de la drumul lor și vor eșua în al întâlni pe rege. Acest lucru, dragii mei, este valabil și pentru noi astăzi. Dacă vom ignora ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu sau dacă îl vom amesteca cu tot felul de învățături și filozofii omenești, nu vom face alt ceva decât să îl pierdem pe Domnul Isus Cristos. De ce? Deoarece Domnul Isus Cristos nu ne este revelat de înțelepciunea omenească ci exclusiv de către Sfânta Scriptură care este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu. Doar fundamentați pe Cuvântul lui Dumnezeu noi putem să îl cunoaștem cu adevărat pe Domnul Isus Cristos și să ne încredem în El ca Mântuitor al nostru. Cu alte cuvinte, dragii mei, Domnul Isus Cristos nu poate să fie niciodată găsit în afara Cuvântului Scripturii ci el poate să fie cunoscut doar prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu. Doar în baza Cuvântului lui Dumnezeu au știu acești înțelepți pe cine anume căutau, unde anume să îl caute și cine era cu adevărat acest copil pe care îl căutau. Pentru că aveau răspunsul la toate aceste întrebări, înțelepții de la răsărit nu doar l-au găsit pe pruncul Isus ci eu s-au și închinat Fiului lui Dumnezeu întrupat.

Dragii mei, ceea ce trebuie noi să înțelegem este că tot ce ține de mântuirea noastră se bazează exclusiv pe promisiunea Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu este cel care dă Cuvântul său iar Duhul Sfânt naște credință în acești înțelepți din Răsărit prin Cuvânt după cum ne spune Sfântul Apostol Paul: ”credința vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos” (Rom.10,17). Tot prin Cuvânt, Duhul Sfânt a întărit credința acestor oameni și a făcut ca aceștia să nu fie descurajați de nici un fel de obstacol care a apărut în calea lor până când l-au găsit pe pruncul promis de către Evanghelie. În același fel, dragii mei, călătoria noastră cu Cristos nu este deloc diferită de cea a acestor înțelepți de la răsărit. Credința noastră este născută de către Duhul Sfânt în același fel: prin auzirea Cuvântului. Tot prin Cuvânt, Duhul Sfânt ne întărește credința pentru ca noi să putem să facem față acestei călătorii spre Împărăția lui Dumnezeu. Boala, moartea, pierdea locului de muncă, dificultățile familie, diferite greutăți personale par să lase mereu impresia că Dumnezeu nu este cu noi și că noi rătăcim de la drumul nostru. Dar această impresie este una falsă. Dumnezeu este mereu cu noi și el mereu ne călăuzește prin Cuvânt astfel încât să fim mereu învingători în ciuda obstacolelor pe care diavolul și lumea acesta păcătoasă le aruncă înaintea noastră. Creștinul adevărat este acela care își trăiește viața bazându-se exclusiv pe promisiunea lui Dumnezeu din Evanghelia lui Cristos, promisiune care ne spune: ”Nu te voi mai lăsa, nici nu te voi abandona” (Ev.13,5)

Duhul Sfânt mai face însă o lucrare cu totul specială în această relatare a Epifaniei, conducându-i pe înțelepți la Cristos într-un mod special. Steaua despre care ne vorbește Sfântul Apostol și Evanghelist Matei că i-a călăuzit pe înțelepți la Betleem este un element natural, unul palpabil, vizibil cu ochii trupului. Steaua aceasta aparține lumii acesteia și este un element natural cu care oamenii sunt cât se poate de familiarizați. Conform Cuvântului lui Dumnezeu este însă o stea specială. Este specială deoarece Dumnezeu însuși i-a atașat promisiunea Cuvântului lui Dumnezeu. Ea este forma vizibilă a ceea ce Cuvântul le spune acestor înțelepți de la răsărit iar aceștia privesc steaua și urmează steaua prin credință. Steaua este Evanghelia vizibilă ochiului uman. Dragii mei, asemenea înțelepților de la răsărit, și noi, conduși de către Duhul Sfânt - bazându-ne pe promisiunea făcută de către Dumnezeu în Cuvântul său - parcurgem drumul nostru spre Împărăția lui Dumnezeu călăuziți atât de forma citită și auzită a Evangheliei cât și de forma ei fizică. Evanghelia vine la noi prin predicare dar și prin Sfintele Sacramente care nu sunt alt ceva decât promisiunea mântuitoare a lui Dumnezeu atașată unor elemente din lumea noastră: apă, pâine și vin. În acest fel, Duhul Sfânt lucrează în noi credință și întreține această credință pentru ca noi să în urmăm pe Cristos mereu și mereu și să facem din el obiectul credinței și al închinării noastre.

Dragii mei, ceea ce ne încurajează cel mai mult din relatarea biblică a Epifaniei Domnului nostru Isus Cristos este faptul că acești înțelepți veniți de la răsărit reprezintă neamurile, adică ne reprezintă pe fiecare dintre noi. Așa cum Dumnezeu i-a călăuzit pe înțelepți acum aproximativ două mii de ani pentru al găsi pe pruncul Isus, la fel el ne călăuzește și pe noi, în prezent, pentru a fi cu Mântuitorul nostru. El ne vorbește prin glasul blând și mântuitor al Evangheliei iar cuvintele Domnului nostru Isus Cristos spun astfel: ”Adevăr, adevăr vă spun că cine ascultă cuvântul meu şi crede în cel care m-a trimis are viaţa veşnică şi nu ajunge la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă” (In.5,24). Sfântul Apostol Paul ne spune despre Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos astfel: ”ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede” (Rom.1,16). Despre Botezul nostru, Sfântul Apostol Paul spune astfel: ”toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos” pentru ca mai apoi să adauge: ”voi toţi sunteţi una în Cristos Isus” (Gal.3,27 și 28). În Botezul nostru am primit iertarea tuturor păcatelor noastre după cum tot Sfântul Apostol Paul spune: ”am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea [lui] pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă” (Rom.6,4). Despre Absoluțiune, Evanghelia ne dă următoarea mărturie prin gura Sfântului Apostol Ioan: ”Dacă ne mărturisim păcatele, el este fidel şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nedreptate” (1In.1,9). De asemenea, în Sfânta Euharistiei, Dumnezeu ne dă să mâncăm cu adevărat trupul și sângele Fiului său, ascunse în pâine și în vin. Împărtășindu-ne cu Sacramentul Euharistiei noi primi iertarea păcatelor noastre după cum însuși Domnul Isus Cristos spune: ”Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el. Aşa cum m-a trimis Tatăl care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, [la fel] şi cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine” (In.6,56-57).

Dragii mei, în mesajul Evangheliei, în Botezul nostru, în cuvântul Absoluțiunii și în Sacramentul Euharistie noi primim iertarea păcatelor iar acolo unde este iertarea păcatelor, Cuvântul ne spune că acolo este viața veșnică. Prin aceste mijloace ale harului, Dumnezeu ne face cunoscută plinătatea slavei sale și ne oferă harul său salvator în Sfânta Liturghie. În Liturghia Bisericii noastre noi îl descoperim mereu și mereu pe Domnul Isus Cristos în același fel în care acesta a fost descoperit de către înțelepții din Răsărit, călăuziți de către Cuvântul lui Dumnezeu și de către Sfintele Sacramente pentru al putea adora pe deplin pe acela care ne-a salvat din ghearele diavolului, a păcatului și a morții și ne-a readus la viață pentru eternitate.

Amin!